joi, 31 decembrie 2009

E gata

Cand eram copil la mama si ma gandeam ca in 2000 o sa am 26 de ani era moaaaaaa. Nu stiu exact daca as mai vrea sa am 26 de ani, dar acum 2000 mi se pare inapoi vreme asa cum mi se parea inainte cand eram copil la mama.

Zmeul meu mi-a zis ieri ca vrea sa fie din nou copil la mama. Daca stau bine sa ma gandesc, nu era rau deloc la mama. Daca am ajuns ca in 2009 si ne gandim ca vrem siguranta de la mama inseamna ca anu' asta a fost belit tare.

Drept urmare diseara la Jaya, de Revelion, o sa imi umplu buzunarele cu bani si solzi de peste, la 12 fara un minut o sa ma uit inapoi, o sa scuip, o sa zic hai sictir in mortii matii bine ca te-ai dus, o sa dau cu paharul de pamant sa sparg ghinionul, o sa ma pup cu nevasta si copiii, iar 2010 o sa ma prinda pregatit pentru vremuri mai bune.

La multi ani bai cacaciosilor!

duminică, 27 decembrie 2009

D'ale noastre

Un barbat era in cabinet la urolog pentru o consultatie. Doctorul ii zice:

- Stii trebuie sa te opresti din masturbat.

- Sigur, raspunde acesta, nici o problema.

- Nu, n-ai inteles, trebuie sa te opresti acum, sa pot sa te consult...

joi, 24 decembrie 2009

Baiatu' lu' tata

Atunci cand au inceput sa iti apara ghiocei la tample, dar in continuare esti baiatu' lu' mami si a lu' tati se cheama ca esti inca un mic infantil.

Atunci cand mami si tati reusesc sa te desparta de nevasta ta pentru simplu fapt ca esti dependent emotional si financiar de ei, inseamna ca nu ai coaie.

Atunci cand iti cumperi 5 masini de 10.000 euro, in loc de una smechera de 50.000 euro se cheama ca esti praf.

Atunci cand te dai cu curu' de pamant ca vrei si tu carciuma ca baietii si tati iti face esti norocos.

Dar atunci cand ai carciuma si te crezi baiat, incepi sa vorbesti anapoda, sa scrii commenturi pe forumuri, cu nick pe pizda si scrii cam acelesi lucruri si cu aceleasi clisee verbale sub toate nickurile inseamna ca esti prost.

La multi ani burghezule!

Happy New Year !

A mai trecut un an din viata noastra. E un sfarsit de an in care daca esti la zi cu creditele te poti considera norocos, unul in care daca ai inca o bruma de afacere pe linia de plutire esti bengos sau daca ai inca un loc de munca esti bulanos.
Anul asta a trecut mai repede asa. Parca s-au comprimat zilele unei luni si nici nu ai apucat sa achiti rata la casa ca deja a venit rata de pe luna viitoare.
2009 a fost un an in care s-au daramat afaceri construite in ani ca niste castele din carti de joc, a fost un an in care baieti seriosi s-au transformat in neseriosi din motive pe care nici macar nu le inteleg, e anul in care s-au verificat conturile de cate trei ori pe zi pentru a verifica daca au intrat banii care in cele mai multe cazuri nu or sa mai soseasca niciodata.

Urmeaza probabil sa vina criza aia mare in 2010, in care 150.000 de bugetari or sa ramana fara servici, in care parintii nostrii nu o sa isi mai primeasca pensia mizerabila, in care statul nu o sa mai poata asigura insulina diabeticilor, care de altfel toata viata si-au platit o parte din salariu casei de asigurari.
Vestea proasta e ca si anul viitor are tot douasprezece luni, mai exact douasprezece rate de platit. Si sunt multe sanse ca la revelionul viitor sa ai impresia ca de revelionul asta erai de fapt un om fara griji.

Asa ca daca esti la zi cu creditele te poti considera mare norocos, daca ai inca o bruma de afacere pe linia de plutire esti mare bengos, iar daca ai inca un loc de munca esti mare bulanos.

vineri, 18 decembrie 2009

Elena

In zilele noastre "A suge" are o conotatie proasta. E asociat cu suptul pulii, lucru considerat tabu pentru parintii nostrii, dar atat de normal pentru generatia noastra.
Cu toate ca "A suge" e perceput in felul asta, suptul de fapt la origine este o actiune care intretine viata.
Noi sugem instinctiv. Dupa ce ne nastem primul lucru pe care il facem e sa sugem. Sugem laptele vital pentru supravietuire, acel lapte care contine tot ce este necesar pentru perpetuarea speciei. Un an tot sugem si ne-a mers atat bine in anul ala incat fiecare a reusit sa isi mareasca de trei ori greutatea.
Lipitorile sug sangele celor de care, evident, se lipesc si asta le mentine in viata.
Revenind la ale noastre, suptul reprezinta un mod de trai pentru cateva categorii sociale.
Este modul de viata pe care l-au ales prostituatele. Vine clientul il suge, plateste si pleaca. Prostituata supravietuieste.
O noua categorie, mai urbana asa, sunt femeile cu sponsor, respectiv intretinutele. Sunt domnisoare foarte tinere si dragute, carora nu le place munca si isi gasesc un sponsor. De cele mai multe ori mai batran si cu ceva bani. Intretinutele beneficiaza de chirii la apartamente platite, masina si bani de shopping. Diferenta intre intretinute si prostituate e ca plata nu se face la fiecare supt in parte, ci e un fel de abonament lunar, iar sponsorul beneficiaza de oarece exclusivitate la supt.

Daca privim ambele categorii, de fapt conteaza pe cine sugi.

Iar dintre toate, la mare distanta de restul, cu o alta abordare a suptului fata de restul semenelor este Elena.
Elena suge la cel mai inalt nivel. Suge acolo unde se impart posturile de ministrii, acolo unde se fac si desfac guverne. Suge atat de bine incat in viitorul guvern Boc o sa fie "ministra", cel mai probabil, a doua ministere comasate in unu'.
Elena suge exact acolo unde trebuie. Iar eu cred ca Elena e cea mai tare.

joi, 17 decembrie 2009

SMF

Pentru ca le dau de urma din ce in ce mai greu aproape ca au inceput sa imi fie indiferenti.
Dar pentru ca zilnic trebuie sa mananc, fumez, beau, sa bag benzina imi dau seama ca nu se poate fara.
Pentru ca suna telefonul de dimineata pana seara si cineva mi cere - ii urasc.
Dar pentru ca stiu ca trebuie sa vina si la mine nu numai sa-i dau - ii astept.
Pentru ca de la ei vad prieteni de-o viata ca nu isi mai vorbesc sau familii destramate - ii detest.
Si pentru ca seara, cand ma culc, ii rog sa vina la mine - e clar ca ii iubesc.
Sa ma fut in ei de bani...

marți, 15 decembrie 2009

Ninge!

Din copilarie iarna ne e descrisa ca anotimpul feeric in care campurile imbraca o mantie alba, vin sarbatorile, veselie, copii zglobii care se bucura de zapada tavalindu-se sau facand oameni de zapada, povestile spuse la gura sobei de bunici, acea caldura molicioasa care ne cuprindea cu capul in poala lor aproape de sursa de caldura arhaica si care emana parca si caldura sufleteasca nu numai termica, toate astea le asociem cu ninsoarea.

Marti 15.12.2009
Dupa numai 4 ore de somn, la 8 jumate m-am sculat si la prima privire pe geam am vazut ca ninge. Deja cu curul in sus de la oboseala am mormait printre dinti un "mi'as pula-n mata de ninsoare" si m-am indreptat spre espressorul de cafea. Primul meu gand a fost ca m-a luat si anul asta iarna prin surprindere - ca pe Oprescu - si am uitat sa cumpar lopata d-aia de dat zapada din curte, chestiune d-aia cu care dai gheata jos dupa geamuri si matura de dezapezit masina.
M-am imbracat cu ce aveam mai gros in casa si am coborat in aceiasi stare de nervozitate sa imi curat masina de zapada cea scarboasa. Cum am plecat din curte, pe strazile care dau spre soseaua principala era o liniste suspecta. Nici o masina, nici un om, nimic. Linistea de obicei nu imi place si imi prevestete ceva rau, iar treaba asta s-a confirmat cand dupa de doua ori stanaga si o data dreapta am dat in soseaua principala: O mare de masini. Un ocean de masini. Multe masini. Si multi soferi. Nervosi. Toata lumea se agita, claxonau, duceau o lupta cu centimetrii in drumul lor spre servici. Inca de atunci mi-a fost clar ca zapada e unul din putinele lucruri ce poa' sa ingenunchieze un oras dintr-o data.
Dupa 2 ore de stat in trafic pana la leasing, care era prima destinatie de ajuns in ziua aia, am renuntat la orice alta activitate si am luat-o inapoi spre casa. Numai ca, spre ghinionul meu, plecand de la Unirea drumul meu spre casa trece pe Mosilor si Colentina. Nu se mai stia care e sensul de mers spre unde si cum, care veneam, care plecam si care eram parcati, Calea Mosilor a fost azi un fel de parcare. Dupa o ora de stat efectiv pe loc undeva aproape de Eminescu, m-am trezit cu o problema crunta de logistica: trebuia sa ma pis. La inceput ca un gand gen, ar fi misto sa ma pis. Ceva lejer, asa. Dupa inca doua tigari fumate stand pe loc si o fatzaiala intre posturile de radio din care, evident in conditiile astea, nu iti place nimic problema a aparut din nou. Numai ca de data asta cu un curent de undeva din zona testiculelor (nu pot sa definesc exact locul), continuand pe sira spinarii, pana la creier. Instantaneu am strans din buci si deja cautam din priviri un WC.
Slabe sanse. In zona aia numai magazine, nici un restaurant, nimic. Am mai aprins o tigara, am renuntat la radio, am pus un cd cu muzica de relaxare. Nici o relaxare. Nimic. Deja nu mai puteam, ma luau transpiratiile, imi crescuse pulsul, tot ca la carte. Blocat cumva intre benzile doi si trei, neputand parca am fost nevoit sa las masina acolo, sa fug spre trotuar si sa ma pis pe copacii primariei....

Aia care au zis ca e romantic cand ninge o sug. E romantic daca esti la cabana, dupa o zi la ski bei vin fiert in fata semineului si te uiti pe geam cum ninge. Poate era romantic pentru Alecsandri cand scria poezia "Iarna" beat mort si cu doua minore la el la tara.

Dar cand stai in Bucuresti, ai primar medic chirurg, e criza si nu ai guvern, cand ninge nu se pune mantie alba, inseamna zoaie si moloz, nervi si ore intregi pierdute in trafic. Cand ninge e de cacat.

miercuri, 9 decembrie 2009

Tine pasul cu mine...

N-ai voie sa gresesti
N-ai voie sa gandesti
N-ai voie sa gresesti
N-ai voie sa traiesti
Nu poti sa nu iubesti...

Numai daca poti...

joi, 3 decembrie 2009

Pub4Pub

Ei sunt oamenii care care incaseaza bugetele alocate promovarii de la marile corporatii. Cat de mica ar fi firma ta, daca vrei sa iti faci brichete personalizate la ei trebuie sa apelezi. Sunt niste rasfatati ai sortii, un fel de artisti care creeaza imagini si povesti frumoase afacerilor. Imbraca in straie de sarbatoare produse banale, iar noi le cumparam indemnati de reclamele pe care ei le concep. Ei sunt cei ce ne conving sa scoatem banii mai repede din buzunar. Sunt oamenii din publicitate.

Vineri 4 Decembrie 2009, ora 21. Jaya Maison. Primul party organizat exclusiv pentru oamenii din publicitate, un concept nou promovat de Extreme Events, ce urmeaza a se desfasura in fiecare luna in alta locatie. Pentru ca sunt oameni destupati la cap care stiu cu siguranta sa se distreze o sa fie acolo concurs de baut bere, poker live si discursuri tinute cu heliu.

In cazul in care lucrezi in publicitate, dar dintr-un motiv sau altul nu ai primit invitatie pe mail, intra pe pub4pub.ro si vino sa petreci cu cei asemeni tie.

marți, 1 decembrie 2009

Romania

Romania e o tara in sud-estul Europei. Un pic parca prea in sud-estul Europei. De-a lungul timpului am stat pavaza impotriva cotropitorilor ce veneau sa calce in picioare Europa cea civilizata si drept urmare suntem perfect obisnuiti sa ne futa in cur oricine vine p-aici. Au inceput turcii, au continuat rusii, acum e vremea occidentalilor. Astia sunt mai civilizati, ne-au luat toate combinatiile destepte (vezi Petrom, Distrigaz, etc), deci e greu de spus ca astia ne-au futut in cur, astia ne-au dat'o la muie. Dar probabil ca ne meritam soarta.
De-a lungul aceluiasi timp de care vorbeam am fost obisnuiti sa ne dam ba cu unii, ba cu ceilalti. Am fost cu nemtii, le-am intors armele. Ne-am dat cu rusii. Apoi i-am futut in gura si pe astia. Ne-am dat cu americanii. Care de cand a venit Obama ne-au dat'o si ei la muie. Si acum suntem pe pula noastra. Si se vede. Suntem praf.
E 1 Decembrie azi. E ziua noastra. A romanilor. E ziua smecherilor, a borfasilor, a coruptilor si corupatorilor, a puturosilor si a snobilor, a taranilor si manelistilor.

LA MULTI ANI !