2010. Anul in care oamenii si-au pierdut reperele, au incetat sa mai aiba vise si aspiratii, ramanandu-ne doar grija de a trece de vremurile astea cacacioase pe care le traim. Ne-am intors cumva spre neolitic princiala grija fiind sa aducem mancare in pesterile in care traim, singura diferenta fata de perioada preisorica amintita pe care o avem fiind ca ne-am ipotecat pesterile la banca si luna de luna tre' sa mai cotizam si la banca rata. Ca si in 2009 in ultima zi ne bucuram de ca se incheie anul asta fericiti ca am scapat, considerandu-ne un fel de castigatori, cand de fapt doar am mai taiat un an amar din cei numarati ai avea pe planeta asta, indreptandu-ne incet dar sigur spre altul care nu se anunta mult mai minunat.
Deprimant? Nuuuu...
Asta este pentru pesimisti.
Exista varianta si pentru optimisti.
2010. A fost un an in care ne-am vazut de treaba noastra, fiecare ce a avut de facut. A fost unul in care am capatat experienta, am devenit clar mai destepti decat in 2009, dupa cum si in 2009 am devenit mai destepti ca in 2008, etc, etc, pana in 1974 (cazul meu).
Daca pesimistul zice ca ne-am pierdut reperele, visele si aspiratiile eu pot sa il contrazic. Reperele mele chiar s-au conturat mai puternic anul asta, pe doua dintre ele le duc in fiecare dimineata la gradinita iar cu unul dorm in pat. Am inteles ca reperele nu sunt nici alea din buzaunar nici cele din cont. Aspiratiile sunt aceleasi si nu o sa las nici o criza sa ma opresca din drumul meu spre volanul unui Ferarri (de ex), iar cat despre visele cu doua suedeze intr-un fiord la marea Nordului n-au vre-o legatura cu Basescu.
Asa ca 2010 a fost un an bun. La fel de bun ca toti ceilalti si in nici un fel nu o sa ii dau delete din memorie.
Pe 2011 il astept cu bratele deschise. E unul in care ma asteapta 250 de drumuri dus-intors la gradinita cu cei mai buni prieteni ai mei, 300 si ceva de nopti in patul in care in 1992 mi-am dorit sa bag cea mai frumoasa fata din lume, unul in care nu o sa conteze daca guvernul Boc cade sau ramane, daca indicele Dow Jones o sa fie pozitiv sau negativ. Si ar mai fi si suedezele de la Marea Nordului...
LA MULTI ANI BAI CACACIOSILOR !!
vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Tuscany
Mai demult nu imi placeau italienii. Probabil din cauza lui Raducioiu care s-a intors din Italia dupa 3 luni si nu mai stia sa vorbeasca bine romaneste. Sau poate din cauza asa zisilor oameni de afaceri italieni, libidinosi de varsta a doua inspre a treia, care s-au aciuiat pe aici dupa Revolutie sa ne ia fetele de 17 ani la maciuca. Apoi am fost la Milano si mi-am schimbat un pic parerea. Italia inseamna stil, highlife, arhitectura. Dupa care am fost la Roma si am fost cucerit definitiv. Istorie, traditie, autenticitate. Asa ca mi-am stabilit urmatoarea tinta. Toscana. Acolo a pornit renasterea, de acolo vin renumitele vinuri Chianti, Morellino di Scansano și Brunello di Montalcino, acolo e o zone unica in Europa cu 120 de rezervatii, acolo trebuie sa merg. La Florența, Pisa, Lucca, Maremma, Crete Senesi și Siena.
Cu aceste ganduri pozitive in cap vis-a-vis de Italia in general si Toscana in special, plimbandu-ma prin strazile din Centrul Istoric zilele trecute imi sare in ochi, din puzderia de restaurante deschise la foc automat in ultimul timp, o reclama discreta pe care scria frumos cu verde: Tuscany.
Mancat fiind mi-am promis un pranz acolo cu prima ocazie, ocazie care s-a dovedit a fi fix a doua zi, cand pasii m-au dus acolo fara sa le comand eu asa ceva.
Am gasit un restaurant cald, nu prea mare dar nici mic, cochet si aranjat, asa cum banuiesc eu ca ar trebui sa fie un restaurant in Toscana, iar daca nu este italienii aia ar trebui sa faca unul. Pentru ca e frumos. Tare. Nu incarcat cu decoruri inutile, fara sa incerce sa iti scoata ochii cu ceva, Tuscany si rafturile lui cu vinuri expuse m-a cucerit. Definitiv.
Cu o prima buna impresie facuta m-am asezat la o masa si am studiat meniul. Totul suna cum trebuie. PANZANELLA, MINESTRA A LA FRANCESCA, FETTUCCINE ALLE MANDORLE CON PROFUMO DI MENTA, SPAGHETTI DAL TIRRENO, COSTOLETTE DELIZIOSE AD AGLIO E ROSMARINO, TORTA TOSCANA AL CIOCCOLATO.
M-am oprit la Spaghetti dal Tirreno. Mi-au facut cu ochiul gamberi si pastele facute in casa. Alaturi de rosii, ardei gras, vinete, ceapa, usturoi si busuioc nu putea sa rezulte decat o combinatie fericita. Iar combinatia asta fericita s-a dovedit a fi de-a dreptu' maiastra in mainile bucatarului de la Tuscany. Probabil asa cum sunt pastele in Toscana. Iar daca nu sunt asa, atunci italienii aia asa ar trebui sa le faca. Ca au fost bune. Tare.
Altceva nu am mai putut sa imi iau de mancare, asa ca am trecut direct la desert, care a fost un tort jumatate negru jumatate alb. Bun si ala. Tare.
Dupa ce am transmis complimente bucatarului am dat o tura prin local si am vazut ca nu chiar asa mic. E si o crama numai buna de petreceri sau sa te ascunzi cu secretara, in cazul in care nu stie nevasta ta de ea.
Imi place la Tuscany. E frumos, mancare e buna, au loc de ascuns, e dichisit asa. Pentru ca nu sunt vr'un critic culinar nu o sa acord nici stele, nici note, nici nimic. O sa va spun doar ca se afla in Centrul Istoric, pe Gabroveni 3. Iar cand o sa fiti acolo transmiteti salutari bucatarului din partea mea.
Cu aceste ganduri pozitive in cap vis-a-vis de Italia in general si Toscana in special, plimbandu-ma prin strazile din Centrul Istoric zilele trecute imi sare in ochi, din puzderia de restaurante deschise la foc automat in ultimul timp, o reclama discreta pe care scria frumos cu verde: Tuscany.
Mancat fiind mi-am promis un pranz acolo cu prima ocazie, ocazie care s-a dovedit a fi fix a doua zi, cand pasii m-au dus acolo fara sa le comand eu asa ceva.
Am gasit un restaurant cald, nu prea mare dar nici mic, cochet si aranjat, asa cum banuiesc eu ca ar trebui sa fie un restaurant in Toscana, iar daca nu este italienii aia ar trebui sa faca unul. Pentru ca e frumos. Tare. Nu incarcat cu decoruri inutile, fara sa incerce sa iti scoata ochii cu ceva, Tuscany si rafturile lui cu vinuri expuse m-a cucerit. Definitiv.
Cu o prima buna impresie facuta m-am asezat la o masa si am studiat meniul. Totul suna cum trebuie. PANZANELLA, MINESTRA A LA FRANCESCA, FETTUCCINE ALLE MANDORLE CON PROFUMO DI MENTA, SPAGHETTI DAL TIRRENO, COSTOLETTE DELIZIOSE AD AGLIO E ROSMARINO, TORTA TOSCANA AL CIOCCOLATO.
M-am oprit la Spaghetti dal Tirreno. Mi-au facut cu ochiul gamberi si pastele facute in casa. Alaturi de rosii, ardei gras, vinete, ceapa, usturoi si busuioc nu putea sa rezulte decat o combinatie fericita. Iar combinatia asta fericita s-a dovedit a fi de-a dreptu' maiastra in mainile bucatarului de la Tuscany. Probabil asa cum sunt pastele in Toscana. Iar daca nu sunt asa, atunci italienii aia asa ar trebui sa le faca. Ca au fost bune. Tare.
Altceva nu am mai putut sa imi iau de mancare, asa ca am trecut direct la desert, care a fost un tort jumatate negru jumatate alb. Bun si ala. Tare.
Dupa ce am transmis complimente bucatarului am dat o tura prin local si am vazut ca nu chiar asa mic. E si o crama numai buna de petreceri sau sa te ascunzi cu secretara, in cazul in care nu stie nevasta ta de ea.
Imi place la Tuscany. E frumos, mancare e buna, au loc de ascuns, e dichisit asa. Pentru ca nu sunt vr'un critic culinar nu o sa acord nici stele, nici note, nici nimic. O sa va spun doar ca se afla in Centrul Istoric, pe Gabroveni 3. Iar cand o sa fiti acolo transmiteti salutari bucatarului din partea mea.
vineri, 24 decembrie 2010
Craciun Again? Naturally..
E 24 Decembrie seara. Cand a trecut anul asta?
Nimic nou nu s-a intamplat anul asta, aceleasi probleme, aceiasi oameni pentru care nu se vede nici macar tunelul d-apai lumina de la capatul lui, aceiasi lipsa - cronicizata de acum - de lichiditati.
E un Craciun trist pentru ca un om cu doi copii mici, dintre care unul autist, a ales sa isi manifeste disperarea aruncandu-se de la balconul Parlamentului in timpul discursului lui Boc...
E un Craciun trist pentru ca multi dintre romani au taiat porcul de pe lista anul asta sau in cazul cel bun doar au micsorat numarul de carnati pe care l-au produs pe masina de tocat personala...
E un Craciun trist pentru ca tot mai putini din cei 2 - 3 milioane de romani care au ales sa isi traiasca viata in afara granitelor Romaniei nu se intorc in propria lor tara sa isi petreaca sarbatorile, preferand sa ramana anul asta printre straini...
E un Craciun trist pentru ca incepand de Craciunul asta cei ce ne conduc au luat ca masuri de iesire din criza impozitarea pensiilor, micsorarea banilor ce trebuie incasati de lauze si taierea fondurilor alocate sanatatii...
E un Craciun trist pentru ca merg pe strada si nu vad oameni fericiti, merg in magazine si nu vad cumparatori...
E un Craciun trist pentru ca maine dimineata multi copii nu or sa gaseasca sub brad cadoul pe care i l-au cerul mosului...
Asa ca daca esti sanatos, daca ai alaturi de tine pe cei dragi chit ca pe masa doar o sarma si un carnat bucura-te si nu ii lasa pe astia care ne conduc sa ucida ce e atat de frumos la fiecare sfarsit de an: Spiritul Craciunului !
Nimic nou nu s-a intamplat anul asta, aceleasi probleme, aceiasi oameni pentru care nu se vede nici macar tunelul d-apai lumina de la capatul lui, aceiasi lipsa - cronicizata de acum - de lichiditati.
E un Craciun trist pentru ca un om cu doi copii mici, dintre care unul autist, a ales sa isi manifeste disperarea aruncandu-se de la balconul Parlamentului in timpul discursului lui Boc...
E un Craciun trist pentru ca multi dintre romani au taiat porcul de pe lista anul asta sau in cazul cel bun doar au micsorat numarul de carnati pe care l-au produs pe masina de tocat personala...
E un Craciun trist pentru ca tot mai putini din cei 2 - 3 milioane de romani care au ales sa isi traiasca viata in afara granitelor Romaniei nu se intorc in propria lor tara sa isi petreaca sarbatorile, preferand sa ramana anul asta printre straini...
E un Craciun trist pentru ca incepand de Craciunul asta cei ce ne conduc au luat ca masuri de iesire din criza impozitarea pensiilor, micsorarea banilor ce trebuie incasati de lauze si taierea fondurilor alocate sanatatii...
E un Craciun trist pentru ca merg pe strada si nu vad oameni fericiti, merg in magazine si nu vad cumparatori...
E un Craciun trist pentru ca maine dimineata multi copii nu or sa gaseasca sub brad cadoul pe care i l-au cerul mosului...
Asa ca daca esti sanatos, daca ai alaturi de tine pe cei dragi chit ca pe masa doar o sarma si un carnat bucura-te si nu ii lasa pe astia care ne conduc sa ucida ce e atat de frumos la fiecare sfarsit de an: Spiritul Craciunului !
duminică, 19 decembrie 2010
Nasturi
Unii oameni sunt nãscuti ca sã stea la marginea râului
Unii sunt loviti de fulger.
Unii au ureche muzicalã.
Unii sunt artisti.
Unii înoatã.
Unii se pricep la nasturi.
Unii sunt actori.
Unii oameni... sunt mame.
Iar unii oameni... danseazã.
Unii sunt loviti de fulger.
Unii au ureche muzicalã.
Unii sunt artisti.
Unii înoatã.
Unii se pricep la nasturi.
Unii sunt actori.
Unii oameni... sunt mame.
Iar unii oameni... danseazã.
miercuri, 1 decembrie 2010
1 Decembrie
Acolo unde moare o capra si peste gard cineva zambeste este Romania.
Acolo unde cineva ia o decizie si toti ceilalti sunt convinsi ca decizia lor ar fi fost mai buna este Romania.
Acolo unde se strang trei femei si vorbesc de a patra este Romania.
Acolo de unde se exporta rosii in Olanda si se importa din Turcia e Romania.
Acolo unde se intalnesc zece oameni inteligenti si impreuna formeaza o gashca de cretini tot Romania e.
Acolo unde si adevarul e o minciuna e Romania.
La multi ani Romania!
Acolo unde cineva ia o decizie si toti ceilalti sunt convinsi ca decizia lor ar fi fost mai buna este Romania.
Acolo unde se strang trei femei si vorbesc de a patra este Romania.
Acolo de unde se exporta rosii in Olanda si se importa din Turcia e Romania.
Acolo unde se intalnesc zece oameni inteligenti si impreuna formeaza o gashca de cretini tot Romania e.
Acolo unde si adevarul e o minciuna e Romania.
La multi ani Romania!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
