Jurnalul unui ospatar

Prin somn aud un zgomot care se repeta obsesiv. E telefonul pe care l-am pus sa ma trezeasca la 7.30, mult prea devreme fatza de ora 5 cand m-am pus in pat sa ma culc. Nu reusesc sa inteleg de ce suna, in mod normal daca m-am culcat la 5 inseamna ca am muncit si chiaun, prin somn, nu reusesc sa dezleg enigma. Intr-un final imi amintesc ca am fost in seara precedenta la Jaya, ca m-a pus dracu sa stau cu baietii acolo si in seara mea libera, iar acum chiar tre' sa merg la servici. Ma doare capul si nu inteleg cum e posibil asa, sa bea colegii mei si sa ma doara pe mine. Ca niste dementi, chit ca lucram sau suntem liberi, toti suntem seara de seara acolo. Indiferent in ce directie am pleca, pasii ne duc inevitabil pe Smardan. Ne intrebam cateodata de ce stam ca prostii nonstop acolo. Raspunsul a venit de la un client, care la randul lui e mai mereu pe terasa:

"Bai nene, carciuma asta a voastra e vie !"

NIKE

La o ora la care toti oamenii respectabili duminica seara dorm, eu stau la Jaya inauntru si ii blestem in gand pe cei de la Nike de la magazin cand m-au mintit ca astia sunt cei mai confortabili tenisi care exista. Mi i-as da jos sa imi alint bataturile de la degetele mici, dar mama mea a reusit sa imi inoculeze, printre putinele lucruri de fapt care tin de buna crestere, sa nu ma scobesc intre degetele de la picioare in public. Un curent ascutit imi face sa imi simt nervul din varful degetului mic pana in creier. Iar o domnisoara simpatica si extrem de beata tocmai ce mi-a cerut, fix din capatul celalalt al terasei, un servetel. Cu placere domnisoara. M-a costat drumul 35 de microelectrocutari neuronale. Ar fi fost OK daca in momentul in care am ajuns cu servetelele nu s-ar fi gandit dra ca mai vrea si o bere. Mortii ei de bere.....

5%

Da, cateodata putem sa afirmam si asa. E o tara de cacat, plina de oameni de cacat, neseriosi si delasatori. Ne-am nascut intr-un colt al lumii in care avem maracini pe aeroport dar nimanui nu ii trece prin cap sa le smulga, traim in concubinaj un stat care suprima cu brutalitate orice initiativa, un loc in care e de la sine inteles ca la o intalnire stabilita la ora doua poti sa ajungi undeva intre doua si trei. Am stat pavaza Europei impotriva turcilor 500 de ani si drept urmare suntem pregatiti emotional ca in orice moment sa vina careva sa ne futa in cur. Mergem la Budapesta sau Viena si ramanem cu gura cascata ce cladiri vechi si frumoase au ei, iar noi nu. Pai da, noi nu avem, ca noi am descoperit chirpiciul fix cand bozgorii au facut primul pod peste Dunare. Faceau case din chirpiciul respectiv pe care ni le daramau turcii din doi in doi ani. Iar pe cele care au scapat le-a daramat Ceausescu. Fac astia autostrazi in ritmul in care isi cara melcul cochilia in spate. Melcul pe motive fizionomice, ai nostri pentru ca nu cad la pace cum si care sa imparta spaga. Sunt satul pana in gat de autoritatile care ne mulg si mulg si mulg. Sub forma de taxe, impozite, comisioane sau spaga oricine face ceva in tara asta trebuie mai intai sa plateasca. Daca scoti o terasa pe strada la 15 aprilie tre' sa platesti taxa ca ocupi domeniul public pentru 100 de zile inainte, fix ca la curve. Platesti inainte. Aceleasi autoritati vin peste o saptamana sa te caute in cur. Daca ai platit taxa. Pai da, am platit la voi. Chitanta aveti? Pai da. De voi e emisa. Da nu cumva v-ati intins cam mult cu scaunele?? Pai nu, haideti sa masuram. Mda, e ok. Instinctor aveti?? Nu. Gata, amenda. E un exemplu fictiv, dar mecanismul de functionare cam asta e. Importi niste marfa? Platesti TVA-ul in vama. Cu toate ca se cheama Taxa pe Valoare Adaugata. Adica, din cate inteleg eu, platesti o taxa ca adaugi si tu o valoare. Curva noastra intelege sa iti ia banii inainte sa apuci sa adaugi tu ceva. Ar trebui sa se cheme Taxa pentru valoarea pe care urmeaza sa o adaugi. Dar e prea complicata prescurtarea TPVPCUSOA. Asa ca i-au zis mai simplu TVA si fac ei tot ce stiu. Si ar mai ai fi exemple. Lucrezi cu statul. Nu conteaza ce faci, zugravesti o scoala de exemplu. La sfarsitul lucrarii facturezi si iti astepti banii. Si astepti. Si astepti. Mai verifici contul. Nimic. Data viitoare cand verifici contul e blocat. Pai stai dom'le, intrebi ca prostu' la banca, cum adica e blocat?? Pai da, vi l-au blocat de la Administratia financiara ca nu ati platit TVA-ul. Mergi cu tensiunea trezeci cu cinspe la administratie, iar acolo o duduie impasibila iti da raspunsul: Nu ati platit TVA-ul ! Stati asa doamna, stiti ca eu de la stat am de incasat si nu e vina mea ca nu au platit factura de osutadouazeci de zile, poate facem cumva va rog, ca stiti, am si alte plati de facut, e deranj mare... NIMIC. Orice ai face ramai cu conturile blocate. Nu tu salarii la oameni, chirii, nimic. Esti knok-out. Dupa aia sunt suparati ca raman oamenii fara servici, ca au multi someri, ca nu au bani de pensii, pentru invatamant. Pai da. Nu au. Ca sunt nesimtiti. Ca sunt prea multi in administratie. Ca ne-au cocosat cu banii. Ca nu ne lasa sa ne facem mari si sa ia dupa aia sa ne ia bani multi. Nu. Daca isi deschide unu un chiosc, ii rup gura. Poate amaratu ala era urmatorul ALDI. Fara sansa. Il fut astia pana renunta omu' definitiv. Au fugit 5 milioane de romani incotro au vazut cu ochii. Am ramas noi astia masochistii. Suntem in permanenta intr-un razboi surd cu statul, un razboi in care fiecare incearca sa il faca pe celalalt la cotitura. Si mai e o problema de matematica care ma depaseste. Cand barilul de petrol costa 145 $ litrul de benzina era 4,20 Ron. Cand s-a ieftinit la 55$ barilul benzina costa 3,40 Ron. Acum s-a scumpit la 71$ barilul si benzina costa 4 Ron litrul. Sa ma fut in aritmetica lor de muisti ca OMV-ul extrage petrolul din subsolul tarii noastre cu 23$ barilul, da' sa mor daca e mai ieftin la pompa la ei.
Poate sunt eu nervos azi sau poate imi e lehamite. Dar toate astea mi-au venit in cap in momentul in care am vazut cum statul a anuntat, cu surle si trambite, in an electoral, ca ieftinesc gazele cu 5%. Multumim de gest muistilor, dar in mijlocul verii ne pisam pe ieftinirea voastra.

PS: Nu mai conteaza ca Chiorul si-a subminat propriul partid, proasta lui e confirmata la Bruxelles...

De Dorobanti

Zilele trecute am mers de la un capat la altul al strazii Smardan si m-am uitat la oamenii care sunt la mese, la terase. M-am uitat pentru ca, de cand am deschis Jaya, vad doar lume care imi place. Sunt oameni care apreciaza muzica de acolo, fara fitze, oameni care chiar vin sa se bucure de niste momente placute cu prietenii. Nimic din harfele si figurile de Dorobanti, Herastrau s-au alte locuri consacrate din Bucuresti. Si nu numai la Jaya sunt oamenii astia veritabili de care vorbesc. La toate terasele de pe Smardan sunt. Si intrebarea fireasca a venit: De ce nu vin fitosii de cafenele si pe Smardan??

Trecand in seara asta, in drum spre casa, prin fata pe la ASE, am vazut parcate in dreptul unei cafenele un Lamborgini si un Corvette si m-am luminat.
In fata teraselor de pe Smardan nu poti sa iti parchezi Ferrariul. Pentru ca Smardan e strada pietonala

Hairstyle

Tuturor ne plac oamenii ingrijiti. Si in special fetele dichisite. Cu totii stim ca o parte importanta a timpului liber este alocat de femei ingrijirii personale. Ca se intind cu placa acasa, se epileaza cu aparatu' in baie sau, din contra, atunci cand in afara de timp sunt dispuse sa aloce si bani pentru asta devin cliente nepretuite pentru saloanele de infrumusetare. Fiind criza si pentru divele noastre de zi cu zi si fetele noastre au taiat din fondurile necesare ingrijirii.

Intr-un coafor de fitze din Bucuresti, ca intotdeuna intre coafeze si cliente s-au incins discutii, atmosfera de acolo devenind de fapt o mare sueta. Din vorba in vorba, una din cliente pomeneste de programarea ei la dentist, asa ca roaga coafeza sa se grabeasca un pic. Tema fiind deschisa, o alta superba domnisoara, ce beneficiase pana atunci de toate serviciile pe care coaforul il avea in oferta, respectiv vopsit, spalat, coafat, manechiura, pedichiura, masaj, epilat, etc pomeneste ca ar trebui si ea, cumva sa ajunga la dentist, ca are vre'o doua trei carii ce ar trebui rezolvate. Discutia derulandu-se cam asa:

"- Cu criza asta nici la dentist nu mai am bani sa ajung, zice diva noastra.

- Da, dar stii e foarte important dentistul, spune programata noastra, nu poti sa stai cu carii.

- Da draga, stiu si eu treaba asta, numai ca e scump tare la dentist.

- N-ar fi mai scump ca aici de exemplu, o carie costa un milion, tu dai minim trei milioane pe ce ti-ai facut azi la salon.

- Pai da, dar cum crezi tu ca as putea umbla necoafata??"

De unde tragem concluzia ca nu conteaza cata mancare iti ramane in masea daca esti coafata....

Deci se poate

Au fost alegerile parlamentare. Si nu s-a dus mai nimeni la vot. Si cu toate astea cativa indivizi pleaca la Bruxelles. Sunt europarlamentari Becali si Vadim in urma unei zile de vot in care lumea a stat la umbra din cauza unei canicule teribile. Or sa se ia de mana in fiecare luni dimineata si o sa plece la servici impreuna cu avionul oierului doi distrusi care pana acum cateva luni se faceau albie de porci. In Romania nu prea e nimic normal. Acum cateva luni Becali era cu catusele la mana, ceea ce nu mi s-a parut normal, iar acum tot el e europarlamentar. Ceea ce iar nu mi se pare normal.
Lehamitea noastra s-a transformat in victoria Elenei Basescu si vedem acum un tata mandru de fata lui, care in conditii de normalitate, respectiv sa ramana omul marinar, nu ar fi putut mai mult decat eventual economista la o multinationala. Dar nu. Ea e europarlamentar. Nu conteaza ca nu stie sa vorbeste. Nu conteaza ca cei cativa neuroni pe care ii detine sunt ocupati cu memorarea orei in care este programata la coafor.
In Bucuresti au fost doar 15% din oameni la vot. Dar dupa vot toata lumea a sarbatorit. Pe nimeni nu a ingrijorat ca nu a mers lumea la vot. S-au bucurat ca isi trimit cativa oameni acolo. PSD 11 alesi. Fericire mare. PD-L 10 + EBA. Fericiti si ei. PRM 2 oameni. Sarbatoresc revenirea. Bozgorii trimit si ei 2 sovini. PNListii cativa liberali eleganti si ei. Toti sunt fericiti. Dar noi nu. Noi asistam si suntem indiferenti. Dormim, iar somnul natiunii naste monstrii.
7 iunie a fost anu' asta doar o zi caniculara in calendar, o zi in care au reusit din nou sa isi faca meandrele.

PS. Ma uitam la Realitatea aseara la reinscrierea Elenei Basescu in PD-L. E buna rau proasta.

Baiatul pe care il cunosc

Baiatul pe care il cunosc e ca si fratele meu. Si am scris de el intr-un mod nedrept. M-am grabit sa ii interpretez vorbele in spumele si agitatiile unor vremuri care nu as fi vrut sa vina. Supertensionat si concentrat sa pastrez dreapta balanta care incearca atat de tare sa ma dezechilibreze, m-am capatuit cu pacatul de a judeca faptele inainte sa se intample. Si am judecat gresit pe cine merita cel mai putin. M-am indoit de capacitatea lui de adaptare la situatiile noi bazandu-ma doar pe niste afirmatii ale lui pe care le-am inteles gresit. Si am gresit. Baiatul pe care il cunosc e, de fapt, ca si fratele meu.

Decaris

PARAZÍT, -Ă, paraziţi, -te, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune. 2. Adj., s.m. şi f. Fig. (Persoană) care trăieşte din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil.

Dupa cum rezulta si din dex, parazitul este un organism care traieste si se hraneste pe seama altui organism. Dar nu despre parazitii intestinali, de exemplu, vreau eu sa vorbesc aici. Cu aia treaba e clara, ai mancat aiurea, l-ai luat pe limbric si nu mai scapi de el decat cu medicamente. E o treaba involuntara, l-ai capatat fara sa stii, ai luat Decaris si asta a fost.

Vreau sa vorbesc despre parazitii umani, cei pe care ii accepti constient in viata ta, de cele mai multe ori in ideea sa nu ii lasi sa faca foamea, le dai de mancare, poate ii primesti si in casa, ii mai bagi in vre'o combinatie si dupa aia te trezesti subit ca esti parazitat. Din pacate pentru mine, se pare ca sunt gazda perfecta, pana acum procopsindu-ma cu o intreaga colonie de paraziti de care se pare ca nu mai scap. Mai rau ar fi faptul ca, cum scap de niste paraziti ma trezesc imediat ca am deja altii, de unde si concluzia ca s'ar putea sa imi placa cu limbrici.

As putea sa incep, ca sa dau si exemple, cu parazitul meu preferat pe care l-am capatat la 12 ani, Bogo (numele nu e neaparat real). Copil amarat, dintr-o familie destramata, tot timpul a atarnat la stabilitatea familiei mele si s-a lipit incet, incet de mine. Am crescut impreuna, ne-am distrat impreuna, am batut cluburile si barurile impreuna, a fost ani buni cel mai bun prieten al meu. Cand ne-am facut oameni mari, datorita naturii lui dezechilibrate, impotriva sfaturilor celor din jur, l-am pastrat langa mine. Ani de zile nu a produs nimic, nu a muncit, nu s-a facut in nici un fel util societatii. Pana in momentul in care, satul de impotenta lui financiara, l-am luat intr-o combinatie in care lunar castigam cam cat castigase el intr-o viata, iar aportul lui la treaba asta era zero. Doar venea la notariat, semna niste hartii si pleca cu banii. Asta pana in ziua in care s-a gandit ca e destept si s-a decis sa nu mai semneze, ca nu mai vrea pula lui sa vindem cand si cum vreau eu, ca nu sunt eu seful. Si exemplele pot continua. Dar ma opresc momentan aici.

Pentru un asa parazit nu exista Decaris. Pentru genul asta de paraziti nu exista medicatie. Trebuie doar sa te feresti. Sa nu intri in contact cu ei si cand ii dibuiesti in multime sa fugi. Exista si o motivatie pentru care ei se afla in situatia respectiva. Pentru ca inca nu si-au gasit gazda. Care pentru unii m-am dovedit a fi. Dar din fericire, pentru ca am mai avut paraziti stiu cum sa scap de ei. Ceea ce nu m-a ferit insa sa ma capatuiesc si in prezent cu altii....