joi, 31 decembrie 2009

E gata

Cand eram copil la mama si ma gandeam ca in 2000 o sa am 26 de ani era moaaaaaa. Nu stiu exact daca as mai vrea sa am 26 de ani, dar acum 2000 mi se pare inapoi vreme asa cum mi se parea inainte cand eram copil la mama.

Zmeul meu mi-a zis ieri ca vrea sa fie din nou copil la mama. Daca stau bine sa ma gandesc, nu era rau deloc la mama. Daca am ajuns ca in 2009 si ne gandim ca vrem siguranta de la mama inseamna ca anu' asta a fost belit tare.

Drept urmare diseara la Jaya, de Revelion, o sa imi umplu buzunarele cu bani si solzi de peste, la 12 fara un minut o sa ma uit inapoi, o sa scuip, o sa zic hai sictir in mortii matii bine ca te-ai dus, o sa dau cu paharul de pamant sa sparg ghinionul, o sa ma pup cu nevasta si copiii, iar 2010 o sa ma prinda pregatit pentru vremuri mai bune.

La multi ani bai cacaciosilor!

duminică, 27 decembrie 2009

D'ale noastre

Un barbat era in cabinet la urolog pentru o consultatie. Doctorul ii zice:

- Stii trebuie sa te opresti din masturbat.

- Sigur, raspunde acesta, nici o problema.

- Nu, n-ai inteles, trebuie sa te opresti acum, sa pot sa te consult...

joi, 24 decembrie 2009

Baiatu' lu' tata

Atunci cand au inceput sa iti apara ghiocei la tample, dar in continuare esti baiatu' lu' mami si a lu' tati se cheama ca esti inca un mic infantil.

Atunci cand mami si tati reusesc sa te desparta de nevasta ta pentru simplu fapt ca esti dependent emotional si financiar de ei, inseamna ca nu ai coaie.

Atunci cand iti cumperi 5 masini de 10.000 euro, in loc de una smechera de 50.000 euro se cheama ca esti praf.

Atunci cand te dai cu curu' de pamant ca vrei si tu carciuma ca baietii si tati iti face esti norocos.

Dar atunci cand ai carciuma si te crezi baiat, incepi sa vorbesti anapoda, sa scrii commenturi pe forumuri, cu nick pe pizda si scrii cam acelesi lucruri si cu aceleasi clisee verbale sub toate nickurile inseamna ca esti prost.

La multi ani burghezule!

Happy New Year !

A mai trecut un an din viata noastra. E un sfarsit de an in care daca esti la zi cu creditele te poti considera norocos, unul in care daca ai inca o bruma de afacere pe linia de plutire esti bengos sau daca ai inca un loc de munca esti bulanos.
Anul asta a trecut mai repede asa. Parca s-au comprimat zilele unei luni si nici nu ai apucat sa achiti rata la casa ca deja a venit rata de pe luna viitoare.
2009 a fost un an in care s-au daramat afaceri construite in ani ca niste castele din carti de joc, a fost un an in care baieti seriosi s-au transformat in neseriosi din motive pe care nici macar nu le inteleg, e anul in care s-au verificat conturile de cate trei ori pe zi pentru a verifica daca au intrat banii care in cele mai multe cazuri nu or sa mai soseasca niciodata.

Urmeaza probabil sa vina criza aia mare in 2010, in care 150.000 de bugetari or sa ramana fara servici, in care parintii nostrii nu o sa isi mai primeasca pensia mizerabila, in care statul nu o sa mai poata asigura insulina diabeticilor, care de altfel toata viata si-au platit o parte din salariu casei de asigurari.
Vestea proasta e ca si anul viitor are tot douasprezece luni, mai exact douasprezece rate de platit. Si sunt multe sanse ca la revelionul viitor sa ai impresia ca de revelionul asta erai de fapt un om fara griji.

Asa ca daca esti la zi cu creditele te poti considera mare norocos, daca ai inca o bruma de afacere pe linia de plutire esti mare bengos, iar daca ai inca un loc de munca esti mare bulanos.

vineri, 18 decembrie 2009

Elena

In zilele noastre "A suge" are o conotatie proasta. E asociat cu suptul pulii, lucru considerat tabu pentru parintii nostrii, dar atat de normal pentru generatia noastra.
Cu toate ca "A suge" e perceput in felul asta, suptul de fapt la origine este o actiune care intretine viata.
Noi sugem instinctiv. Dupa ce ne nastem primul lucru pe care il facem e sa sugem. Sugem laptele vital pentru supravietuire, acel lapte care contine tot ce este necesar pentru perpetuarea speciei. Un an tot sugem si ne-a mers atat bine in anul ala incat fiecare a reusit sa isi mareasca de trei ori greutatea.
Lipitorile sug sangele celor de care, evident, se lipesc si asta le mentine in viata.
Revenind la ale noastre, suptul reprezinta un mod de trai pentru cateva categorii sociale.
Este modul de viata pe care l-au ales prostituatele. Vine clientul il suge, plateste si pleaca. Prostituata supravietuieste.
O noua categorie, mai urbana asa, sunt femeile cu sponsor, respectiv intretinutele. Sunt domnisoare foarte tinere si dragute, carora nu le place munca si isi gasesc un sponsor. De cele mai multe ori mai batran si cu ceva bani. Intretinutele beneficiaza de chirii la apartamente platite, masina si bani de shopping. Diferenta intre intretinute si prostituate e ca plata nu se face la fiecare supt in parte, ci e un fel de abonament lunar, iar sponsorul beneficiaza de oarece exclusivitate la supt.

Daca privim ambele categorii, de fapt conteaza pe cine sugi.

Iar dintre toate, la mare distanta de restul, cu o alta abordare a suptului fata de restul semenelor este Elena.
Elena suge la cel mai inalt nivel. Suge acolo unde se impart posturile de ministrii, acolo unde se fac si desfac guverne. Suge atat de bine incat in viitorul guvern Boc o sa fie "ministra", cel mai probabil, a doua ministere comasate in unu'.
Elena suge exact acolo unde trebuie. Iar eu cred ca Elena e cea mai tare.

joi, 17 decembrie 2009

SMF

Pentru ca le dau de urma din ce in ce mai greu aproape ca au inceput sa imi fie indiferenti.
Dar pentru ca zilnic trebuie sa mananc, fumez, beau, sa bag benzina imi dau seama ca nu se poate fara.
Pentru ca suna telefonul de dimineata pana seara si cineva mi cere - ii urasc.
Dar pentru ca stiu ca trebuie sa vina si la mine nu numai sa-i dau - ii astept.
Pentru ca de la ei vad prieteni de-o viata ca nu isi mai vorbesc sau familii destramate - ii detest.
Si pentru ca seara, cand ma culc, ii rog sa vina la mine - e clar ca ii iubesc.
Sa ma fut in ei de bani...

marți, 15 decembrie 2009

Ninge!

Din copilarie iarna ne e descrisa ca anotimpul feeric in care campurile imbraca o mantie alba, vin sarbatorile, veselie, copii zglobii care se bucura de zapada tavalindu-se sau facand oameni de zapada, povestile spuse la gura sobei de bunici, acea caldura molicioasa care ne cuprindea cu capul in poala lor aproape de sursa de caldura arhaica si care emana parca si caldura sufleteasca nu numai termica, toate astea le asociem cu ninsoarea.

Marti 15.12.2009
Dupa numai 4 ore de somn, la 8 jumate m-am sculat si la prima privire pe geam am vazut ca ninge. Deja cu curul in sus de la oboseala am mormait printre dinti un "mi'as pula-n mata de ninsoare" si m-am indreptat spre espressorul de cafea. Primul meu gand a fost ca m-a luat si anul asta iarna prin surprindere - ca pe Oprescu - si am uitat sa cumpar lopata d-aia de dat zapada din curte, chestiune d-aia cu care dai gheata jos dupa geamuri si matura de dezapezit masina.
M-am imbracat cu ce aveam mai gros in casa si am coborat in aceiasi stare de nervozitate sa imi curat masina de zapada cea scarboasa. Cum am plecat din curte, pe strazile care dau spre soseaua principala era o liniste suspecta. Nici o masina, nici un om, nimic. Linistea de obicei nu imi place si imi prevestete ceva rau, iar treaba asta s-a confirmat cand dupa de doua ori stanaga si o data dreapta am dat in soseaua principala: O mare de masini. Un ocean de masini. Multe masini. Si multi soferi. Nervosi. Toata lumea se agita, claxonau, duceau o lupta cu centimetrii in drumul lor spre servici. Inca de atunci mi-a fost clar ca zapada e unul din putinele lucruri ce poa' sa ingenunchieze un oras dintr-o data.
Dupa 2 ore de stat in trafic pana la leasing, care era prima destinatie de ajuns in ziua aia, am renuntat la orice alta activitate si am luat-o inapoi spre casa. Numai ca, spre ghinionul meu, plecand de la Unirea drumul meu spre casa trece pe Mosilor si Colentina. Nu se mai stia care e sensul de mers spre unde si cum, care veneam, care plecam si care eram parcati, Calea Mosilor a fost azi un fel de parcare. Dupa o ora de stat efectiv pe loc undeva aproape de Eminescu, m-am trezit cu o problema crunta de logistica: trebuia sa ma pis. La inceput ca un gand gen, ar fi misto sa ma pis. Ceva lejer, asa. Dupa inca doua tigari fumate stand pe loc si o fatzaiala intre posturile de radio din care, evident in conditiile astea, nu iti place nimic problema a aparut din nou. Numai ca de data asta cu un curent de undeva din zona testiculelor (nu pot sa definesc exact locul), continuand pe sira spinarii, pana la creier. Instantaneu am strans din buci si deja cautam din priviri un WC.
Slabe sanse. In zona aia numai magazine, nici un restaurant, nimic. Am mai aprins o tigara, am renuntat la radio, am pus un cd cu muzica de relaxare. Nici o relaxare. Nimic. Deja nu mai puteam, ma luau transpiratiile, imi crescuse pulsul, tot ca la carte. Blocat cumva intre benzile doi si trei, neputand parca am fost nevoit sa las masina acolo, sa fug spre trotuar si sa ma pis pe copacii primariei....

Aia care au zis ca e romantic cand ninge o sug. E romantic daca esti la cabana, dupa o zi la ski bei vin fiert in fata semineului si te uiti pe geam cum ninge. Poate era romantic pentru Alecsandri cand scria poezia "Iarna" beat mort si cu doua minore la el la tara.

Dar cand stai in Bucuresti, ai primar medic chirurg, e criza si nu ai guvern, cand ninge nu se pune mantie alba, inseamna zoaie si moloz, nervi si ore intregi pierdute in trafic. Cand ninge e de cacat.

miercuri, 9 decembrie 2009

Tine pasul cu mine...

N-ai voie sa gresesti
N-ai voie sa gandesti
N-ai voie sa gresesti
N-ai voie sa traiesti
Nu poti sa nu iubesti...

Numai daca poti...

joi, 3 decembrie 2009

Pub4Pub

Ei sunt oamenii care care incaseaza bugetele alocate promovarii de la marile corporatii. Cat de mica ar fi firma ta, daca vrei sa iti faci brichete personalizate la ei trebuie sa apelezi. Sunt niste rasfatati ai sortii, un fel de artisti care creeaza imagini si povesti frumoase afacerilor. Imbraca in straie de sarbatoare produse banale, iar noi le cumparam indemnati de reclamele pe care ei le concep. Ei sunt cei ce ne conving sa scoatem banii mai repede din buzunar. Sunt oamenii din publicitate.

Vineri 4 Decembrie 2009, ora 21. Jaya Maison. Primul party organizat exclusiv pentru oamenii din publicitate, un concept nou promovat de Extreme Events, ce urmeaza a se desfasura in fiecare luna in alta locatie. Pentru ca sunt oameni destupati la cap care stiu cu siguranta sa se distreze o sa fie acolo concurs de baut bere, poker live si discursuri tinute cu heliu.

In cazul in care lucrezi in publicitate, dar dintr-un motiv sau altul nu ai primit invitatie pe mail, intra pe pub4pub.ro si vino sa petreci cu cei asemeni tie.

marți, 1 decembrie 2009

Romania

Romania e o tara in sud-estul Europei. Un pic parca prea in sud-estul Europei. De-a lungul timpului am stat pavaza impotriva cotropitorilor ce veneau sa calce in picioare Europa cea civilizata si drept urmare suntem perfect obisnuiti sa ne futa in cur oricine vine p-aici. Au inceput turcii, au continuat rusii, acum e vremea occidentalilor. Astia sunt mai civilizati, ne-au luat toate combinatiile destepte (vezi Petrom, Distrigaz, etc), deci e greu de spus ca astia ne-au futut in cur, astia ne-au dat'o la muie. Dar probabil ca ne meritam soarta.
De-a lungul aceluiasi timp de care vorbeam am fost obisnuiti sa ne dam ba cu unii, ba cu ceilalti. Am fost cu nemtii, le-am intors armele. Ne-am dat cu rusii. Apoi i-am futut in gura si pe astia. Ne-am dat cu americanii. Care de cand a venit Obama ne-au dat'o si ei la muie. Si acum suntem pe pula noastra. Si se vede. Suntem praf.
E 1 Decembrie azi. E ziua noastra. A romanilor. E ziua smecherilor, a borfasilor, a coruptilor si corupatorilor, a puturosilor si a snobilor, a taranilor si manelistilor.

LA MULTI ANI !

vineri, 27 noiembrie 2009

Just a game

Cand te uiti in oglinda iti vezi fata, dar tinzi sa nu bagi in seama micile imperfectiuni. Te uiti mai mult la partile care iti plac si aproape deloc la ridurile de pe frunte. Avem tendinta sa fim toleranti cu noi insine si foarte exigenti cu ceilalti.
Judecam pe ceilalti ca si cum am fi inalti presedinti la curtea de apel, fara sa putem recunoaste ca defectele noastre tind spre perfectiune.
Ne transpunem in castigatori inainte ca jocul sa se fi sfarsit. E un joc stupid in care fiecare incearca sa para altcineva decat este, un joc in care fiecare crede ca are un as in maneca pe care la un moment dat il poate scoate, dar de fapt nu exista alte carti decat cele aflate pe masa de joc.
Traim intr-o iluzie permanenta, in care cu totii asteptam binele ce cu siguranta, candva in viitor, o sa apara. Un job mai bun, un deal reusit, un alt presedinte, poate o alta nevasta, cu totii avem certitudinea ca mai tarziu or sa vina vremuri mai bune.
Exista carti care te invata sa gandesti pozitiv, ca trebuie sa crezi ca esti un baiat de succes, dar cred ca singurul lucru pe care cartile astea le pot face cu adevarat e sa faca o gramada de loseri sa gandeasca ca niste milionari.
Sunt vremuri grele, astia ne fut in gura, noi toti incepem usor usor sa ne dezamagim, simtim cum parca nu mai iesim din cacat si drept urmare am un sfat pentru toti:

LA MUNCA BAAAAAAAAAAAAA

marți, 24 noiembrie 2009

Zdrentele mele

Din cele trei zdrente cu sanse reale de accedere in turul doi tocmai zdreanta mea preferata, cu nume de floare, a ramas p-afara. Si acum ma indeamna sa votez cu zdreanta sociala. Cu care eu nu vreau sa votez. Geoana cu siguranta nu e baiat rau. Ba din contra. Cred ca e baiat bun. Si mai bine ca noi toti il cunoaste Iliescu, care a zis despre el ca ar fi prostanac.
Iliescu inseamna pentru mine PSD. PSD-ul acum inseamna Nastase, Vanghelie, Pandele, Hrebenciuc, Mazare si Voiculescu. Iar ei si-au scos papusa in fata, pe Geoana. Iliescu a adus minerii de le-au rupt botu' la oameni in Piata Universitatii. Nu pot sa uit discursul lui de multumire de la Romexpo. As vrea sa il vad pe Iliescu la puscarie sau haituit ca batranii SS-isti si acum dupa 60 de ani pentru crimele din al doilea razboi mondial, nu la televizor la negocieri cu liberalii. Si nu as vrea sa il vad nici pe Crin la masa discutiilor cu gasca lui Hrebenciuc, cu atat mai mult sa ma indemne sa ii si votez. O tara in care stanga face alianta politica cu dreapta e bonlava de anus contra naturii. O dreapta care ma indeamna sa votez cu stanga e clar ca ma ia la misto.
Asa ca imi ramane zdreanta chioara. Cu care nu vreau sa votez. Dar conationalii mei asa au decis. Galetile cu sigla partidului si banii care au fost dati de PSD si PDL la tara ma obliga acum sa aleg intre un prostanac si un chior cu stofa de tiran. Cel putin liberalul nu si-a carat votantii cu autobuzele. Dar mai bine ii cara, decat sa fiu obligat acum sa votez intre un comunist si un diplomat-papusa a fostilor comunisti.
Iar imi e lehamite. Ma doare si o masea. Am impresia ca traiesc o farsa. Prigoana cel care se declara ca nu o sa intre niciodata in politica, declara si el ceva legat de alegerile astea in calitate de deputat. Negoita, Feneciu, Adomnitei, Berceanu, Macovei, toata lumea transmite mesaje. Negocieri. Romani. Romania. Guvern.
Sa le-o dau la muie la toti.

vineri, 20 noiembrie 2009

Clocks

Are fata de copil mare care se rasfata pe scena si in clipuri. Parca nu ia nimic in serios si viata e pentru el un teren de joaca. Cu toate astea e un barbat serios la casa lui cu nevasta si copii. Si ca sa ne oftice pe noi astia din Ilfov mama copiilor lui e Gwyneth Paltrow, febletea mea.
Chris Martin, Coldplay, Clocks...

miercuri, 18 noiembrie 2009

Revelion

La Jaya Maison sunt 180 de locuri pe scaune. Pentru petreceri intra undeva intre 250 si 300 de oameni. Pentru ca la etajul unu e loc de dans pentru vreo 150 de persoane si Mihai bucatarul nostru e meserias pe evenimente e de la sine inteles ca organizam petrecerea de Revelion. De doua saptamani ne batem capul cu oferta asta. Ce mancare sa facem, sa fie oferta cu bautura inclusa sau sa facem un pret numai pentru mancare si fiecare sa bea ce vrea, sa chemam trupa live, magician, dansatoare din buric sau doar un DJ cu un playlist meserias....

Dupa dezbateri si discutii, analize si doua topuri de hartie scrise si aruncate la cos am reusit sa schitam oferta noastra pentru petrecerea de Revelion 2010.

Pentru ca la Jaya Maison avem Restaurant, Pub si Lounge or sa existe doua variante. O varianta la Restaurant ce contine patru feluri de mancare servita de ospatari la masa si o a doua varianta pentru Pub si Lounge cu bufet suedez si mancare Finger Food. In ambele variante, dat fiind faptul ca "mancarea e fudulie, bautura-i temelie", alcoolul este inclus in pret, atat cat poti sa duci.

Jaya Maison REVELION 2010

MENIU RESTAURANT

APERITIV
RULADA DE SOMON CU MANGO
RULOU DE VITA CU BRANZETURI FRANTUZESTI SI REDUCTIE DE FENEL
EVANTAI DE CURCAN PE PAT DE RUCOLA CU OUA DE PREPELITA SI SOS CAVIAR
CARPACIO DE TON CU REDUCTIE BALSAMICA

GUSTARE CALDA
CALAMAR UMPLUT CU RICOTA SI IERBURI AROMATICE PE PAT DE RUCOLA SI SOS LAMAIE

PESTE
SOMON IN CRUSTA DE LIME CU LEGUME SI SOS DE SAMPANIE

FEL PRINCIPAL
MEDALION DE VITA CU ROQUEFORT SI RAGU DE LEGUME

DESERT
CARPACIO DE ANANAS CU SORBET DE FRUCTUL PASIUNII

FRUCTE, ALUNE, SALATINI.

BAUTURA INCLUSA:
SAMPANIA DE LA MIEZUL NOPTI
VIN MURFATLAR ROSU DEMISEC
VIN MURFATLAR ALB DEMISEC
WHISKY J&B
VODKA WYBOROWA
CINZANO
GIN
CAMPARI
PEPSI, MIRINDA, 7UP
APA MINERALA, APA PLATA
BERE
CAFEA
RUSH ENERGY DRINK
Pretul pentru o persoana este de 100 Euro.

MENIU PUB & LOUNGE

BUFET FINGER FOOD

TARTA DE PUI CU CAJU
TARTA CU RICOTA SI IERBURI AROMATE
TAPENADA DE MASLINE
DELICIU VEGETARIAN
BARCUTA CU HUMUS LIBANEZ SI CEAPA CARAMELIZATA
FICATEI DE PUI INVELITI IN BACON CU FULGI DE MIGDALE
GRISINE CU PROSCIUTO CRUDO
FASII CROCANTE DE PUI
FRUCTE DE MARE IN FOITA DE SPRING ROLLS
TARTA CU SALSA DE ROSII
TARTA CU TON SI SUSAN
VOLOVAN CU SALTA CAESAR
TARTE CU FRUCTE
TARTA CU CIOCOLATA SI ALUNE
DIAMANDINE DE CIOCOLATA
FRUCTE ,ALUNE,SALATINI.

BAUTURA INCLUSA:
SAMPANIA DE LA MIEZUL NOPTI
VIN MURFATLAR ROSU DEMISEC
VIN MURFATLAR ALB DEMISEC
WHISKY J&B
VODKA WYBOROWA
CINZANO
GIN
CAMPARI
PEPSI, MIRINDA, 7UP
APA MINERALA, APA PLATA
BERE
CAFEA
RUSH ENERGY DRINK
Pretul pentru o persoana este de 60 Euro.


So, in cazul in care criza nu te mai lasa sa pleci de Revelion in Austria, la Jaya o sa ai bautura fara limita, 2500 W de muzica din anii 80-90 si mancare mai buna ca aia ce o primeai la o pensiune de langa Salsburg...

Pentru rezervari:
office@jayamaison.com
0722887764

luni, 16 noiembrie 2009

Abu Eric

La arabi, in momentul in care ti se naste un baiat, devii automat din Ali, Mohamed, Jamal sau cum te cheama pe tine in Abu urmat de numele primului tau baiat. Cum ar veni la noi Abu Gheorghe, Abu Marcel sau Abu Fernando (daca esti rrom).
Din momentul in care ti s-a nascut primul baiat devii altcineva, un fel de om demn pentru ca ai fost in stare sa ejaculezi un prapadit de cromozom Y. Nu conteaza ca ai ejaculat de trei ori inainte cromozomi X de ti-ai umplut casa de pasarici. Nu esti Abu. De aici rezulta ca misoginismul de care se plang femeile occidentale pare pentru araboaice un ideal abstract de viata.

De ce spun toate astea?

E un salut si o plecaciune pentru baiatul cu carnetel care atunci cand a trebuit s-a scremut de un Y si drept urmare incepand din 11 Noiembrie e Abu Filip !

Un altfel de presedinte

E tanar, are parul lung strans in coada, tricou cu Pink Floyd, iti inspira o stare de pauperitate cronica si vrea sa fie presedintele Romaniei. Partidul lui, Partidul Verde, pare mai mult un ONG al carui scop este sa salveze Parcul Carol, turturelele de campie sau mesteacanul de Subcarpati. Nu auzisem de el, nu are nici o sansa, probabil candideaza pentru o farama de imagine pe care ulterior sa o foloseasca pentru salvarea lupului argintiu.
Cand apare la televizor in tricou verde si pulover moderatorii de la emisiuni il persifleaza cu intrebari anapoda si il pun intr-o lumina in care pare un infantil.

Cu toate astea zdrentele de pe locurile unu si trei din sondajele pentru fotoliul prezidential nu l-au primit in confruntarea de la Cluj, cu toate ca marinarul invitase acolo pe toata lumea ce candideaza la Presidentie. Le-a fost frica de un om dezinhibat si de intrebarile lui impertinente. Nu au vrut sa fie cumva deranjati si l-au lasat la usa studioului.

Asa ca:
Pentru ca are parul lung
Pentru ca are tricou cu Pink Floyd
Pentru ca nu i-au acordat din start nici o sansa
Pentru ca admir dementii, indiferent de directia in care actioneaza
Pentru ca urasc perceptele sociale si pe cei care le impun

M-am decis
REMUS CERNEA PRESEDINTE !

Legea Compensatiei

Legea compensatiei e clar ca exista. Intotdeuna cand cineva castiga, altcineva pierde. Cand castigi ceva, pierzi altceva. Muncesti mult sa asiguri un viitor copiilor tai si pierzi momente minunate din viata copiilor pentru care, ca o ironie,muncesti. Dar altfel nu se poate. Atunci cand furi pe o parte cu siguranata o sa pierzi pe alta.

Farmacia de la Dna Ghica, noaptea ora 2. In urma unei decizii gresite de a manca in aceiasi seara mamaliga si a bea niste bere, m-am indreptat grabnic in toiul noptii spre o cutie de medicamente contra cacaciosilor pe ei. Ajuns la farmacie, baiatul din fata mea a cerut o cutie de medicamente contra constipatiei....

luni, 9 noiembrie 2009

Doua borcane

Blogul asta este un blog de criza. In ultimul timp am incurcat borcanele si l-am transformat intr-un blog in care postam mai mult de Jaya Maison decat de criza. Drept urmare am decis sa fac un blog de carciumar. Acolo o sa scriu de Jaya, de mancare, de petreceri, iar aici o sa ramana schizmele mele, care in momentul de fata ar putea sa se indrepte pe campania electorala dar sunt prea obosit, asa ca ii las sa isi faca de cap fara mine.

http://jayamaison.blogspot.com/

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Mr. Coro

Marea majoritate a prietenilor care ne petrecem timpul la Jaya suntem intre 30 si 40 de ani. Asta inseamna ca cea mai frumoasa perioada a vietii noastre, si anume tineretea, a inceput undeva la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, fara sa vrem, inima ne tresalta cand auzim melodiile tineretii noastre.

Asa ca, datorita faptului ca sunt melodiile tineretii noastre si pentru ca azi nu mai compune nimeni asa muzica, in fiecare sambata la Jaya Maison Mr. Coro o sa ne incante urechile cu Greatest Hits of 80's - 90's.

vineri, 6 noiembrie 2009

DJ Dox

Usor usor incepem sa definitivam proiectul Jaya Maison. Restaurantul de la etajul 2 functioneaza de azi, lounge-ul de la etajul 3 e gata de o saptamana deja, tevile nu mai curg pe nicaieri, doua calorifere se incapataneaza sa nu se incalzeasca dar instalatorii sustin cu tarie ca o sa le vina de hac. In Pub-ul de la etajul 1 am cumparat instalatia audio. Mai aveam de facut decat programul cu baietii care sa intretina atmosfera. Am stabilit ca in fiecare vineri o sa mixeze la platane DJ Dox.
Cu mare experienta in business-ul asta, 8 ani de MTV in propria emisiune, producator, compozitor, DJ Dox s-a decis ca Jaya e locul unde isi poate exercita maiestria in frecatul discurilor.
Asa ca de acum, in fiecare vineri, daca esti iubitor de Funk, Breaks sau HipHop DJ Dox o sa fie la Jaya Maison, pregatit sa iti agreseze timpanele.

duminică, 1 noiembrie 2009

Leca

Leca e motociclist de-al nostru. Dar la fel de bine ar putea spune si Ciprian Sora ca "Leca e luptator de-al nostru" pentru ca Leca rupe oase in ringurile de K1. Daca il intrebi pe Dan Bitman o sa iti spuna ca "Leca e muzician de-al nostru". Pentru ca Leca are o formatie si canta. Eu l-am cunoscut ca importator de masini din State.

Leca e mare rau. E inalt, musculos, vorbeste cu siguranta si prima impresie cand il intalnesti e sa stai asa un pic la departare sa nu il ia nervii. Cand il asculti cantand te intrebi cum poate un animal asa mare sa cante atat de frumos.

In seara asta la 10 Leca cu baietii lui o sa ne cante live la Jaya Maison.

vineri, 30 octombrie 2009

Azi

Dupa patru luni de amenajari am reusit sa terminam Jaya Maison. Am reusit sa terminam deasemenea toti banii si nervii pe care ii mai aveam in buzunare, respectiv cap. Au fost momente grele si momente si mai grele. Au mai fost si niste momente deosebite. Ca de exemplu momentul acela unic cand am terminat totul, am dat drumul la incalzire si a inceput sa tasneasca apa din parchet in fantani arteziene. Binenteles ca am scos parchetul, am spart peretii, am scos lemnul si intr-un sfarsit am descoperit. Batusera parchetarii plinta in cuie si nimerisera tevile. Asa ca am luat'o de la capat cu munca. Alt moment frumos a mai fost cand intr'o buna dimineata, cu cateva zile inainte de deschidere si erau focurile mai mari, nu a aparut nici un muncitor. Cand l-am sunat pe patronul de la firma de amenajari mi-a zis ca a avut alta lucrare cu ei si 3 zile nu trimite niciunul.

Dar e gata. S-au terminat. Nu o sa primim diseara invitatii la petrecerea de inaugurare printre zugravi si parchetari, asa cum am crezut la un moment dat. Acum avem un loc exact asa cum ne-am dorit. Mancare italieneasca, 80 de feluri de vinuri in pivnita, loc pentru 200 de persoane. Avem pub, restaurant si lounge in centrul istoric. Vin seri frumoase. Petreceri tematice, Craciun, Revelion. Sper sa nu ma ingras de acum...

luni, 19 octombrie 2009

Fashion Church

Toata lumea stie ca atunci cand te insori sau iti botezi copiii trebuie sa mergi la biserica, pentru ca nu poate sa te insoare vr'un vecin sau vr'un cumnat ci musai preotul, omul tau de lagatura cu Dumnezeu. Iar ca sa dea bine la fotografii in randul lumii bune din Bucuresti s-au creat p-aici niste biserici la moda in care sa te casatoresti, asa cum e de bon-ton sa fi vazut vineri sau sambata seara la Gaga sau Fratelli. Locurile cu cautare de obicei sunt mai scumpe la servicii, fapt care s-a existins la casele domnului. Respectiv sa te casatoresti la Domnita Balasa costa intre 5 si 10 milioane, iar in Pantelimon in capat 1 milion.

Am o admiratie speciala pentru preoti. Sunt oameni care isi exercita meseria din vocatie, pentru ca e clar ca nu poti la 18 ani sa te inscrii la Institultul Teologic ca te pune mata. Mi se pare destul de anapoda sa canti la capul unora care nu te mai pot auzi pe motiv de deces sau sa iti petreci duminicile vorbind la 3 babe prapadite. Numai ca la fel ca noi muritorii de rand si ei intampina dificultati in viata de zi cu zi. Sunt capi de familie, au copii care trebuie intretinuti, etc.
Asta in schimb nu scuza cu nimic faptul ca te duci la o biserica sa te casatoresti, in fata lui Dumnezeu de fapt si sa iti faca tarif fix: 10 milioane. Sunt curios cum e calculat pretul. La ora, la prestatie, la gravitatea tonului pe care a fost cantata slujba. Ma mai gandeam ca poate au un coeficient imobiliar in functie de zona in care se afla biserica. Si mai sunt curios tare daca le-au fost afectate incasarile la biserica. La Administratia financiara poti sa te duci sa te mai amane cu taxele, dar se cade oare sa te duci la biserica si sa negociezi pe motive de criza?

Intre noi si Dumnezeu trebuie sa existe intermediari, pentru ca noi nu stim unde sa-L cautam. Dar cand intermediarii, ca orice intermediari, se spurca la bani si cresc comisioanele nu putem sa mergem direct la producator, cum facem in business.
In fata lui Dumnezeu suntem toti egali. Numai ca pe unii din noi intermediarii Lui ne boteaza cu 10 milioane, iar pe altii cu 1 milion.

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Teoria cu oala

Mi-ar placea sa cred ca asta nu e singura viata pe care o avem, dar imi e foarte greu sa ma obisnuiesc cu gandul de reincarnare. Sunt crestin ortodox si pe noi biblia ne invata ca Isus a intors un om din morti si a prefacut apa in vin, iar eu ar si trebui sa cred treaba asta fara sa cercetez. Numai ca nu sunt asa credul si imi e greu tare sa iau ceva de-a gata, doar ca imi spune unul sau altul "Bai nene cam asa sta treaba, nu mai cerceta, asta e si gata". Drept urmare sunt mai degraba adeptul teoriei conform careia ai murit, te faci oale si ulcele, la revedere, pa si pusi. Sa nu imi spuna mie cineva ca si sobolanul pe care l-am otravit saptamana trecuta avea suflet ca nu o halesc.

Dar mai exista din cand in cand momente care iti schimba toate teoriile de viata pe care tu ti le formezi de-a lugul timpului.
Sunt nascut si crescut in Salajan, la margine de Bucuresti. Acum 20 de ani m-am mutat de acolo si niciodata nu am mai revenit in zona aia. Nici prieteni, nici o legatura, nimic. Intre timp am reusit sa fac si doi copii, dintre care cu ala mai mare, de 6 ani, ducandu-l la gradinita si aducandu-l, sunt zi de zi impreuna. La un moment dat, in drumurile noastre prin oras, stateam la semafor la statuie la Salajan, eu cu gandurile mele, el cu ochii pe geam, imi spune in cel mai normal si firesc mod cu putina:

"Auzi tati, uite cand erai tu mic, erai sus aici, in blocul asta intr-o camaruta mica, stateai pe pat pe o parte si citeai o carte cu un ochi inchis"

Instantaneu mi s-a sculat parul pe maini, mi s-a pus un nod in gat, nu am mai putut sa imi inghit saliva si cu voce sugrumata l-am intrebat:

"Ca ai zis tati??"

Acolo statusem eu. Iar cand eram mic marea majoritate a timpului liber asa o petreceam . Citeam stand in pat, pe partea stanga, cu ochiul stang inchis. Numai ca treaba asta nu avea cum sa o stie NIMENI. Absolut nimeni. Cu atat mai putin el, care s-a nascut aproape la 15 ani de cand eu nu mai stateam acolo.

Mi-a repetat copilul ce imi spusese mai devreme, iar urmatoarea mea intrebare, fireasca de altfel, a venit:

"Dar de unde stii tu tati toate astea??"

"Pai uite tati, inainte sa fiu copilul tau, adica cand eram eu mic mic mic si erai si tu mic, eu stiam ca o sa fi tatal meu. Stateam toti copiii cu Dumnezeu si ne uitam la parintii nostri ce fac. Iar tu citeai cartea aia"



Niciodata nu am vrut sa cred fara sa cercetez. Mi s-a parut anapoda si ca ma ia cineva de guster, ca poate sa ma manipuleze in felul asta. Am crezut ca nu e nimic nici inainte, nici dupa, ca ne facem oale si ulcele cand ne ducem pe copca. Dar afirmatia unui copil, care nu avea de unde sa stie un amanunt pe care nimeni nu il stia, nu avea de unde sa stie unde am crescut, pur si simplu nu avea cum, a reusit sa imi dea peste cap teoria cu oala...

luni, 12 octombrie 2009

Casa noastra

Strada Franceza Nr 17. Centrul vechi al Bucurestiului. E o cladire monument istoric cu 3 niveluri. In cei 150 de ani de cand e construita a avut mai multe destinatii: han, cazino, carciuma, locuinta, hotel. Acum e Jaya Maison.
Ne-am propus sa fie un loc de socializare. Un loc unde sa vii cu prietenii iar daca vrei sa bei o bere si sa asculti ceva muzica buna te opresti la etajul 1.
Daca iti e foame si iti place bucataria italiana mai urci un etaj, la 2.
Daca inviti la masa un partener de afaceri si aveti de discutat chestiuni ce ati dori sa nu fie auzite si de vecinii de la masa din stanga, atunci urci la mansarda intr'unul din separeuri. Daca vrei sa bei o sampanie cu amanta tot la mansarda tre' sa urci...



duminică, 11 octombrie 2009

Neuro

Cand ai un copil toate termerile, fricile si spaimele se amplifica. Daca ti se loveste copilul pe tine te doare de trei ori mai mult ca pe el. Iar copilul meu azi, in timp se plimba cu bicicleta cu o viteza peste limita cu care ar trebui sa se dea un copil de sase ani pe doua roti si incerca sa execute ceva manevre recomandate adultilor, a reusit in cadere sa nimereasca bordura cu capul. Drept urmare m-am infiintat cu el la camera de garda a Spitalului de neurochirurgie Bagdasar-Arseni. Dupa analizele de rigoare doctorul a ajuns la concluzia ca trebuie internat 2-3 zile pentru supraveghere.
Cand am ajuns la etajul la care trebuia copilul internat asistenta imi arata un pat situat pe holul spitalului si imi spune ca asta e patul.
Ii zic, stati asa si patul asta in ce salon il bagam?
Pai nu avem locuri in saloane sunt toate paturile pline, aici o sa doarma si mama si copilul.
Saloanele cu cate 8-12 paturi si in care in mare parte dormeau cate doi pacienti si holurile pline de paturi cu oameni bolnavi erau de o imagine dezolanta. Mirosul care era acolo, igiena indoielnica a locului, oamenii suferinzi obligati sa stea expusi si cum arata totul indiferent in ce parte iti indreptai privirea fac ca locul ala sa fie inuman.

Eu inteleg ca suntem o tara secatuita de putere si care nu produce nimic. Mai pot sa inteleg mecanismul prin care functioneaza spaga. Mai pot, deasemenea, sa accept sistemul asta nenorocit in care traim si in care statul reprezinta mafia care controleaza tot, politicieni care incaseaza comision pentru orice bani pleaca de la buget. Dar nu pot sa inteleg de ce avem primar al Bucurestiului un medic, iar ministru al sanatatii e importatorul Ferarri in Romania.
Nu pot sa accept ca statul, caruia i-am platit sute de mii de euro de-a lungul timpului sub forma de taxe si impozite, a avut grija sa ma cheame ieri la administratia financiara si sa ma anunte ca o datorie veche de un an de 380 de milioane de lei s-a transformat intr-una de 1 miliard de lei datorita penalitatilor aplicate, dar nu are grija ca, copilul meu sa nu fie internat pe holuri cand se loveste din greseala, iar nevasta mea sa fie obligata sa doarma intr-un loc prin care se perinda sute de persoane.
Statul poate sa atribuie constructia unei autostrazi unei firme cu 2,5 miliarde de euro ca apoi sa plateasca 11 miliarde pentru acceiasi lucrare, dar nu poate sa aiba grija de demnitatea propriilor cetateni.

Nu vreau tratament special pentru copilul meu. Vreau tratament decent pentru toti copiii. Vreau sa mearga la scoli in care profesorii se concentreaza pe educatia elevilor nu pe greve, vreau sa mearga la spital fara sa existe riscul sa se imbolnaveasca mai rau decat sunt.

As vrea sa doarma EBA la spital pe holuri, sa vada si Basescu ce e in sufletul parintilor din tara asta. As vrea sa planga si el cand pleaca de la spital cu inima franta de sistem.

vineri, 9 octombrie 2009

O mie

1000 e o cifra frumoasa. Are un bat in fata si trei guguloaie dupa. E estetica, nici prea lunga nici prea scurta. Daca esti contabil ii pui punct dupa unu. Dar atunci devine prea tehnica. 1.000. Asa nu imi place. Mai frumos se vede scris fara punct. 1000. Mie cel mai mult imi place scrisa cu litere. O mie. Neaparat cu O mare.

O mie de ani reprezinta un mileniu. Pe la sfarsitul anilor 90, inspirati de trecerea in noul mileniu, o gramada de intreprinzatori si-au numit afacerile "Milenium". Milenium Bank, Milenium Agentie Imobiliara, Milenium magazin de haine, Milenium chiosc in Ferentari. Oamenii de afaceri, mai mici sau mai mari, au fost inspirati de cifra 1000.

1000 de parai e o suma frumoasa. 1000 de euroi suna chiar mai bine, daca lasam la o parte nostalgia denumirii "parai" si ne gandim la o spaga pe care o faci intr-o zi. Cu 1000 lei tragi o sesiune de shopping frumoasa daca esti fata.

Iar Cornel de la Vank zice ca "Dintr'o mie de flori parfumate eu te-am cules"...

marți, 6 octombrie 2009

Voluntarim

Voluntari este un sat declarat oras de un primar dement, Pandele pe numele lui, lipit de Bucuresti, iar intamplator parte a orasului Voluntari este Pipera. Deci Pipera e in Voluntari. De la revolutie pana acum pamantul din Voluntari a fost vandut, furat, speculat, umflat la pret, impartit, pe pamantul din Voluntari s-au batut oameni, s-au injunghiat, s-au judecat. Maximul de statut social a fost si este si in prezent sa ai casa in Pipera. Nu conteaza ca stai cate doua ore sa intri sau sa iesi din Pipera, ca vecinul tau are casa construita la fix trei metri de fereastra ta, ca ti se umple de cacat subsolul cand refuleaza canalizarea ultrasubdimensionata, ca drumurile de servitute au doi metri jumate de nu poa' sa treaca masina langa masina, ai casa in Pipera te-ai ajuns.

Dar acum e criza. Terenurile au scazut la un sfert, cumparatori nu se vad la orizont, de construit nu se mai cnstruieste, chitaie Primaria Voluntari de foame ca o spaga nu mai iau. Dar primarul nu doarme. Cei ce l-au subestimat amarnic au gresit. Primarul s-a gandit si transforma orasul Voluntari in fix sectorul 7. Exact. Sectorul 7. Si s-a mai gandit primarul sa organizeze un referendum apropo de chestiunea asta pe 22 Noiembrie cand votam la presedentie. Pentru ca orice decizie cat de aberanta trebuie intr-un fel sustinuta, Pandele a postat pe site-ul primariei Voluntari un comunicat de presa din care citez mai jos:

"Stimaţi cetăţeni,
Avem posibilitatea de a întreprinde un lucru eficient: putem transforma oraşul nostru în parte a Capitalei, putem deveni bucureşteni. Oraşul Voluntari va fi sectorul 7 al Bucureştiului!

Iată care ar putea fi avantajele de a fi cel de-al şaptelea sector al Capitalei atât pentru locuitorii din Voluntari cât şi pentru cei din Bucureşti:
O dezvoltare mult mai rapidă a infrastructurii;
Facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel regional;
Promovarea unor proiecte comune (Voluntari-Bucureşti ) de dezvoltare integrată;
Acces mult mai uşor la atragerea de investiţii şi fonduri structurale. Punctajul pentru fişele de proiecte pentru atragerea de fonduri europene va fi mai mare şi în consecinţă într-un viitor cât mai apropiat diferenţele între actualul nostru oraş şi Capitală vor devii insesizabile;
Ca şi sector al capitalei, fondurile care vin de la de la bugetul de stat vor fi mai mari;
Diminuează dezechilibrele create între centru şi zona limitrofă provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale şi economice de dezechilibrele legate de transportul în comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu pentru locuire şi servicii;
Diminuarea disproporţiilor legate de transportul în comun;
Odată cu dezvoltarea comună şi totodată rapidă a infrasrtucturii se va rezolva şi problema decongestionării traficului;
Odata cu dobândirea statutului de bucureşteni şi valoarea proprietăţilor volunărenilor va fi mai mare.
Taxele şi impozitele locale nu vor fi majorate;
Creşterea competivităţii economice a localităţilor;
Management eficient şi performant;
Dezvoltare durabilă, ameliorarea condiţiilor de mediu.

În şedinţa Consiliului Local care a avut loc în data de 08.09.2009 s-a făcut un prim pas spre crearea zonei metropolitane. A fost propusă organizarea unui referendum la care locuitorii oraşului Voluntari să îşi poată exprima votul cu privire la transformarea oraşului Voluntari în sectorul 7 al Capitalei. Referendumul urmează să aibă loc pe 22 noiembrie 2009, odată cu primul tur al alegerilor pentru preşedintele României."


Asa labareala cu facilitare, amenajare, integrare, disproportii, durabil, management, dezvoltare, investitii, fonduri mi-a fost rar dat sa citesc. Iar apropo de taxe si impozite ce nu vor fi majorate, ar fi si culmea in cazul in care in prezent taxele in Voluntari sunt mai mari decat in Bucuresti.
Parerea mea sincera este ca Pandele ar vrea sa mai suga si el din ceva fonduri europene de dezvoltare si proiecte ce urmeaza sa vina in cazul in care devine sectorul 7. Valoarea terenurilor ar urma sa creasca, respectiv zeci de hectare ale lui si ale tovarasilor lui de furaciuni. Pandele are zeci de dosare penale dar nici unul finalizat. A bagat la puscarie un secretar al primariei si fostul arhitect sef, dar el personal se pare ca a dobandit imunitate la dosare penale, iar mai nou s-a decis sa schimbe harta Romaniei

Ca primarul Pandele e bagabont nu mai are nimeni nici o indoiala. Ca e puternic si stapaneste Voluntariul e clar, iar cea mai buna dovada e componenta consiliului local:

Lista consilierilor Primaria Voluntari

1. Peia Ninel - PSD
2. Marinescu Gabriela Ecaterina - PSD
3. Răşică Daniel Mihai - PSD
4. Costache Constantin - PSD
5. Leasă George Daniel - PSD
6. Dumitru Emil - PSD
7. Filip Gheorghe - PSD
8. Preda Dumitru - PSD
9. Lepădatu Lia - PSD
10. Tăutu Vasile - PSD
11. Vaida Iulius - PSD
12. Iacob Dumitru - PSD
13. Mincu Constantin Costica - PSD
14. Aniţoaie Lucia - PSD
15. Ciotoianu Eugen - PSD
16. Mitrea Gheorghe - PSD
17. Mihai Valentin - PD-L

Un sat, pardon oras, cu 16 din 17 candidati de la PSD spune multe. Ori a fost un mare interes din partea PSD-ului la nivel central si drept urmare alegerile aici au fost cu foarte mare grija tratate, ori 95% din cetatenii Voluntarului sunt de culoare politica rosie. Tanand cont ca in anul alegerilor terenul in Pipera era undeva intre 500-1000 euro/mp, iar in Voluntari traiesc mai mult de 5% de oameni normali, parca m-as inclina inspre prima varianta...


PS: Pentru ca, dupa cum spuneam mai devreme, orice afirmatie trebuie sustinuta, iar eu tocmai am afirmat ca Pandele e dement, inserez mai jos o mostra de primar intr-o zi in care a uitat sa isi ia medicamentele de dimineata.

duminică, 4 octombrie 2009

As scrie

As scrie un pic despre Basescu care si-a anuntat neasteptat candidatura intr-o comuna uitata dintr-un colt de tara cu primar PD-L, dar am mai scris deja asta acum cateva saptamani. Ca treaba asta a fost spontana si nu regizata, cum sustine Base, e deja de domeniul ridicolului si nu merita dezvoltata.

As scrie un pic de Boc, la a carui numire ca presedinte al PD am fost prezent in sala, dar e mic tare si atat de neimportant incat nu merita pomenit de fel. Nu ca as avea ceva cu oamenii scunzi, dar faptul ca se ridica pe varfuri cand e pozat langa o pesoana normala de inaltime mi se pare la fel de potrivit ca si cazul in care esti in pat cu o femeie, ai putza mica si mai tragi un pic de ea sa o lungesti.

As scrie de demisia ministrilor PSD si ruperea coalitiei, dar sunt prea de satul de zdrentele alea comuniste.

As mai scrie de criza, dar am fost ieri ca supermarket si am stat o juma' de ora la coada la casa, casa care era nu una, ci vre'o cincizeci, de unde as putea sa trag concluzia ca nu e chiar asa criza, deci nu merita scris de asta.

Maine e 5 octombrie si un milion de atarnatori care lucreaza la stat si care ne dau noua cu flit cand tre' sa mergem la administratia financiara sau ne tin cate 5 ore prin spitale la usi cand ne doare ceva intra in greva. Alti 5 milioane de oameni pe care ii fut patronii in cur si le-au injumatatit salariile in vremurile astea sau, mai grav, i-au lasat pe drumuri nu mai ies in strada. Isi cauta alt loc de munca si gata. Ei insa au organizat o greva nationala. Nu conteaza ca statul nu are de unde sa le dea bani, ca aia coruptibili, respectiv corupti ei sunt, ei reprezinta statul, deci ei nu au bani sa isi dea. Daca o firma privata nu are bani, patronul ei nu iese in strada sa ii dea cineva bani, nu are cui. A fost prost, nu a facut bani, aia e. Dar astia care lucreaza la stat cui cer bani de fapt?? Ei sunt statul, ei sunt prosti, ei nu s-au administrat cum trebuie. Si mai mult decat atat, banii aia pe care ei nu i-au administrat cum trebuie, erau dati de noi, mie mi se pare asta mai repede caz de puscarie decat de greva.

Adevarul e ca a venit toamna, afara ploua si nu am chef de nimic. M'am saturat de Basescu si de Boc, m'am saturat de televiziunile care fac jocul politicienilor, m'am saturat de criza in care ne aflam. Vreau concediu, vreau in Tailanda pe plaja, sa stau tolanit intr-un seslong cu un pahar de Pina Colada in mana. Dar nu se poate...

vineri, 2 octombrie 2009

Rush

Rush Energy Drink si Jaya Cafe s-au combinat si au pus'o de o petrecere Vineri 02.10 de la ora 22. DJ INK ne va pune electro si break-beat, diferit fata de ce ascultam noi aici de obicei, dar frumusetea vietii e creata de diversitate. Iar ca sa fie cu adevarat special barmanul va face cocktailuri cu AGWA - Liquor din frunze de coca.

So, vineri seara, la Jaya in Smardan 22 muzica, cocktailuri si o gramada de distractie...

duminică, 27 septembrie 2009

Urgenta

Aproximativ 3 milioane de oameni traiesc in Bucuresti si Ilfov. Pentru oamenii astia, exista exista zeci de cazinouri, sute de cafenele si restaurante si numai un spital de oftalmologie. Ar fi ok, daca ar exista in spitalul asta din piata Lahovari, care este destul de mare, mai multi doctori in camera de garda. Sau mai multe camere de garda. Sau, nu stiu, sa faca intr-un fel sa nu mai stea lumea cate juma' de zi la coada. Si vorbesc aici de oameni carora le-a intrat un span in ochi, cu ochii scosi, accidente si tot felul de nenorociri. Adica medicina de urgenta. Prin definitie cand ajungi la spitalul de urgenta ai o urgenta.
Eu am fost azi la Spitalul oftalmologic de urgenta cu o urgenta. Mai fusesem acolo, acum cativa ani, cu o alta urgenta si ramasesem cu un gust amar dupa ce statusem vre-o 4 ore la coada, certuri si nervi cu ceilalti pacienti, care a venit mai inainte, ca se baga nu stiu care in fata, ca urgenta mea e mai urgenta decat urgenta ta si tot felul de mizerii d-astea de ne transformau din pacienti de oftalmologie in pacienti de psihiatrie...
Singura diferenta dintre ultima data cand fusesem acolo si azi este ca s-a terminat cu certurile intre pacienti. Au pus un aparat d-ala care iti da bon de ordine si aia a fost. Iei loc pe scaun si astepti. Nimic palpitant, nimic incitant, practic au distrus dinamica situatiei. Atmosfera, demna mai repede de o biblioteca, nu are nimic in comun cu serialul TV "E.R.", targi impinse cu mare viteza, doctori chemati de urgenta in operatie, bipaituri d-alea de de la aparatele ce tin pacientii in viata. Nimic. Stai pe scaunul albastru, cu bonul nr 102 in mana, cu batista la ochiul din care iti curge sange si astepti sa iasa numarul 88 din cabinet, uitandu-te cu invidie pe fericitul pacient cu numarul de ordine 89, care fie vorba intre noi, nici macar nu are o urgenta, are un prapadit de ulcior...
In orasul asta sunt 6 milioane de ochi. In camera de garda a Spitalului oftalmologic de urgenta e UN (unu, 1, one) singur medic. Si ala rezident. Dupa 5 ore de asteptat la coada am renuntat. Intr-o institutie medicala de urgenta in care e evident ca sunt probleme cu urgentele (!!!) doamna directoare cu lipici la televiziuni, nu mai trimite 3-4 rezidenti la camera de garda sa nu isi mai piarda prostii duminicile p-acolo. Ea a luat aparat de bonuri de ordine sa nu mai fie galagie pe culoare...

vineri, 25 septembrie 2009

Candida si Candida

Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in general, cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai rare.
Drept urmare se pare ca femeile capata ciuperca numita candida si fac candidoza, iar bravilor nostri politicieni din 4 in 4 ani le vine sa candideze. De unde trag concluzia ca ai nostri s-au procopsit cu ciperca candida parlamentarus.

Acum in prag de alegeri Base s'a gandit sa faca un parlament unicameral. Vezi doamne, care va sa zica, acum in prag de alegeri ii pasa ca 700 de parlamentari freaca maciuca pe banii nostrii si ca i se pare normal sa ramana vre'o 300.
Mie personal mi se rupe cati sunt la numar, ca de furat tot atat o sa se fure, iar traficul de influenta va fi facut de mai putini parlamentari, dar ca o sa fie mai mult trafic pe cap de parlamentar. Si indiferent ce masuri o sa ia el acum, cu o luna inainte de alegeri, e clar pentru toata lumea ca nu vrea decat sa punem stampila pe numele lui. Ceea ce eu personal ma indoiesc ca o sa fac.
O abureste cu anuntarea candidaturii, o lungeste, o intinde, ca si cum vezi doamne ca parca nu ar mai candida daca ar fi dupa el, dar intr-un sfarsit o sa ne anunte ca o sa se sacrifice pentru popor si o sa candideze.
Cum sta treaba el se da ca nu ar fi infestat cu candida, dar semnele clinice sunt clare. Masuri populiste, incercari repetate de a multumi atat capra cat si varza, bai de multime repetate cu ocazia celor mai meschine evenimente organizate de vre'un primar PDL al unei comune din cine stie ce colt al tarii...

duminică, 20 septembrie 2009

Sinapsa

El si ea, sot si sotie, acasa, ora 4 dimineata, dupa o noapte petrecuta cu prietenii la un bar.

Ea:
- Dragute tarfele alea 3 de la masa de langa noi.

El:
- Da, erau dragute, numai ca nu stiu daca erau tarfe ca nu le-am futut.

Ea:
- Pai si ce, daca pe mine ma futi inseamna ca sunt tarfa??

joi, 17 septembrie 2009

Aliens

Nu stiu daca exista OZN-uri sau viata pe alte planete, dar sigur extraterestrii exista: Pink Floyd

marți, 15 septembrie 2009

JayaPlay

Dupa o deschidere cu neamurile, Vineri 18.09, ora 22, dam Play la sezonul de toamna - iarna 2009 al petrecerilor la ClubJaya in Smardan 22.
Everyone's invited...

PS: Iar asta e flyer-ul

duminică, 13 septembrie 2009

Club Jaya

12 Septembrie 2009
La fix 8 ani si o zi de cand Bin Laden si-a trimis baietii sa darame turnurile gemene, un alt eveniment zguduie Centrul Istoric, asa cum arabu a zguduit lumea: am deschis Club Jaya la subolul cafenelei din Smardan 22.

Petrecerea de inaugurare a fost un succes nebun, au venit o gramada de prieteni, deci nu am incasat nimic. Atmosfera a fost incinsa, la propriu, multumind pe aceasta cale specialistilor care ne-au sfatuit ca nu e nevoie de aer conditionat, acum fiind nevoiti sa facem niste mari gauri si trasee prin peretii pe care nu mai departe de ieri i-am terminat de indreptat, zugravit, pictat pentru aerul conditionat pe care urmeaza sa il instalam luni...
Muzica a fost deosebita, in sensul ca baietii cu sonorizarea ne-au prostit sa cumparam niste boxe care s-au dovedit subdimensionate si incercarile noastre de a creste volumul s-au sfarsit cu niste gajaieli, gargaieli, vajaituri si miorlaituri, fiind nevoiti saptamana viitoare sa achizitionam alta instalatie...
Noi, baietii de la Jaya, ne intrebam unul pe altul cine a comandat instalatie de fum, nici un moment nepunandu-se in discutie asa ceva. Daca cumva am fi achizitionat unul ar fi fost de departe cea mai performanta scula de acolo, numai ca ceata de acolo era de la fumul de tigara pe care instalatia de ventilatie nu a reusit sa il scoata. Si da, dupa cum deja banuiti, saptamana viitoare luam alta....

Sase sapte mii de euro plus deranjul cu daramatul ne costa sfaturile specialistilor. Data viitoare o sa consultam cate trei specialisti. Si daca unu zice ca avem nevoie de boxe de 100 de wati, altul de 120 de wati, iar al treilea de unele de 130 de wati o sa luam boxe de 350 de wati. Cat zic toti la un loc. Ba nu. Mai pun si eu o suta. Iau de 450 de wati.

E prima noastra experienta cu un club. Pentru prima zi speram sa ni se ierte toate lacunele cu promisiunea ca vor fi indreptate. A venit toamna si ne asteapta 150 de zile in care nu putem sa mai stam cu cracii la soare, terasele or sa fie curand doar amintiri, iar vorba "iarna nu-i ca vara" isi va gasi din nou confirmarea.
Drept urmare va asteptam la Club Jaya pentru a trece iarna impreuna cu muzica adevarata, shot-uri si entertainment...


vineri, 11 septembrie 2009

1800 de grase

Administratia Financiara. Ora 11 dimineata. Puhoi de lume. Puhoi de functionari publici la ghisee si birouri. Inexplicabil, cu toate ca lucreaza la birourile alea 1800 de grase, tot sunt cozi nesfarsite, tot te umpli de spume si alergi chiaun de la un birou la altul cu un cacat de hartie in mana si nimeni nu te indruma unde trebuie exact sa ajungi. Grasa de la biroul de informatii te trimite la grasa de la camera 207, etaj 2. Dupa ce stai juma de ora la usa si cu toate ca e doar 11 dimineata grasa de la 207 e deja iritata si te intreaba pe nas cine te-a trimis la ea cand de fapt tre sa mergi la grasa de la subsol de la camera 2. Alta juma de ora, alta grasa. Nu atat de iritata, dar din pacate nici nu e grasa unde trebuia sa ajungi. Te pune sa faci un xerox si te trimite la parter camera 18 unde sunt 170 de persoane la coada la usa. E momentul cand te isterizezi, iti lasi rand la coada si iesi in spate sa fumezi o tigara. La locul de fumat din spate surpiza: aproximativ 35 de grase fumeaza si beau 3 in 1. Te uiti la ceas, unspe jumate, nu e pauza. Grasele fumeaza tigara dupa tigara, se chicotesc, isi admira una alteia rochiile mulate pe burti, se complimenteaza, vorbesc de diete cu toate ca am mari indoieli ca au ratat vreodata macar o portie de cartofi prajiti ce s-a perindat prin birourile alea, dar nici vorba sa o taie la munca. Te intorci la coada, mai stai vre'o ora la coada si fix cand ajungi la usa sa intri una din grasele pe care ai ascultat-o juma' de ora la tigara cum debiteaza scoate capul pe usa si anunta ca a inceput pauza. La murmurul de nemultumire al cozii urla ca sunt si ei oameni si cui nu ii convine sa vina maine dimineata mai devreme, ca ea nu e obligata sa stea dupa toti care vin la 12 jumate la administratie....

1800 de grase sunt multe tare. In Bulgaria au dat afara cam 10% din functionarii publici, iar in Georgia cam 20%. Au redus cheltuielile bugetare inclusiv prin treaba asta. Bulgaria nu prea e in recesiune, iar Georgia e pe panta ascendenta. La noi a obligat statul grasele sa isi ia cate o saptamana concediu fara plata si ne-am ales cu o greva generala pe 5 octombrie. Dar noi nu avem presedinte de 39 de ani ca bulgarii. Si nici guvern unde media de varsta e de 37 de ani ca giorgienii. Noi avem aceiasi onanisti comunisti, care nu sunt in stare sa ia o decizie, care au imprumutat 20 de miliarde de euro si i-au facut praf. E cel mai impotent guvern pe care la avut tara asta vreodata, iar rezultatele le simtim pe pielea noastra. Peste tot in criza asta statul a ajutat firmele, bancile, producatorii sa isi pastreze afacerile, astia ne jupoaie. Dar o grasa nu au concediat.
10% din grase concediate ar fi insemnat 1620 de grase la ghisee in loc de 1800. Si sunt sigur ca performanta nu ar fi scazut cu 10%.
20% din grase concediate ar fi insemnat 1440 de grase la ghisee. Si tot ar fi inca multe.

Cel mai mare filosof in viata, Ombladon, spune ca daca ar fi pentru o zi presedinte ne-ar amaneta pe toti. Daca eu as fi pentru o zi presedinte nu v-as amaneta pe toti. Dar grasele ar beli pula.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

City of Angels

Asa film, asa melodie...

"And I don't want the world to see me
Cause I don't think that they'd understand"

joi, 3 septembrie 2009

Mesaj

Unul din cele mai delicioase momente ale zilei, pentru mine, este cel in care, dimineata, cand imi duc copilul la gradinita ascultam cd-ul nostru cu muzica preferata. The Cure, U2 sau Metallica ne invioreaza diminetile. Mai mult decat atat, avem si ora de cantat. Mai exact pe cd-ul preferat melodia 5 e Florin Chilian cu melodia "Zece". Si uite asa dimineata de dimineata, mai intai cu voce scazuta, iar apoi din ce in ce mai tare pana ajungem sa urlam, eu cu baiatu' meu ne cantam declaratii de dragoste reciproce cum ca zece intamplari ciudate si-o minune ne-au adus in casa, cat suntem de frumosi de se mira cate 10 pictori de noi, cum ca zece vieti de-am sta impreuna tot ar fi putine, ne daruim castele, stele, lacrimi inodate, ape, lanturi fermecate, piticii din poveste, comorile din suflet....

Chilian a scos'o pe melodie. Si de el am legate, indirect, momente ce imi sunt intiparite direct pe aorta. Iar pentru asta Chilian e, pentru mine, un baiat special.
Numai ca si el, ca noi toti muritorii de rand, are probleme administrative. Si mai mult, cineva a incercat si reusit, sa ii fure dreptul intelectual. Mai exact, o mizerie de televiziune PRO TV, cu o mizerie de emisiune "Dansez pentru tine", care de altfel aduce incasari substantiale, a folosit melodia Zece in cadrul mizeriei de emisiuni uitand sa intrebe autorul daca se poate. Un producator caruia conducerea i-a scos butonul de minus de la calculator nu s-a mai intrebat daca are si Chilian nevoie de bani, banuind ca a vandut destule albume si acum are tot ce ii trebuie, asa ca a apasat direct Play.
Drept urmare "După ce s-a luptat cu Ministerul Culturii pentru melodia "Zece" folosita într-un spot publicitar fără acordul compozitorului, Florin Chilian a dat în judecată şi postul de televiziune Pro Tv, pentru acelaşi lucru. Melodia încă mai poate fi ascultată pe pagina web a postului.
http://dansezpentrutine.protv.ro/video-baletul-dansez-pentru-tine/19836/comentarii/pagina-1.html (citat Facebook)

Pentru ca daca cineva fura de la mine instinctiv ii rup capatana, pentru ca am niste dimineti care, vorba reclamei de la Mastercard, nu pot fi cumparate cu bani, pentru ca m-am saturat de maini strecurate in buzunar si pentru ca mai cred ca una e sa nu plateasca PROTV-ul impozitele la stat pentru campanii electorale ce au fost si urmeaza sa fie facute pe post si alta sa il arda asa pe Florin al nostru am un mesaj catre Sarbu: DA BANII LA OM BAGABONTULE !

Si ca sa vezi mai Sarbule ca Florin e baiat civilizat si ca poate nu era nevoie decat sa faci o intrebare, uite ca se poate folosi si melodia lui.

luni, 31 august 2009

Ploua

Ploua ploua ploua vreme de betie
............................. ce melancolie

The New York Times

Seria aparitiilor in presa a Jaya Cafe a reusit sa ne surprinda de data asta. Dupa Ziarul Financiar, Business Magazin si restul publicatiilor romanesti pe unde am mai aparut a venit si randul americanilor sa citeasca de noi in The New York Times.

Asteptam pe viitor pentru programare la interviuri jurnalistii din Japonia si Australia.

Luni

E luni. Si pentru ca in ultimele 520 zile de luni cu care de obicei incepe saptamana nu am inceput sa merg la sala asa cum mi-am promis acum vreo 10 ani, "Bah gata, de luni la sala cu mine", e foarte posibil sa nu ma duc nici azi. Din toate ciclurile zi-noapte, vara-toamna-iarna-primavara si din nou vara, ciclul asta care se repeta la sapte zile e cel mai amagitor. Indeajuns de scurt ca sa iti dea posibilitatea sa amani lucruri pe care ai putea sa le faci chiar saptamana asta si cu o zi de luni care in mod eronat te face sa crezi ca o sa rezolvi toate problemele "Incepand de luni".
"Incepand de luni" o groaza de oameni se lasa de fumat, se lasa de laba sau incearca sa renunte la toate viciile care le tulbura vietile aparent normale.
Luni reprezinta un fals inceput si totodata speranta schimbarii in bine care de fapt niciodata nu vine.
Luni dimineata in Bucuresti traficul este infernal, o gramada de chiauni sufocand intersectiile manati de acelasi gand, si anume "de luni rezolv neaparat....".
Luni e o zi ca toate celelalte ale saptamanii. Nici mai buna nici mai rea. E fals ca reprezinta un inceput, e fals ca azi nu creste iarba si e foarte putin probabil ca sa renuntam la ceva incepand de luni. Singura problema e ei ar fi ca e cea mai indepartata de weekend-ul ce tocmai sta sa vina.

sâmbătă, 29 august 2009

Cea mai frumoasa zi

Cea mai frumoasa zi Andries spune ca e aia in care iubita nu il va mai minti.

Cea mai frumoasa zi pentru cei ingropati in cimitire ar fi cea in care te poti trezi.

Cea mai frumoasa zi pentru un copil e cea in care jucaria preferata va primi.

Cea mai frumoasa zi pentru cei cu iubiri pierdute ar fi aia in care iubirea ar regasi.

Cea mai frumoasa zi daca esti barbat si ai 65 de ani e ziua in care dimineata cu o erectie sanatoasa va porni.

Cea mai frumoasa zi daca esti hoinar prin lume e ziua cand acasa vei reveni.

Cea mai frumoasa zi daca esti la puscarie e ziua cand liber din nou vei fi.

Cea mai frumoasa zi e fiecare zi.

joi, 27 august 2009

Calu' fara nume

Era o vreme in care nici o criza nu se prefigura la orizont. Casele de discuri nu puneau sub nici o forma presiune pe artisti sa scoata doua albume pe an ca sa dea bine la balanta financiara. Muza in acele vremuri se numea LSD, iar in 1972 baietii de la trupa America au scos melodia cu calu' fara nume...

miercuri, 26 august 2009

3 Copile

E clar ca e greu, in general, sa multumesti pe toata lumea. Iar in servicii e cu atat mai greu. Constienti fiind de treaba asta, la Jaya Cafe incercam sa ne apropiem cat de mult putem de, ca sa zic asa, un standard cat mai ridicat de servicii ce poate fi oferit pe caldaram la un nivel de pret in care berea costa 4.5 lei. Principalele noastre griji sunt: sa servim berea cat mai rece, mai repede si sa intretinem o atmosfera prietenoasa, sa aiba clientii mesele atat cat se poate de curate pe o strada in care praful e principalul component in aerul pe care il respiram, sa schimbam scrumierele inainte sa dea p-afara si sa incercam sa intretinem o igiena minima prin zona.

Pe Smardan se perinda multa lume. Practic prin amplasamentul teraselor, noi suntem asezati in picioarele lor. Si la un moment dat s-au oprit la o masa 3 copile. Era ziua uneia din ele, care a si primit de la celelalte o punga cu un cadou. Cadou pe care la plecare l-a uitat. Dupa 5 minute s-au intors ca si-au uitat punga. Masa la care ele au stat era deja ocupata de alti clienti, le-am cautat punga care disparuse printre mese, am intrebat clientii daca cineva a vazut punga, nimeni nimic, le-am dus in coltul cu obiecte pierdute, le-am explicat ca la noi, in caz in care se uita ceva punem deoparte si clientii se intorc, le-am aratat geanta cu un laptop pe care o uitase un client si era inca acolo, chei de masina, telefoane, umbrele, ele nimic.
Ca ele si-au uitat punga acum 5 minute si ca e suspect ca nu mai e. Se uitau la noi ca la niste infractori si ciorditori de deodorande de subrat din cadourile adolescentelor si gata. Le-am spus ca ne pare rau de incidentul creat, ca noi chiar nu avem nici un fetis legat de cadouri in general si ca nu avem nici un motiv sa nu le dam cadoul daca il gasim, iar in caz in care apare sa mai treaca si il gasesc la noi. Cu greu au plecat, total neconvinse ca nu le-am luat noi sacosa, noi cu parere de rau ca si-au pierdut toantele cadoul, ceea ce e foarte frustrant de altfel.

Si acum incepe circul. Primesc urmatorul coment aici pe blog:

"Poate ai dreptate cu atmosfera, dar nu cred ca au toti parte de ea. Eu am fost cu o prietena la Jaya Cafe. Pe langa faptul ca domnisoara care ne-a servit se dadea rotunda cand nici nu stia prea bine ce zice (nu intram in probleme de limba), cand ne-am ridicat de la masa, am facut doi pasi (nici 2 minute nu ne-a luat) si am realizat ca uitasem o punga. Ne-am intors pt ca era prea putin timp sa le permita anumitor locatari mai dubiosi de prin zona sa treaca, sa se bage intre mese; deci punga ar fi trebuit sa existe. Bineinteles ca am fost asigurate ca masa s-a curatat imediat (intr-adevar erau alte persoane la masa) si ca nu s-a gasit nimic. Si ca sa fim si mai sigure de corectitudinea lor, ni s-a prezentat colectia impresionanta de obiecte uitate de cei care au trecut pe acolo. Sincera sa fiu, ma indoiesc ca cineva nu s-a intors inca dupa geanta mare si maro de langa intrare, dar ma rog! Cine stie cine se intoarce si cum se face returnarea obiectelor...Poate in functie de bacsisul lasat."

Normal, l-am publicat si in aceeiasi zi i-am si raspuns:

"Eram aici cand ai pierdut punga cu cadoul pe care l-ai primit, dar sincer nu putem fi raspunzatori pentru toate lucrurile cu care vin sau pleaca clientii in maini. Ospatarii nostri poate nu sunt cei mai elevati din lume dar sigur nu s-au bucurat la punga ta. Imi pare rau de incident, dar mai mult de atat nu am ce sa fac..."

Cu astea fiind zise, am crezut ca am terminat cu treaba asta, ca o sa pun un afis cu "Nu raspundem de cadourile uitate" si gata.
Dar azi pe metropotam.ro surpriza la recenzia Jaya Cafe de acolo:

"Prietenosi, poate, asa, cand isi aduc aminte. doar din cand in cand chelneritele se cred mai smechere si se dau rotunde daca ceri ceva exact asa cum scrie in meniu, ca la ele nu se citeste asa. ca sa nu zic ca eventual exista o tendinta de a se comporta mai...ciudat, gen te ridici, ti-ai uitat ceva pe masa, o punga sa zicem, te intorci dupa nici doua minute (2 minute e chiar prea mult), altcineva la masa si cei de acolo dau din cap si se acopera unul pe altul si zic ca ei nu stiu nimic, ca nu au luat ei. si, ca sa-i si crezi, iti arata colectia de lucuri uitate de clienti din interior. si nu, nu au fost persoanele dubioase de la cateva strazi mai incolo, pentru ca in nici 2 minute nu a trecut nimeni pe acolo. sa-ti mearga frappe-ul bine!"

As putea sa folosesc acum un limbaj trivial in care "proastele pulii" ar putea fi folosit si ca verb. As putea sa ma scuz inca odata la ele si sa le spun ca chiar nu raspund de pungile lor. Dar nu o sa fac nimic din toate astea. O sa le rog sa vina sa le cumpar un deodorant de subrat din banii mei sa nu se mai declare singure tute pe toate saiturile.

miercuri, 5 august 2009

Still got

Pentru un film de cacat in care se fura masini pe banda rulanta in cel mai ireal mod cu putinta, au folosit astia o melodie demna de o cauza mult mai buna. Poate fi o melodie cu care sa reinnozi relatii cu pizde pe care le-ai futut si la care ai vrea sa mai dai din nou, poate exprima o dragoste din trecut si care ti-a lasat cicatrici pe inima, dar mi se pare anapoda sa folosesti intr-un film cu hoti textul asta:

"I still got your face painted on my heart"

marți, 28 iulie 2009

Omu' cu camasa roz

Intr-un stil de violator in serie si azi statul si-a asmutit dulaii in centrul istoric. Dupa amenzile de 30 de milioane incasata acum fix o saptamana pentru o umbrela care statea cu 1(un) metru mai acana de locul unde ar fi vrut penisul lucratorului de la administratia financiara sa stea, 80 de milioane incasata acum trei zile de la Garda finaciara pe varii motive (pe care inevitabil le gasesc, conform principiului stiintific ce nu mai are nevoie de nici o demonstratie si anume ca daca cauti pe cineva in anus inevitabil o sa dai de cacat), azi ne-am trezit cu o alta surpriza: s-a intors Administratia in control. Si de data asta nu a mai trimis un lucrator, ci a venit insasi in persoana, Omul cu camasa roz. Cu un aer de vataf care se plimba pe tarlaua personala, dansul nu s-a sinchisit sa stea de vorba cu supusii lui personali, noi, agentii economici, singurele explicatii pe care le-am primit fiind ca pe domeniul public el face legea si nu noi si sa il scutesc ca ii mananc timpul pretios.

Pentru ca nu a vrut in nici un fel sa ne asculte, sub nici un chip sa ne acorde putin din timpul lui pretios cu care e platit din banii nostrii, m-am decis sa ii adresez urmatoarea scrisoare deschisa:

Draga domnule cu camasa roz
Tinem sa te anuntam, noi micii investitori din Centrul Istoric ca nu suntem sclavii tai. Suntem doar parteneri de afaceri, in care iti platim taxa de ocupare a spatiului public, platim taxa pe valoare adaugata din activitatea pe care o desfasuram acolo, impozit pe profitul realizat, mai platim toate taxele pentru angajatii nostrii si mai platim tot ce mortii vostri de bagabonti visati noaptea.
Va mai anuntam ca nu suntem de acord sa fim sponsorii principali la bugetul sectorului 3, ca mancam covrigi de dimineata pana seara si bem pepsi de la protocol sa platim toate hangaralele pe care cu nonsalanta ni le puneti in carca, muncim 20 de ore pe zi sa putem sa tinem afacerile astea si cand va vedem p-acolo cu basinile alea in cap v-am infinge cu curu in stalpii pe care i-ati bagat in asfalt.
Mi-am luat 140 de milioane amenzi intr-o saptamana si acum tre sa vand 2333 de cafele sa imi iau banii inapoi.
Asa ca domnule cu camasa roz, va rugam respectuos sa ne lasati in pace o perioada sa ne putem reveni cu nervii si banii. Stim ca e criza si nu aveti bani, dar nici noi nu avem la nesfarsit. Si daca tot faceti plimbari zilnic prin centrul istoric v-am recomanda sa faceti ceva cu balcoanele ce stau sa cada in capul trecatorilor, sa terminati lucrarile la Str. Lipscani sa nu-si mai rupa lumea gatu' si sa ne faceti de cacat in toata lumea, Lipscaniul cu starea in care ati lasat lucrarea fiind principalul obiectiv de pozat al turistilor ce trec pe acolo. Si ca razbunare, cand ma intreaba ce se intampla acolo le spun clar ca nu reusiti sa impartiti spaga la Primarie si d-aia e asa de ani de zile.

In final o sa-ti fac si o dedicatie muzicala cantata de unu care a murit.

Zboara puiule zboara

Se pare ca statul negociaza cu toate institutiile financiare din lume imprumuturi cu care sa o mai poata duce pana la alegerile din toamna. Imi e frica de ce o sa urmeze dupa marea votare. Mi se pare ce face statul acum similar cu bautul a doua cutii de RebBull dupa ce nu ai dormit vre'o doua nopti la rand. Cele mai proaste decizii se iau cu sabia deasupra capului, iar noi exact in situatia asta ne aflam acum. O sa ne coste imprumuturile astea de o sa ne usture hemoroizii ca intr'o dimineata de dupa o cina copioasa la un restaurant mexican. Ca si imagine de ansamblu traim vremuri ce pot fi cel mai bine exemplificate prin reclama care a fost la tv in perioada cu gripa aviara in care copilasul arunca puiul curatat si transat in sus si striga "Zboara puiule zboara". Romania e puiul.

duminică, 26 iulie 2009

Revista presei

Cu un capucino in fata, pe un fond sonor asigurat de The Cure si albumul meu preferat Mixed Up, citesc ziarele pe net. Daca as fi la scoala si m-ar pune profesorii sa fac o sinteza a tot ce am citit pana acum cu siguranta nu as lua nota de trecere dat fiind faptul ca as putea scrie pe o foaie alba de hartie, cu litere mari numai doua cuvinte: VINE CRIZA.

De mult nu mai prezinta interes pentru mine cu ce se ocupa "elita politica" romaneasca, dar fiind an electoral (aproape ca fiecare an de altfel de cativa incoace, alegeri locale, parlamentare, prezidentiale, europarlamentare) in care avem prezidentiale, urmaresc cu cea mai mare placere asmutirile dintre pretendentii la cel mai inalt scaun al tarii si care evident au ca lait motiv CRIZA.

E destul de clar pentru toata lumea ca nu numai noi ne aflam in criza, ci intreg mapamondul, dar impresia pe care mi-o lasa sistemul in care traim se aseamana destul de mult cu un sistem audio: exista semnalul audio si anume criza, clasa politica preia il preia si actioneaza ca un preamplificator stabilindu-i frecventa care doreste sa ajunga la ascultator, iar presa joaca rolul de amplificator de mare putere supunandu-ne la un volum de decibeli pe care, fara sa vrem, suntem obligati sa il ascultam. E ca si cum am trai intr-un club in care se asculta muzica house la maxim 24 din 24. Manelist, rocker sau iubitor de hiphop esti silit sa asculti muzica house pe care ti-o baga cu japca pe gat.

Citesc prin ziare ca statul s-a imprumutat la banci 1,2 miliarde de euro. Concluzia pe care o trag e ca deja au cheltuit cele 20 de miliarde pe care le-au imprumutat de la FMI nu cu mult timp in urma. Nu mi-as fi dorit ca statul sa fie nevasta mea. Apetitul asta de spart banii s-a dovedit daunator multor cupluri. Cum fiecare din noi traieste intr-o simbioza personala cu statul genul asta de relatie mie nu imi convine. Drept urmare m-am decis sa nu ii mai dau bani. Ii cheltuie pe prostii, deci nu ii mai dau. Beleaua e ca in cazul in care nevestei sau amantei nu ii mai dai bani te paraseste, de stat nu scapi. Te calareste pana la sfarsit. Sfarsit pe care el te gandeste sa te rasplateasca cam asa. O doamna a ajuns la varsta pensionarii dupa 30 de ani de munca fara intrerupere. Luna de luna a cotizat la stat parte din fiecare banut pe care l-a castigat. Decizia de pensie a venit cu suma de 380 Ron.

Basescu a fost la Dabuleni. Dabulanenii se ocupa cu cresterea pepenilor. Geoana e senator de Dabuleni. Basescu l-a facut sef de bostanarie. Iar primarul din Dabuleni i-a scris presedintelui Basescu ca cetatenii din Dabuleni se simt ofensati. Asa ca presedintele in ziua urmatoare s-a suit in masina cu destinatia, da, ati ghicit, Dabuleni. Si intr-un soi de campanie prezidentiala la tv ne-au aratat cum vorbea el cu amaratii aia ca nu a zis si nu a facut. Iar la sfarsit Dabulanenii scandau BASESCU, BASESCU. Gretos. E abject sa te folosesti de imaginea unor tarani in felul asta. Borat a mai facut treaba asta, da' parca cu mai mult umor.

O sa avem de ales la toamna intre trei oameni. Geoana, Basescu si Antonescu. Lipseste zdreanta mea preferata Nastase. Pe Base eu l-am ales o data si ne-a tepuit. Geoana e un prostanac. De Crin imi place. Da' nu o sa iasa. O sa iasa tot Basescu si o sa ne arda 5 ani.

Dupa cum imi zicea cineva, scriu numai intr-o directie. Dar in orice directie incep sa scriu tot aici ajung. La penalii astia. Pe care mi baga astia cu ziare si tv pe gat. Drept urmare maine dimineata la cafea o sa ma axez pe studierea unor siteuri pentru adulti.

Aplauze

Pentru ca sunt zodia Taurului astept aprecieri si aplauze pentru fiecare gest pe care il fac, decizie pe care o iau si eventual orice ineptie pe care o scot pe gura. Cu atat mai mult sunt mandru pentru ca Dinu Patriciu s-a gandit ca sunt cel mai smecher baiat care a comentat pe saitul lui.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Autoritati

Fiind zi de zi pe Str Smardan inevitabil vorbesc despre Centrul Istoric si ce e acolo. E clar ca zona a luat amploare, a devenit un punct de interes ce atrage - spre fericirea noastra, a celor ce avem cafenele in zona - un trafic de clienti imens. Numai ca odata cu traficul imens zona a inceput sa prezinte interes si pentru alte categorii de oameni care nu ar avea ce sa caute acolo: cersetori, hoti, tiganci cu fuste care se ofera sa iti ghiceasca, surzii care iti umplu masa de maimutoi, omu cu papagalii care iti extrag ravase. Ospatarii de pe tarase au in fisa postului si rolul de sperietoare de ciori pentru cei ce invadeaza intimitatea clientilor.
Zona reprezinta deasemenea un punct de interes pentru autoritati. Trimit saptamanal in control Garda Financiara, Primaria, Pompierii, Politia Economica, Sanepidul, Ministerul Muncii si restul organelor abilitate, de ne-au umplut registrele unice de control, dar pe nimeni, nici macar un amarat de agent de la Politia Comunitara sa rezolve problema cu cersetorii & comp.
Din 3 in 3 zile vin si ne amendeaza pentru ca nu mai au loc de mesele noastre sa intre pompierii si smurdul pe strada, fara sa observe ca ei au sapat Str. Lipscani si au lasat-o asa de cativa ani fara sa fie un motiv de ingrijorare ca nu mai au pompierii sau smurdul cum sa intre pe strada. Problema suntem noi ca avem cateva mese pe care oricum in 5 minute le strangem. Mese pentru care platim taxa de ocupare. La ei.

luni, 13 iulie 2009

Fata de la meteo

Daca as fi avut porumb cultivat pe mosia pe care mi-a lasat-o tata poate m-as fi bucurat ca ploua de doua saptamani. Da' tata nu a avut mosie sa imi dea. Iar eu mi-am facut terasa pe Smardan pentru ca nu m-am gandit ca o sa ploua toata vara si as fi putut sa am o productie de 8700 kg porumb la hectar daca as fi luat in arenda vre-o mie de hectare. Un calcul simplu ne arata ca la o mie de hectare as fi primit subventie de agricultor de la stat de 200 Ron/ha adica 200.000 Ron (50.000 eur). La banii astia mai adaugam vanzarea porumbului cu aproximativ 130 eur/tona avem deja in buzunar aproximativ 1.200.000 euro. Scadem din banii astia cheltuieli de insamantare de 200.000 euro, 300.000 euro ne mai costa restul proceselor tehnologice, inca 100.000 transportul la siloz, ramanem cu 600.000. Din banii astia mai dam vre-o suta de mii la aia de la care am luat terenul in arenda si uite cu iti raman intr-o vara ploioasa 500.000 euro la o mie de hectare.

Dar dupa cum spuneam nu a avut tata mosie sa imi dea. Si nici nu am luat ceva in arenda. Am terasa pe Smardan. Si in fiecare dimineata cand ma scol ma uit pe cer sa vad daca sunt nori. Si sunt si azi. In cazuri d-astea nu exista nimeni la care sa suni sa rezolve cumva. Iar fata de la meteo din Libertatea nu poate sa te ajute decat eventual cu o felatie meseriasa. Si asta numai in cazul in care ai bani. Iar daca ploua si ai terasa nu ai. Daca ai porumb cultivat da. De unde tragem concluzia ca daca vrei sa io dai la muie lu' fata de la meteo ar fi fost mult mai bine anul asta sa ai porumb pe campuri. Nu terasa.

duminică, 12 iulie 2009

The Pub

Pentru ca sunt prea multi prieteni si prea putin loc, am vrut sa luam terenul de langa Jaya sa facem spatiu pentru toata lumea. Nu s-a putut. Lupta pentru teritoriu a fost intotdeuna apriga, in America de Nord europenii ce nu mai aveau loc in propriul continent casapind o intreaga civilizatie, acum 500 de ani. Asa e jocul si de data asta am pierdut.

Nu am putut sa lasam treaba asta asa si drept urmare extinderea o sa se realizeze cateva cladiri mai jos. La intersectia strazilor Selari, Franceza si Smardan, mai exact Str. Franceza Nr. 17. E o cladire cu 3 etaje care incepand de acum, pentru urmatorii 10 ani, va fi Jaya Pub. 450 de mp de distractie, muzica buna si muuuulta bautura. Si pentru ca la Jaya suntem adeptii unei vieti sanatoase si nu putem fi de acord sa beti fara sa mancati o sa existe si o bucatarie acolo.

marți, 7 iulie 2009

Patru latrai si un smecherit

Latraii sunt baietii care latra. Se lauda cu lucruri pe care inca nu le-au facut, pe care spera sa le faca dar nu le-au facut, cu lucruri despre care ei cred ca daca le-ar fi facut ar fi smecheriti. Smecheritul e baiatul care tace si face. Eventual ciuleste urechea la latrai si face ce latraii cred ca au facut deja.

Dar atunci, insa, cand bati palma cu unu din primii trei investitori imobiliari din Romania poti sa consideri linistit ca ai incheiat o afacere. Sunt adeptul acordului de principiu si al ideii ca, de fel, contractele sunt facute pentru a fi incalcate, deci sunt adeptul strangerilor de mana.

Dar inca o data se dovedeste pentru mine ca doar ce e scris conteaza. Ca e gresit sa crezi in oameni, indiferent de pozitia sau rangul lor.

Am crezut ca sunt smecherit, dar m-am dovedit a fi latrau. Am vorbit inainte sa am ceva scris, bazandu-ma pe niste principii care de fapt vad ca nu exista, iar un smecherit a stat la panda.

Am auzit odata o teorie conform careia nu conteaza cat de prost esti, se gaseste un latrau de la care sa iei si tu o idee. E adevarata.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Jurnalul unui ospatar

Prin somn aud un zgomot care se repeta obsesiv. E telefonul pe care l-am pus sa ma trezeasca la 7.30, mult prea devreme fatza de ora 5 cand m-am pus in pat sa ma culc. Nu reusesc sa inteleg de ce suna, in mod normal daca m-am culcat la 5 inseamna ca am muncit si chiaun, prin somn, nu reusesc sa dezleg enigma. Intr-un final imi amintesc ca am fost in seara precedenta la Jaya, ca m-a pus dracu sa stau cu baietii acolo si in seara mea libera, iar acum chiar tre' sa merg la servici. Ma doare capul si nu inteleg cum e posibil asa, sa bea colegii mei si sa ma doara pe mine. Ca niste dementi, chit ca lucram sau suntem liberi, toti suntem seara de seara acolo. Indiferent in ce directie am pleca, pasii ne duc inevitabil pe Smardan. Ne intrebam cateodata de ce stam ca prostii nonstop acolo. Raspunsul a venit de la un client, care la randul lui e mai mereu pe terasa:

"Bai nene, carciuma asta a voastra e vie !"

luni, 22 iunie 2009

NIKE

La o ora la care toti oamenii respectabili duminica seara dorm, eu stau la Jaya inauntru si ii blestem in gand pe cei de la Nike de la magazin cand m-au mintit ca astia sunt cei mai confortabili tenisi care exista. Mi i-as da jos sa imi alint bataturile de la degetele mici, dar mama mea a reusit sa imi inoculeze, printre putinele lucruri de fapt care tin de buna crestere, sa nu ma scobesc intre degetele de la picioare in public. Un curent ascutit imi face sa imi simt nervul din varful degetului mic pana in creier. Iar o domnisoara simpatica si extrem de beata tocmai ce mi-a cerut, fix din capatul celalalt al terasei, un servetel. Cu placere domnisoara. M-a costat drumul 35 de microelectrocutari neuronale. Ar fi fost OK daca in momentul in care am ajuns cu servetelele nu s-ar fi gandit dra ca mai vrea si o bere. Mortii ei de bere.....

marți, 16 iunie 2009

5%

Da, cateodata putem sa afirmam si asa. E o tara de cacat, plina de oameni de cacat, neseriosi si delasatori. Ne-am nascut intr-un colt al lumii in care avem maracini pe aeroport dar nimanui nu ii trece prin cap sa le smulga, traim in concubinaj un stat care suprima cu brutalitate orice initiativa, un loc in care e de la sine inteles ca la o intalnire stabilita la ora doua poti sa ajungi undeva intre doua si trei. Am stat pavaza Europei impotriva turcilor 500 de ani si drept urmare suntem pregatiti emotional ca in orice moment sa vina careva sa ne futa in cur. Mergem la Budapesta sau Viena si ramanem cu gura cascata ce cladiri vechi si frumoase au ei, iar noi nu. Pai da, noi nu avem, ca noi am descoperit chirpiciul fix cand bozgorii au facut primul pod peste Dunare. Faceau case din chirpiciul respectiv pe care ni le daramau turcii din doi in doi ani. Iar pe cele care au scapat le-a daramat Ceausescu. Fac astia autostrazi in ritmul in care isi cara melcul cochilia in spate. Melcul pe motive fizionomice, ai nostri pentru ca nu cad la pace cum si care sa imparta spaga. Sunt satul pana in gat de autoritatile care ne mulg si mulg si mulg. Sub forma de taxe, impozite, comisioane sau spaga oricine face ceva in tara asta trebuie mai intai sa plateasca. Daca scoti o terasa pe strada la 15 aprilie tre' sa platesti taxa ca ocupi domeniul public pentru 100 de zile inainte, fix ca la curve. Platesti inainte. Aceleasi autoritati vin peste o saptamana sa te caute in cur. Daca ai platit taxa. Pai da, am platit la voi. Chitanta aveti? Pai da. De voi e emisa. Da nu cumva v-ati intins cam mult cu scaunele?? Pai nu, haideti sa masuram. Mda, e ok. Instinctor aveti?? Nu. Gata, amenda. E un exemplu fictiv, dar mecanismul de functionare cam asta e. Importi niste marfa? Platesti TVA-ul in vama. Cu toate ca se cheama Taxa pe Valoare Adaugata. Adica, din cate inteleg eu, platesti o taxa ca adaugi si tu o valoare. Curva noastra intelege sa iti ia banii inainte sa apuci sa adaugi tu ceva. Ar trebui sa se cheme Taxa pentru valoarea pe care urmeaza sa o adaugi. Dar e prea complicata prescurtarea TPVPCUSOA. Asa ca i-au zis mai simplu TVA si fac ei tot ce stiu. Si ar mai ai fi exemple. Lucrezi cu statul. Nu conteaza ce faci, zugravesti o scoala de exemplu. La sfarsitul lucrarii facturezi si iti astepti banii. Si astepti. Si astepti. Mai verifici contul. Nimic. Data viitoare cand verifici contul e blocat. Pai stai dom'le, intrebi ca prostu' la banca, cum adica e blocat?? Pai da, vi l-au blocat de la Administratia financiara ca nu ati platit TVA-ul. Mergi cu tensiunea trezeci cu cinspe la administratie, iar acolo o duduie impasibila iti da raspunsul: Nu ati platit TVA-ul ! Stati asa doamna, stiti ca eu de la stat am de incasat si nu e vina mea ca nu au platit factura de osutadouazeci de zile, poate facem cumva va rog, ca stiti, am si alte plati de facut, e deranj mare... NIMIC. Orice ai face ramai cu conturile blocate. Nu tu salarii la oameni, chirii, nimic. Esti knok-out. Dupa aia sunt suparati ca raman oamenii fara servici, ca au multi someri, ca nu au bani de pensii, pentru invatamant. Pai da. Nu au. Ca sunt nesimtiti. Ca sunt prea multi in administratie. Ca ne-au cocosat cu banii. Ca nu ne lasa sa ne facem mari si sa ia dupa aia sa ne ia bani multi. Nu. Daca isi deschide unu un chiosc, ii rup gura. Poate amaratu ala era urmatorul ALDI. Fara sansa. Il fut astia pana renunta omu' definitiv. Au fugit 5 milioane de romani incotro au vazut cu ochii. Am ramas noi astia masochistii. Suntem in permanenta intr-un razboi surd cu statul, un razboi in care fiecare incearca sa il faca pe celalalt la cotitura. Si mai e o problema de matematica care ma depaseste. Cand barilul de petrol costa 145 $ litrul de benzina era 4,20 Ron. Cand s-a ieftinit la 55$ barilul benzina costa 3,40 Ron. Acum s-a scumpit la 71$ barilul si benzina costa 4 Ron litrul. Sa ma fut in aritmetica lor de muisti ca OMV-ul extrage petrolul din subsolul tarii noastre cu 23$ barilul, da' sa mor daca e mai ieftin la pompa la ei.
Poate sunt eu nervos azi sau poate imi e lehamite. Dar toate astea mi-au venit in cap in momentul in care am vazut cum statul a anuntat, cu surle si trambite, in an electoral, ca ieftinesc gazele cu 5%. Multumim de gest muistilor, dar in mijlocul verii ne pisam pe ieftinirea voastra.

PS: Nu mai conteaza ca Chiorul si-a subminat propriul partid, proasta lui e confirmata la Bruxelles...

luni, 15 iunie 2009

De Dorobanti

Zilele trecute am mers de la un capat la altul al strazii Smardan si m-am uitat la oamenii care sunt la mese, la terase. M-am uitat pentru ca, de cand am deschis Jaya, vad doar lume care imi place. Sunt oameni care apreciaza muzica de acolo, fara fitze, oameni care chiar vin sa se bucure de niste momente placute cu prietenii. Nimic din harfele si figurile de Dorobanti, Herastrau s-au alte locuri consacrate din Bucuresti. Si nu numai la Jaya sunt oamenii astia veritabili de care vorbesc. La toate terasele de pe Smardan sunt. Si intrebarea fireasca a venit: De ce nu vin fitosii de cafenele si pe Smardan??

Trecand in seara asta, in drum spre casa, prin fata pe la ASE, am vazut parcate in dreptul unei cafenele un Lamborgini si un Corvette si m-am luminat.
In fata teraselor de pe Smardan nu poti sa iti parchezi Ferrariul. Pentru ca Smardan e strada pietonala

vineri, 12 iunie 2009

Hairstyle

Tuturor ne plac oamenii ingrijiti. Si in special fetele dichisite. Cu totii stim ca o parte importanta a timpului liber este alocat de femei ingrijirii personale. Ca se intind cu placa acasa, se epileaza cu aparatu' in baie sau, din contra, atunci cand in afara de timp sunt dispuse sa aloce si bani pentru asta devin cliente nepretuite pentru saloanele de infrumusetare. Fiind criza si pentru divele noastre de zi cu zi si fetele noastre au taiat din fondurile necesare ingrijirii.

Intr-un coafor de fitze din Bucuresti, ca intotdeuna intre coafeze si cliente s-au incins discutii, atmosfera de acolo devenind de fapt o mare sueta. Din vorba in vorba, una din cliente pomeneste de programarea ei la dentist, asa ca roaga coafeza sa se grabeasca un pic. Tema fiind deschisa, o alta superba domnisoara, ce beneficiase pana atunci de toate serviciile pe care coaforul il avea in oferta, respectiv vopsit, spalat, coafat, manechiura, pedichiura, masaj, epilat, etc pomeneste ca ar trebui si ea, cumva sa ajunga la dentist, ca are vre'o doua trei carii ce ar trebui rezolvate. Discutia derulandu-se cam asa:

"- Cu criza asta nici la dentist nu mai am bani sa ajung, zice diva noastra.

- Da, dar stii e foarte important dentistul, spune programata noastra, nu poti sa stai cu carii.

- Da draga, stiu si eu treaba asta, numai ca e scump tare la dentist.

- N-ar fi mai scump ca aici de exemplu, o carie costa un milion, tu dai minim trei milioane pe ce ti-ai facut azi la salon.

- Pai da, dar cum crezi tu ca as putea umbla necoafata??"

De unde tragem concluzia ca nu conteaza cata mancare iti ramane in masea daca esti coafata....

luni, 8 iunie 2009

Deci se poate

Au fost alegerile parlamentare. Si nu s-a dus mai nimeni la vot. Si cu toate astea cativa indivizi pleaca la Bruxelles. Sunt europarlamentari Becali si Vadim in urma unei zile de vot in care lumea a stat la umbra din cauza unei canicule teribile. Or sa se ia de mana in fiecare luni dimineata si o sa plece la servici impreuna cu avionul oierului doi distrusi care pana acum cateva luni se faceau albie de porci. In Romania nu prea e nimic normal. Acum cateva luni Becali era cu catusele la mana, ceea ce nu mi s-a parut normal, iar acum tot el e europarlamentar. Ceea ce iar nu mi se pare normal.
Lehamitea noastra s-a transformat in victoria Elenei Basescu si vedem acum un tata mandru de fata lui, care in conditii de normalitate, respectiv sa ramana omul marinar, nu ar fi putut mai mult decat eventual economista la o multinationala. Dar nu. Ea e europarlamentar. Nu conteaza ca nu stie sa vorbeste. Nu conteaza ca cei cativa neuroni pe care ii detine sunt ocupati cu memorarea orei in care este programata la coafor.
In Bucuresti au fost doar 15% din oameni la vot. Dar dupa vot toata lumea a sarbatorit. Pe nimeni nu a ingrijorat ca nu a mers lumea la vot. S-au bucurat ca isi trimit cativa oameni acolo. PSD 11 alesi. Fericire mare. PD-L 10 + EBA. Fericiti si ei. PRM 2 oameni. Sarbatoresc revenirea. Bozgorii trimit si ei 2 sovini. PNListii cativa liberali eleganti si ei. Toti sunt fericiti. Dar noi nu. Noi asistam si suntem indiferenti. Dormim, iar somnul natiunii naste monstrii.
7 iunie a fost anu' asta doar o zi caniculara in calendar, o zi in care au reusit din nou sa isi faca meandrele.

PS. Ma uitam la Realitatea aseara la reinscrierea Elenei Basescu in PD-L. E buna rau proasta.

sâmbătă, 6 iunie 2009

Baiatul pe care il cunosc

Baiatul pe care il cunosc e ca si fratele meu. Si am scris de el intr-un mod nedrept. M-am grabit sa ii interpretez vorbele in spumele si agitatiile unor vremuri care nu as fi vrut sa vina. Supertensionat si concentrat sa pastrez dreapta balanta care incearca atat de tare sa ma dezechilibreze, m-am capatuit cu pacatul de a judeca faptele inainte sa se intample. Si am judecat gresit pe cine merita cel mai putin. M-am indoit de capacitatea lui de adaptare la situatiile noi bazandu-ma doar pe niste afirmatii ale lui pe care le-am inteles gresit. Si am gresit. Baiatul pe care il cunosc e, de fapt, ca si fratele meu.