Pentru ca nu intotdeuna e ceea ce pare, pentru ca asta le zice bine in melodia asta, pentru ca ai fost primul motociclist care mi-a dat buna ziua la arc, pentru ca stiu de Jaya de la tine si pentru ca esti harley-stu' meu preferat: Closing Times
Closing time is closing in
Last call, the bar is 'gesloten'
Don't have to go home but you can't stay here
Stumble down the stairs into the streets again
Might be an answer here but I don't know
Gave up my sanity to save my soul
SMS from the afterlife there on my phone
Says "Relax while you're here and
Don't sweat the tomorrow"
Sometimes the money ain't coming in
Sometimes you forget why you're living
Sometimes you lose sometimes you win
Sometimes you give sometimes you get taken
Under the neon lights sweeping the floors
Pull up the chairs and walk the bar down man
One last shot and you're out the door
And it's over
God knows but he just ain't tellin'
Why the devil gets to sleep while all the angels have to
Sing for a living in this off-key choir
Forgive my transgressions fulfill my desire
If I was with you I'd be home tonight
But you're so far away that I just stopped trying
Better off sailing on this sea of life
From one boat to the next
Sunk by a hurricane
Sometimes time just goes slipping by
Sometimes you can lose focus in life
But as you stumble out into the morning light
Well it's all right
Under the neon lights sweeping the floors
Pull up the chairs and walk the bar down man
One last shot and you're out the door
And it's over
luni, 30 martie 2009
duminică, 29 martie 2009
Angel
IL cunosc de cand era de varsta pe care o am eu acum.
Zi de zi impreuna, fara sa putem fi cei mai buni prieteni vreodata, a vegheat tot timpul asupra vietii si drumului meu. A facut tot ce a putut ca sa nu imi lipseasca nimic, m-a certat cand trebuia sa ma fi batut, s-a multumit cu mediocritatea mea fara sa imi ceara mai mult decat puteam da.
Mi-am permis luxul sa gresesc sau sa esuez stiind ca nu am sa fiu pedepsit. M-am simtit sustinut in tot ce am intreprins stiind ca cineva acolo in spate vegheaza.
A muncit mai mult decat e normal sa munceasca un om in singura viata momentan dovedita ca am avea'o.
Exist acum pentru ca EL m-a facut, m-a crescut, m-a iubit neconditionat, m-a modelat si mi-a insuflat valorile sanatoase in care cred.
EL a fost si este ingerul meu pazitor.
LA MULTI ANI TATA !
Zi de zi impreuna, fara sa putem fi cei mai buni prieteni vreodata, a vegheat tot timpul asupra vietii si drumului meu. A facut tot ce a putut ca sa nu imi lipseasca nimic, m-a certat cand trebuia sa ma fi batut, s-a multumit cu mediocritatea mea fara sa imi ceara mai mult decat puteam da.
Mi-am permis luxul sa gresesc sau sa esuez stiind ca nu am sa fiu pedepsit. M-am simtit sustinut in tot ce am intreprins stiind ca cineva acolo in spate vegheaza.
A muncit mai mult decat e normal sa munceasca un om in singura viata momentan dovedita ca am avea'o.
Exist acum pentru ca EL m-a facut, m-a crescut, m-a iubit neconditionat, m-a modelat si mi-a insuflat valorile sanatoase in care cred.
EL a fost si este ingerul meu pazitor.
LA MULTI ANI TATA !
vineri, 27 martie 2009
Istorie
Bucurestiul vechi.
Cateva strazi, printre putinele care au scapat de furia comunista. Lipscani, Smardan, Selari, Covaci, Franceza. Strazi care sunt martori vii ai istoriei noastre. Unul din putinele locuri care vor arata copiilor nostri ca odata, candva a existat si altceva in afara de blocuri din placi. Un loc care pastreaza ceva dintr-o identitate demult pierduta.
Curtea veche, Banca nationala, Hanul lui Manuc, Pasajul Macca sunt cateva puncte de atractie ce ar trebui puse in valoare.
Dar nu. Au preferat sa se pishe pe noi. Programul fiecarui candidat la Primaria Bucurestiului continea obligatoriu si reabilitarea Centrului Istoric. Fiecare a promis si s-a jurat pe mortii lui ca el e ala care rezolva problema asta. Lis, Basescu, Videanu sau Oprescu tot atatia nemernici care nu au facut altceva decat sa asfalteze si reasfalteze si re-reasfalteze aceleasi mari bulevarde. Au asfaltat zeci de km de bulevarde de cate 6 ori in doispe ani dar nu au fost in stare sa reabliliteze 10 strazi de cateva sute de metri fiecare. Au alocat anual bugete pentru centrul istoric dar niciodata nu au dus la bun sfarsit nimic. In fiecare mandat s-au contractat lucrari, dar urmatorul primar a reziliat contractele semnate de primarul dinaintea lui. S-au apucat sa sape, au dat de niste caramizi si a incremenit totul. S-au impotmolit in hartoage.
Nu ma intereseaza cat fura primarii. Nu ma intereseaza ca executa lucrarile cu firmele lor. Nu ma intereseaza ca nu trec pe la primarie cu saptamanile. Iar atunci cand trec vin la ora 15.
Dar ma doare reaua vointa si dezinteresul. Ma doare ca am fost azi acolo si totul plange. E abandonat. Vezi comerciantii in pragul pravaliilor privind in gol. Vezi doar ceea ce numim azi rromi, dar ei de fapt sunt tigani, care au ocupat casele abuziv, iar autoritatile nu sunt in stare sa ii scoata din case, acceleasi autoritati care au semnat improprietarirea lui Popoviciu cu 224 ha in Baneasa la 1(unu) dolar mp. Vezi un loc care cu putina bunavointa ar putea sa ne reprezinte.
De fapt nu. Este un loc care ne reprezinta. Neputinta, inconstienta, lipsa oricarei identitati si simt al valorii autentice prezente in centrul istoric sunt reflexia noastra.
Cateva strazi, printre putinele care au scapat de furia comunista. Lipscani, Smardan, Selari, Covaci, Franceza. Strazi care sunt martori vii ai istoriei noastre. Unul din putinele locuri care vor arata copiilor nostri ca odata, candva a existat si altceva in afara de blocuri din placi. Un loc care pastreaza ceva dintr-o identitate demult pierduta.
Curtea veche, Banca nationala, Hanul lui Manuc, Pasajul Macca sunt cateva puncte de atractie ce ar trebui puse in valoare.
Dar nu. Au preferat sa se pishe pe noi. Programul fiecarui candidat la Primaria Bucurestiului continea obligatoriu si reabilitarea Centrului Istoric. Fiecare a promis si s-a jurat pe mortii lui ca el e ala care rezolva problema asta. Lis, Basescu, Videanu sau Oprescu tot atatia nemernici care nu au facut altceva decat sa asfalteze si reasfalteze si re-reasfalteze aceleasi mari bulevarde. Au asfaltat zeci de km de bulevarde de cate 6 ori in doispe ani dar nu au fost in stare sa reabliliteze 10 strazi de cateva sute de metri fiecare. Au alocat anual bugete pentru centrul istoric dar niciodata nu au dus la bun sfarsit nimic. In fiecare mandat s-au contractat lucrari, dar urmatorul primar a reziliat contractele semnate de primarul dinaintea lui. S-au apucat sa sape, au dat de niste caramizi si a incremenit totul. S-au impotmolit in hartoage.
Nu ma intereseaza cat fura primarii. Nu ma intereseaza ca executa lucrarile cu firmele lor. Nu ma intereseaza ca nu trec pe la primarie cu saptamanile. Iar atunci cand trec vin la ora 15.
Dar ma doare reaua vointa si dezinteresul. Ma doare ca am fost azi acolo si totul plange. E abandonat. Vezi comerciantii in pragul pravaliilor privind in gol. Vezi doar ceea ce numim azi rromi, dar ei de fapt sunt tigani, care au ocupat casele abuziv, iar autoritatile nu sunt in stare sa ii scoata din case, acceleasi autoritati care au semnat improprietarirea lui Popoviciu cu 224 ha in Baneasa la 1(unu) dolar mp. Vezi un loc care cu putina bunavointa ar putea sa ne reprezinte.
De fapt nu. Este un loc care ne reprezinta. Neputinta, inconstienta, lipsa oricarei identitati si simt al valorii autentice prezente in centrul istoric sunt reflexia noastra.
joi, 26 martie 2009
Normalitate
Intr'o emisiune a lui, Mircea Badea ne povestea cum isi infinge el pene in cur si umbla asa in Piata Victoriei daca premierul face nu stiu cati km de autostrada pana la sfarsitul anului.
A doua zi, intr'o emisiune in care era prezent si Badea, premierul a intervenit telefonic si i-a amintit acestuia ca daca el termina autostrada, tre' sa umble cu penele pe cur.
Intr'o tara normala un jurnalist nu promite ca isi baga pene in cur si umbla cu ele in mijlocul intersectiei daca premierul face autostrazi.
In cazul in care jurnalistul ar promite asa ceva premierul nu ar suna sa intre in polemica cu el.
Intr'o tara normala premierul face autostrazi.
UPDATE: I-am lasat si lui Badea pe blog un comment in care am scris doar atat "Intr'o tara normala un jurnalist nu promite ca isi baga pene in cur si umbla cu ele in mijlocul intersectiei daca premierul face autostrazi". Comentariul mi-a fost respins. NO COMMENT
A doua zi, intr'o emisiune in care era prezent si Badea, premierul a intervenit telefonic si i-a amintit acestuia ca daca el termina autostrada, tre' sa umble cu penele pe cur.
Intr'o tara normala un jurnalist nu promite ca isi baga pene in cur si umbla cu ele in mijlocul intersectiei daca premierul face autostrazi.
In cazul in care jurnalistul ar promite asa ceva premierul nu ar suna sa intre in polemica cu el.
Intr'o tara normala premierul face autostrazi.
UPDATE: I-am lasat si lui Badea pe blog un comment in care am scris doar atat "Intr'o tara normala un jurnalist nu promite ca isi baga pene in cur si umbla cu ele in mijlocul intersectiei daca premierul face autostrazi". Comentariul mi-a fost respins. NO COMMENT
Generatia de invingatori
Am primit azi pe mail un text, in care pe undeva m-am recunoscut.
"Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !"
"Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !"
miercuri, 25 martie 2009
Timp
Timpul. O afacere de miliarde de dolari anual. Incepand cu casele producatoare de ceasuri si orologii pana la companiile ce ofera servicii de petrecere si umplere a timpului liber toti incaseaza banii de care vorbeam pentru un lucru care, de fapt, nu exista.
Un baiat destept a spus despre timp ca ar fi relativ. Ba chiar a demonstrat. Altii spun ca de fapt nu exista dar a fost inventat ca oamenii sa se poata sincroniza intre ei in perioada dintre rasaritul si apusul soarelui.
Eu nu stiu ce sa spun despre timp.
Nu il simt, nu il vad. Nu pot sa pun mana pe el si nici sa il miros. Si totusi mi-a lasat urme pe fatza. Cateodata ma apasa, cateodata imi lipseste. Momentan imi prisoseste.
Multi sunt de acord cu teoria conform careia timpul inseamna bani. Sunt si eu printre aceia. In vremurile cand criza nu exista daca stateam la o pauza de cafea prelungita, simteam ca pierd bani. Mai exact nu mai castigam. Principiul e simplu, muncesti si castigi bani, cu cat muncesti mai mult cu atat castigi mai mult.
Acum, in criza, muncesc si pierd bani. Conform principiului de mai sus aplicat la situatie de criza, daca muncesc mai mult pierd mai mult.
Intrebarea al carei raspuns nu reusesc sa il gasesc este:
Daca ma lungesc la o pauza de cafea, in vremuri de criza, pierd mai putini bani dacat daca nu m-as fi oprit din munca?
Un baiat destept a spus despre timp ca ar fi relativ. Ba chiar a demonstrat. Altii spun ca de fapt nu exista dar a fost inventat ca oamenii sa se poata sincroniza intre ei in perioada dintre rasaritul si apusul soarelui.
Eu nu stiu ce sa spun despre timp.
Nu il simt, nu il vad. Nu pot sa pun mana pe el si nici sa il miros. Si totusi mi-a lasat urme pe fatza. Cateodata ma apasa, cateodata imi lipseste. Momentan imi prisoseste.
Multi sunt de acord cu teoria conform careia timpul inseamna bani. Sunt si eu printre aceia. In vremurile cand criza nu exista daca stateam la o pauza de cafea prelungita, simteam ca pierd bani. Mai exact nu mai castigam. Principiul e simplu, muncesti si castigi bani, cu cat muncesti mai mult cu atat castigi mai mult.
Acum, in criza, muncesc si pierd bani. Conform principiului de mai sus aplicat la situatie de criza, daca muncesc mai mult pierd mai mult.
Intrebarea al carei raspuns nu reusesc sa il gasesc este:
Daca ma lungesc la o pauza de cafea, in vremuri de criza, pierd mai putini bani dacat daca nu m-as fi oprit din munca?
luni, 23 martie 2009
E blonda. Si gandeste
O blonda care se gandeste s-a gandit (click aici sa citesti blonda in original), dupa cum si-a numit si blogul, siblondelegandesc, ca parintii nu isi iubesc copii la fel. Ea asa s-a gandit. Da' s-a mai gandit si sa ne demonstreze ce a gandit. Auzise ea ca cica venirea unui copil consolideaza o relatie. Da' ea nu. S-a gandit sa ne zica cum ca suntem naivi ca e greu sa ai o relatie in doi d-apoi in trei.
Alo, blonda care s-a gandit ea, daca tie iti e greu sa ai o relatie, sa stii ca noua nu. Noi ne descurcam. Si unii chiar avem mai multe relatii de cate doi(luate separat) in acelasi timp. Da, da, in acelasi timp. Si nu ne e greu. Deloc. Si daca tot te-ai gandit sa ne vorbesti de al treilea, respectiv copil, e afla blonda ca ce te-ai gandit tu sa ne zici e irelevant si nu ne intereseaza, pentru ca, din ce ai scris tu, noi ne gandim ca tu nu ai copil. Si e greu sa gandesti despre o problema pe care nu o ai. E ca si cum i-ai explica unuia a carui mama e moarta pe masa, ce greu ii e lui in situatia asta, atata timp cat mata e la coafor.
Si dupa aia blonda te-ai gandit sa ne mai zici ca, atunci cand se naste, un copil redistribuie cantitatea de iubire pe cap de locuitor al relaţiei. Mai blonda, unde ai citit tu ineptiile astea?? Tie ti-e frica cumva, ca prapaditu' ala cu care la un moment dat poate o sa faci copil, o sa-l iubeasca si pe ala si cumva o sa ramai tu cu 43% mai putina iubire din partea la momalau?? Doamne ce schizme....
Si te-ai mai gandit tu, blonda care gandeste de la siblondelegandesc, cum ca daca ai doi copii, nu ii iubesti la fel ca de ce sa le iei haine la fel ca tai tortu' la fel cand de fapt nu le place la fel ca d'aia noi parintii facem la fel, etc, etc,etc.
Uite blonda care gandeste de la siblondelegandesc, cum facem sa oprim galagia aia pe care o ai in cap: o sa iti explic eu, care am doi copii, cum sta treaba. Si nu ca asa m-am gandit. Ci ptr ca am.
Cand ai doi copii ii iubesti la fel de mult pe amandoi. Si in acelasi fel. Le acorzi atentie si timp dupa cum au nevoie. Unul e mai mamos si are nevoie de atentie mai multa. Celalat e mai independent si nu are nevoie de atentie exagerata. Tu le dai ambilor cat au nevoie. Tratezi copiii dupa nevoiile lor. Instinctiv. Ma mai urmaresti blonda??
Si apropo de tortul ala taiat in felii egale. Ei afla ca nu copiii sa se simta egali, sau ma rog egalitate sau ce ai vrut sa zici tu acolo, se taie asa. Se taie asa sa nu se simta mata, mata mare sau matus'ta tratata diferentiat, copilul daca mai vrea mai cere, daca nu ii place nu il mananca.
Asa ca blonda care gandeste de la siblondelegandesc, te rugam noi, care mai ajungem pe saitu tau din greseala, nu din convingere ca siblondelegandesc, evita pe viitor sa te gandesti la incasi, airbus 320, motociclete, fizica cuantica, psihologia maselor, biblie, chirurgie buco-maxilo-faciala, ingineria fluidizarii, subspecii de ciclide si tehnci de manipulare.
Alo, blonda care s-a gandit ea, daca tie iti e greu sa ai o relatie, sa stii ca noua nu. Noi ne descurcam. Si unii chiar avem mai multe relatii de cate doi(luate separat) in acelasi timp. Da, da, in acelasi timp. Si nu ne e greu. Deloc. Si daca tot te-ai gandit sa ne vorbesti de al treilea, respectiv copil, e afla blonda ca ce te-ai gandit tu sa ne zici e irelevant si nu ne intereseaza, pentru ca, din ce ai scris tu, noi ne gandim ca tu nu ai copil. Si e greu sa gandesti despre o problema pe care nu o ai. E ca si cum i-ai explica unuia a carui mama e moarta pe masa, ce greu ii e lui in situatia asta, atata timp cat mata e la coafor.
Si dupa aia blonda te-ai gandit sa ne mai zici ca, atunci cand se naste, un copil redistribuie cantitatea de iubire pe cap de locuitor al relaţiei. Mai blonda, unde ai citit tu ineptiile astea?? Tie ti-e frica cumva, ca prapaditu' ala cu care la un moment dat poate o sa faci copil, o sa-l iubeasca si pe ala si cumva o sa ramai tu cu 43% mai putina iubire din partea la momalau?? Doamne ce schizme....
Si te-ai mai gandit tu, blonda care gandeste de la siblondelegandesc, cum ca daca ai doi copii, nu ii iubesti la fel ca de ce sa le iei haine la fel ca tai tortu' la fel cand de fapt nu le place la fel ca d'aia noi parintii facem la fel, etc, etc,etc.
Uite blonda care gandeste de la siblondelegandesc, cum facem sa oprim galagia aia pe care o ai in cap: o sa iti explic eu, care am doi copii, cum sta treaba. Si nu ca asa m-am gandit. Ci ptr ca am.
Cand ai doi copii ii iubesti la fel de mult pe amandoi. Si in acelasi fel. Le acorzi atentie si timp dupa cum au nevoie. Unul e mai mamos si are nevoie de atentie mai multa. Celalat e mai independent si nu are nevoie de atentie exagerata. Tu le dai ambilor cat au nevoie. Tratezi copiii dupa nevoiile lor. Instinctiv. Ma mai urmaresti blonda??
Si apropo de tortul ala taiat in felii egale. Ei afla ca nu copiii sa se simta egali, sau ma rog egalitate sau ce ai vrut sa zici tu acolo, se taie asa. Se taie asa sa nu se simta mata, mata mare sau matus'ta tratata diferentiat, copilul daca mai vrea mai cere, daca nu ii place nu il mananca.
Asa ca blonda care gandeste de la siblondelegandesc, te rugam noi, care mai ajungem pe saitu tau din greseala, nu din convingere ca siblondelegandesc, evita pe viitor sa te gandesti la incasi, airbus 320, motociclete, fizica cuantica, psihologia maselor, biblie, chirurgie buco-maxilo-faciala, ingineria fluidizarii, subspecii de ciclide si tehnci de manipulare.
Puterea obisnuintei
Reminiscente din vremurile cand nu era criza. Am fost la magazin sa cumpar mezeluri si am cerut salam de Sibiu....
Romania blogerilor
La New York, cand se strangeau duminica la biserica, romanii din comunitatea de acolo isi exprimau nemultumirea ca nu au si ei un magazin cu produse romanesti, ca le lipsesc cele de acasa, ca turcii, indienii, rusii au si ei nu. Unul dintre ei, mai intreprinzator, a deschis in Queen's un magazin si a adus din Romania mustar, vin, bere, pasta de mici, cozonaci, toate produsele care le mai alinau putin dorul de casa. In 6 luni l-a inchis. Nici un roman nu a venit sa cumpere de acolo, ca nu cumva sa-l imbogateasca pe proprietar. Mi se pare o mostra de romanism perfecta.
Avem bloguri. Si avem si blogeri. Romani. Cineva a avut proasta inspiratie sa organizeze un festival al blogerilor. Roblogfest. In care se dau premii. Si de aici a plecat totul.
In lumea blogerilor s-au format doua gasti mari, daca pot sa zic asa. Una este gasca blogerilor IT-isti, baieti cu temeinice cunostinte in ale netului, baieti capabili care in timp si-au promovat cu profesionalism saitu', si-au atras si fidelizat o gramada de vizitatori si care prin natura muncii lor stau o gramada de timp la calculator (zoso & gashca). De cealalta parte sunt jurnalistii cu blog, baieti care de obicei chiar au ceva de spus, obisnuiti sa scrie si sa se adreseze maselor si care in urma aparitiilor pe tv si in presa scrisa, au atras si fidelizat o gramada de vizitatori (ciutacu, badea & gashca).
Roblogfest a fost organizat de cineva mai apropiat gastii de IT-isti, drept urmare acestia si-au adjudecat majoritatea premiilor, in baza a aprox. 2000 de voturi a internautilor, numar irelevant fata de cititorii zilnici de bloguri, daca socotim ca mircea badea si ciutacu au impreuna intr'o saptamana in jur de 100.000 de vizitatori unici.
Jurnalistii ofensati au inceput sa arunce cu cacat in festivalul lor, iar IT-istii au raspuns cu aceiasi moneda. S-au scris vorbe grele, indarjite, s-au acuzat si ne-au demonstrat ca si ei sunt, inainte de toate, romani.
Acum s-au potolit, dar asteptam cu mare interes Roblogfest 2010.
Avem bloguri. Si avem si blogeri. Romani. Cineva a avut proasta inspiratie sa organizeze un festival al blogerilor. Roblogfest. In care se dau premii. Si de aici a plecat totul.
In lumea blogerilor s-au format doua gasti mari, daca pot sa zic asa. Una este gasca blogerilor IT-isti, baieti cu temeinice cunostinte in ale netului, baieti capabili care in timp si-au promovat cu profesionalism saitu', si-au atras si fidelizat o gramada de vizitatori si care prin natura muncii lor stau o gramada de timp la calculator (zoso & gashca). De cealalta parte sunt jurnalistii cu blog, baieti care de obicei chiar au ceva de spus, obisnuiti sa scrie si sa se adreseze maselor si care in urma aparitiilor pe tv si in presa scrisa, au atras si fidelizat o gramada de vizitatori (ciutacu, badea & gashca).
Roblogfest a fost organizat de cineva mai apropiat gastii de IT-isti, drept urmare acestia si-au adjudecat majoritatea premiilor, in baza a aprox. 2000 de voturi a internautilor, numar irelevant fata de cititorii zilnici de bloguri, daca socotim ca mircea badea si ciutacu au impreuna intr'o saptamana in jur de 100.000 de vizitatori unici.
Jurnalistii ofensati au inceput sa arunce cu cacat in festivalul lor, iar IT-istii au raspuns cu aceiasi moneda. S-au scris vorbe grele, indarjite, s-au acuzat si ne-au demonstrat ca si ei sunt, inainte de toate, romani.
Acum s-au potolit, dar asteptam cu mare interes Roblogfest 2010.
duminică, 22 martie 2009
Autosugestie
In luna septembrie a anului trecut am luat o decizie. De revelion ma las de fumat. Deja fumam doua pachete pe zi de Kent 8. Era mult prea mult, stiind ca doctorii recomada, in caz in care nu poti renunta de tot, maxim 5-7 tigari pe zi. Am stabilit ca in noaptea de revelion imi fac de cap, fumez cat pot, ma culc si cand ma scol sunt alt om. Unul nefumator. Am avut 3 luni sa ma pregatesc psihic pentru acest pas, sa renunt la viciul vechi de 20 de ani. Am plecat la petrecerea de revelion pregatit 100 %.
1 Ianuarie 2009.
Ora 11. Ma scol fericit ca a inceput un an nou. Un an in care mi-am promis sa fiu mai bun, mai muncitor, in care mi-am promis sa stau mai mult cu copiii, sa gandesc mai pozitiv, sa citesc mai mult, un an in care sa nu fumez...
Imi fac o cafea. Beau prima inghititura. Privesc pierdut undeva pe pereti. Cafeaua fara tigari nu merge. Imi vine sa plang. Beau si a doua inghititura. Renunt sa mai beau. E senseless...
Ora 14. Rezist. Nu fumez. Baiatu' meu cel mare nu mananca tot. Gresit. Isi ia bataie. Sevraju' imi intunecase deja gandirea. Cautam pricina de galceava oricui. Vroiam sa imi iasa cineva in cale sa imi zice orice, cat de putin...
Ora 20. Facusem 18 km intre bucatarie si sufragerie. Nu vroiam decat sa fumez. Si pana la urma ce. As putea sa fumez mai putin. Sa ma incadrez undeva intre 5 - 7 tigari. Si doctorii zic ca nu e asa nenorocire...
Ora 22. E vremea sa duc baiatu' mic la culcare. Il bag in pat da' viermele nu are somn si nu vrea sa doarma. Gresit. Isi ia bataie. Si atunci am fumat. Suparat ca am ajuns sa imi bat copiii decid ca asta nu e solutia, ca tre' sa gasesc alta solutie.
22 Martie 2009
Ora 11. Au trecut 3 luni de cand a inceput anul. Nu sunt mai bun ca anul trecut. Nu am citit o carte, cu copiii stau la fel de putin. Productiv nu mai sunt. Criza m-a anesteziat. Dar macar anu' asta am rezolvat problema cu tigarile.
Kent 8 contine 8 mg de gudron, nicotina 0.7 mg, monoxid de carbon 10 mg.
Kent 1 contine 1 mg de gudron, nicotina 0.1 mg, monoxid de carbon 2 mg.
Dintr-un calcul sumar rezulta ca daca fumezi un pachet de kent 1 bagi in tine otrava cata bagi in doua tigari jumate de kent 8.
Asa ca fumez trei pachete de kent 1, cat as fi fumat in sapte tigari jumate kent 8.
Si ma si incadrez in cantitatea de care zice doctorul.
1 Ianuarie 2009.
Ora 11. Ma scol fericit ca a inceput un an nou. Un an in care mi-am promis sa fiu mai bun, mai muncitor, in care mi-am promis sa stau mai mult cu copiii, sa gandesc mai pozitiv, sa citesc mai mult, un an in care sa nu fumez...
Imi fac o cafea. Beau prima inghititura. Privesc pierdut undeva pe pereti. Cafeaua fara tigari nu merge. Imi vine sa plang. Beau si a doua inghititura. Renunt sa mai beau. E senseless...
Ora 14. Rezist. Nu fumez. Baiatu' meu cel mare nu mananca tot. Gresit. Isi ia bataie. Sevraju' imi intunecase deja gandirea. Cautam pricina de galceava oricui. Vroiam sa imi iasa cineva in cale sa imi zice orice, cat de putin...
Ora 20. Facusem 18 km intre bucatarie si sufragerie. Nu vroiam decat sa fumez. Si pana la urma ce. As putea sa fumez mai putin. Sa ma incadrez undeva intre 5 - 7 tigari. Si doctorii zic ca nu e asa nenorocire...
Ora 22. E vremea sa duc baiatu' mic la culcare. Il bag in pat da' viermele nu are somn si nu vrea sa doarma. Gresit. Isi ia bataie. Si atunci am fumat. Suparat ca am ajuns sa imi bat copiii decid ca asta nu e solutia, ca tre' sa gasesc alta solutie.
22 Martie 2009
Ora 11. Au trecut 3 luni de cand a inceput anul. Nu sunt mai bun ca anul trecut. Nu am citit o carte, cu copiii stau la fel de putin. Productiv nu mai sunt. Criza m-a anesteziat. Dar macar anu' asta am rezolvat problema cu tigarile.
Kent 8 contine 8 mg de gudron, nicotina 0.7 mg, monoxid de carbon 10 mg.
Kent 1 contine 1 mg de gudron, nicotina 0.1 mg, monoxid de carbon 2 mg.
Dintr-un calcul sumar rezulta ca daca fumezi un pachet de kent 1 bagi in tine otrava cata bagi in doua tigari jumate de kent 8.
Asa ca fumez trei pachete de kent 1, cat as fi fumat in sapte tigari jumate kent 8.
Si ma si incadrez in cantitatea de care zice doctorul.
sâmbătă, 21 martie 2009
Anonim
Atunci cand esti prost, una dintre cele mai avantajoase facilitati ale internetului este ca poti sa ramai anonim. Poti sa te dai frumos, poti sa dai copy paste din textele altora si sa ti le insusesti, poti sa iti faci publice toate frustrarile si angoasele fara ca cineva sa stie ca esti tu, poti sa trimiti mesaje dusmanilor reali sau inchipuiti, poti sa spui ca aia e curva, ca aialalta se fute in cur, poti sa il injuri pe Basescu, sa scrii de fisa ca e proasta si agramata, poti sa dai cu cacat in tot si in toti, poti sa intrebi pe forumuri despre un doctor care face operatii de marire a penisului, poti sa scrii absolut tot ce iti trece prin cap sub protectia anonimatului.
Ei afla mai prostule, ca ai un IP la calculator si daca cineva ar fi interesat ar afla ca TU esti urat si fara nici un talent, am stii cu totii ce schizme ai, dusmanii tai sunt numai imaginari si de fapt nimanui nu ii pasa de tine, da, aia e curva si aialalta se fute in cur, dar din pacate nu cu tine, pe Basescu si pe fisa poti sa ii injuri cat vrei ca nu faci altceva decat ce face toata lumea, iar ca ai putza mica stiam deja cu totii.
Si daca esti atat de prost si nu crezi ce zic intra pe http://www.statcounter.com/
NOTA: Acest post nu se refera la o persoana anume. Este o reclama pe care o fac saitului statcounter.com drept multumire pentru ca mi-au furnizat gratis numaratorul de vizitatori. Riscul ca cineva sa se recunoasca in text este nul, pentru ca, fiind destept iti dai seama ca nu e vorba de tine, iar prostul sigur n'ar sti ca de el vorbim.
Ei afla mai prostule, ca ai un IP la calculator si daca cineva ar fi interesat ar afla ca TU esti urat si fara nici un talent, am stii cu totii ce schizme ai, dusmanii tai sunt numai imaginari si de fapt nimanui nu ii pasa de tine, da, aia e curva si aialalta se fute in cur, dar din pacate nu cu tine, pe Basescu si pe fisa poti sa ii injuri cat vrei ca nu faci altceva decat ce face toata lumea, iar ca ai putza mica stiam deja cu totii.
Si daca esti atat de prost si nu crezi ce zic intra pe http://www.statcounter.com/
NOTA: Acest post nu se refera la o persoana anume. Este o reclama pe care o fac saitului statcounter.com drept multumire pentru ca mi-au furnizat gratis numaratorul de vizitatori. Riscul ca cineva sa se recunoasca in text este nul, pentru ca, fiind destept iti dai seama ca nu e vorba de tine, iar prostul sigur n'ar sti ca de el vorbim.
vineri, 20 martie 2009
Friends
Odata cu ridicarea in doua picioare a unei maimute cu spirit inovator, noi oamenii, fata de celelalte mamifere am capatat mai multe abilitati, printre care si pe aceea de a ne imprieteni.
Putem spune ca, cel putin prin prisma asta, suntem diferiti. E adevarat si animalele traiesc in haita, turma, stol sau banc, dar o fac fie din instinct de conservare, fie pentru a fi mai eficienti la vanatoare.
Noi ne imprietenim probabil tot instinctiv. Cumva avem sentimentul de siguranta, fiind in preajma prietenilor, cu toate ca nu putine au fost cazurile de indivizi/individe care s-au bagat in patul prietenului/prietenei sa tina de urat nevestei/barbatului cand nu era respectivul acolo.
Dar sa vedem ce e cu prietenii si cu prieteniile. Ele pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Prietenia bazata pe sexul individului, si anume prietenia baiat cu baiat, baiat cu fata, fata cu fata.
Prietenia baiat baiat.
Nevorbind aici de acea prietenie dintre baieti asa cum o inteleg cei de la fundatia ACCEPT, prietenia dintre baieti e cea mai temeinica. Nu ii leaga decat niste beri, fotbal si muuuuuuuuulta pizda. Nu prea exista invidii, de regula fiind prea plini de ei ca sa mai aiba timp de ceilalti. Cand se intalnesc vorbesc mult si prost, rad tare, exagereaza pana la limita penibilului cand vorbesc de aventurile lor, sa lauda cat de destepti sunt si cat de multi bani fac ei, o prietenie frumoasa intr-un cuvant.
Prietenia fata fata.
Aici e cu nabadai. Nu exista sinceritate deplina. Mai devreme sau mai tarziu una din ele o sa spuna despre cealalta " A dracu nasoala " unei a treia. Care a treia o sa faca in asa fel sa afle nasoala. Se mananca intre ele ca niste catzele, isi rad in fatza, dar numai manechiurista stie cu adevarat cum e treaba cu ele, in ultimul timp salonul de infrumusetare devenind templul unde enoriasele vin si isi fac confesiunea.
Prietenia baiat fata.
Si aici e belita. Astea sunt prietenii mai adanci, venite de cele mai multe ori din deceptia in dragoste a unuia din cei doi si care are nevoie de prezenta sexului opus, prin asta incercand cumva sa intre in mintea celuilalt, sa vada de ce nu a reusit. E prietenia in care isi dezvaluie unul altuia cele mai ascunse trairi, taine, secrete, drept urmare in jumatate din cazuri ajung in pat. Genul asta de prietenie mai e prezent in cazul in care unul din prieteni il iubeste pe celalalt in secret si dintr'un soi de pornire masochista e dispus sa faca si sa accepte orice compromis, numai ca sa fie in prezenta celuilalt.
Cea mai frumoasa perioada din viata e copilaria. Puritate si inocenta. De accea poate cei mai frumosi prieteni sunt prietenii din copilarie. Sunt multi, sinceri, curati sufleteste. Sunt prietenii cu care descoperi lumea, cu care te joci, sunt prietenii cu inveti sa fumezi, sunt prietenii care iti explica cum ca daca te freci la putulica simti asa o caldura si e bine tare. Dar cu cat cresti si vezi cat de nasoi sunt oamenii, prietenii din copilarie incep, usor, usor sa dispara trezindu'te intr'o buna zi ca nu mai ai in jur nici unul din acei minunati copii.
Prieteni din interes.
E prietenia, dupa cum se intelege, cand unul are un interes la celalalt sau au interese reciproce unul la celalalt. E cazul celor doua prietene, una frumoasa si una mai urata. Cea frumoasa are nevoie de uratenia celeilalte pentru a fi pusa ea in valoare, iar urata trage sperantele unei oarecare popularitati fiind in apropierea celei frumoase. Sau e cazul prieteniei dintre un bisnitar si seful de la Politia Economica. E clar ca aceasta prietenie nu poate sa tina mai mult decat interesul.
O alta forma ar fi prietenia de conjunctura.
E prietenia in care oameni care in mod normal nu ar fi avut ce sa caute impreuna, ajung sa petreaca destul de mult timp unul cu celalalt astfel incat in timp sa ajunga prieteni. E cazul in care gagica ta te scoate cu japca in oras sa te intalnesti cu o colega de'a ei de la servici care vine cu prietenu'. Te trezesti la masa cu un strain, cu care nu ai nici in clin nici in maneca, cu care esti obligat sa vorbesti toata seara pentru ca, binenteles, cum ati ajuns la masa fetele au uitat de voi si vorbesc numai intre ele. In caz in care baiatu' e pompier sunt sanse zero sa va imprieteniti. In caz in care prietenu' prietenei prietenei tale nu e pompier sunt oarece sanse sa va imprieteniti. Dar realitatea a demonstrat ca sunt prietenii imposibile. Nu dureaza.
Prieteni datorita pasiunii comune.
Sunt prietenii destul de trainice. Sunt oameni care, chiar daca provin din medii total diferite, pasiunea comuna chiar ii poate tine legati. E cazul pescarilor, motociclistilor, alcoolicilor sau a rockerilor.
Nu in ultimul rand si de fapt singura care conteaza e prietenia adevarata.
Cand doi oameni pot sa comunice fara sa vorbeasca sunt prieteni adevarati. Cand isi inteleg nevoile unul celuilalt, cand respectul e reciproc, cand nu poate trece o zi fara sa stie unul de celalat,la fel, sunt prieteni adevarati.
Cand un prieten, aflat la 10.000 de km departare nu poate sa doarma pana la ora 4 dimineata fara sa stie daca celalalt si-a luat viza sa poata merge la el, inseamna, cu siguranta, ca e un PRIETEN ADEVARAT.
Salutare Scrici
Putem spune ca, cel putin prin prisma asta, suntem diferiti. E adevarat si animalele traiesc in haita, turma, stol sau banc, dar o fac fie din instinct de conservare, fie pentru a fi mai eficienti la vanatoare.
Noi ne imprietenim probabil tot instinctiv. Cumva avem sentimentul de siguranta, fiind in preajma prietenilor, cu toate ca nu putine au fost cazurile de indivizi/individe care s-au bagat in patul prietenului/prietenei sa tina de urat nevestei/barbatului cand nu era respectivul acolo.
Dar sa vedem ce e cu prietenii si cu prieteniile. Ele pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Prietenia bazata pe sexul individului, si anume prietenia baiat cu baiat, baiat cu fata, fata cu fata.
Prietenia baiat baiat.
Nevorbind aici de acea prietenie dintre baieti asa cum o inteleg cei de la fundatia ACCEPT, prietenia dintre baieti e cea mai temeinica. Nu ii leaga decat niste beri, fotbal si muuuuuuuuulta pizda. Nu prea exista invidii, de regula fiind prea plini de ei ca sa mai aiba timp de ceilalti. Cand se intalnesc vorbesc mult si prost, rad tare, exagereaza pana la limita penibilului cand vorbesc de aventurile lor, sa lauda cat de destepti sunt si cat de multi bani fac ei, o prietenie frumoasa intr-un cuvant.
Prietenia fata fata.
Aici e cu nabadai. Nu exista sinceritate deplina. Mai devreme sau mai tarziu una din ele o sa spuna despre cealalta " A dracu nasoala " unei a treia. Care a treia o sa faca in asa fel sa afle nasoala. Se mananca intre ele ca niste catzele, isi rad in fatza, dar numai manechiurista stie cu adevarat cum e treaba cu ele, in ultimul timp salonul de infrumusetare devenind templul unde enoriasele vin si isi fac confesiunea.
Prietenia baiat fata.
Si aici e belita. Astea sunt prietenii mai adanci, venite de cele mai multe ori din deceptia in dragoste a unuia din cei doi si care are nevoie de prezenta sexului opus, prin asta incercand cumva sa intre in mintea celuilalt, sa vada de ce nu a reusit. E prietenia in care isi dezvaluie unul altuia cele mai ascunse trairi, taine, secrete, drept urmare in jumatate din cazuri ajung in pat. Genul asta de prietenie mai e prezent in cazul in care unul din prieteni il iubeste pe celalalt in secret si dintr'un soi de pornire masochista e dispus sa faca si sa accepte orice compromis, numai ca sa fie in prezenta celuilalt.
Cea mai frumoasa perioada din viata e copilaria. Puritate si inocenta. De accea poate cei mai frumosi prieteni sunt prietenii din copilarie. Sunt multi, sinceri, curati sufleteste. Sunt prietenii cu care descoperi lumea, cu care te joci, sunt prietenii cu inveti sa fumezi, sunt prietenii care iti explica cum ca daca te freci la putulica simti asa o caldura si e bine tare. Dar cu cat cresti si vezi cat de nasoi sunt oamenii, prietenii din copilarie incep, usor, usor sa dispara trezindu'te intr'o buna zi ca nu mai ai in jur nici unul din acei minunati copii.
Prieteni din interes.
E prietenia, dupa cum se intelege, cand unul are un interes la celalalt sau au interese reciproce unul la celalalt. E cazul celor doua prietene, una frumoasa si una mai urata. Cea frumoasa are nevoie de uratenia celeilalte pentru a fi pusa ea in valoare, iar urata trage sperantele unei oarecare popularitati fiind in apropierea celei frumoase. Sau e cazul prieteniei dintre un bisnitar si seful de la Politia Economica. E clar ca aceasta prietenie nu poate sa tina mai mult decat interesul.
O alta forma ar fi prietenia de conjunctura.
E prietenia in care oameni care in mod normal nu ar fi avut ce sa caute impreuna, ajung sa petreaca destul de mult timp unul cu celalalt astfel incat in timp sa ajunga prieteni. E cazul in care gagica ta te scoate cu japca in oras sa te intalnesti cu o colega de'a ei de la servici care vine cu prietenu'. Te trezesti la masa cu un strain, cu care nu ai nici in clin nici in maneca, cu care esti obligat sa vorbesti toata seara pentru ca, binenteles, cum ati ajuns la masa fetele au uitat de voi si vorbesc numai intre ele. In caz in care baiatu' e pompier sunt sanse zero sa va imprieteniti. In caz in care prietenu' prietenei prietenei tale nu e pompier sunt oarece sanse sa va imprieteniti. Dar realitatea a demonstrat ca sunt prietenii imposibile. Nu dureaza.
Prieteni datorita pasiunii comune.
Sunt prietenii destul de trainice. Sunt oameni care, chiar daca provin din medii total diferite, pasiunea comuna chiar ii poate tine legati. E cazul pescarilor, motociclistilor, alcoolicilor sau a rockerilor.
Nu in ultimul rand si de fapt singura care conteaza e prietenia adevarata.
Cand doi oameni pot sa comunice fara sa vorbeasca sunt prieteni adevarati. Cand isi inteleg nevoile unul celuilalt, cand respectul e reciproc, cand nu poate trece o zi fara sa stie unul de celalat,la fel, sunt prieteni adevarati.
Cand un prieten, aflat la 10.000 de km departare nu poate sa doarma pana la ora 4 dimineata fara sa stie daca celalalt si-a luat viza sa poata merge la el, inseamna, cu siguranta, ca e un PRIETEN ADEVARAT.
Salutare Scrici
joi, 19 martie 2009
Dna Sovu
Cand profesoara mea de engleza din liceu, dna Sovu, mi-a zis sa nu mai chiulesc de la ore, ca o sa am nevoie de engleza toata viata, m-am gandit ca e invidioasa pe tineretea mea, ca pot sa joc fotbal in curtea liceului cate trei ore fara pauza, ca isi face si ea datoria de profesoara, deh ca d'aia e profesoara, sa ma certe, la toate prostiile ma gandeam numai ca ar avea dreptate nu...
Dupa ani am gasit pe net o trupa al carei nume e The Last Shadow Puppets... Mai sa fie.. De ce nu am ascultat eu de Dna Sovu?? Ce-or vrea sa zica baietii astia cu papusile si umbra lor? Nici pana in ziua de azi nu stiu...
Da' pe melodie au scos'o: My mistakes were made for you
Dupa ani am gasit pe net o trupa al carei nume e The Last Shadow Puppets... Mai sa fie.. De ce nu am ascultat eu de Dna Sovu?? Ce-or vrea sa zica baietii astia cu papusile si umbra lor? Nici pana in ziua de azi nu stiu...
Da' pe melodie au scos'o: My mistakes were made for you
Ce e un intelectual?
Unul din putinii mei cititori mi-a sugerat un subiect pentru blog. Si pentru ca nu imi permit sa ii ignor dorinta, dar si pentru ca e un subiect interesant azi avem:
Ce e un intelectual?
Dexul ne spune asa ca ar fi:
INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Sa vedem cum sta treaba si in viata de zi cu zi.
Elena Basescu, aceasta muza comuna, a noastra, a tuturor, tocmai ce si-a dat demisia din PDL pentru a nu creea tensiuni si pentru, citez, "a face loc pe listele PDL-ului intelectualilor"
Din informatiile pe care le detin, domnisoara detine, pe langa silicon in buze si o diploma de facultate. Dar nu se considera intelectuala. Ceea ce ma face sa cred ca esti intelectual daca te crezi. Sau nu te crezi.
Ca sa nu par pricinos si ca as avea ceva cu Elena am sa dau si exemplul meu. Nu am terminat facultatea. Nici Medicina, nici Constructiile. Au fost foarte rai cu mine si ma obligau sa invat. Si mie nu imi placea. Ma obligau sa ma duc la scoala. Si nu imi placea. Drept urmare nu detin diploma de om care a terminat facultatea. Si nici silicoane. Conform definitiei din DEX nu sunt intelectual. Dar eu nu ma consider nici neintelectual.
Bill Gates a renuntat la facultate. E intelectual?
Sau poate e intelectual profesorul meu de matematica din liceu pentru care strangeam spaga de la colegi in perioada tezelor si io duceam acasa impreuna cu lista celor care au cotizat. Unde negociam cu el cat imi trag si eu din banii aia. Domn profesor nu era intelectual. Chiar daca terminase facultatea de matematica si lucra in invatamant, exact ca in definitie.
La fel dupa cum nu pot sa zic ca prietenul meu Mihai nu e intelectual, un violonist de mare exceptie, care nu a terminat conservatorul pentru ca il tineau in loc profesorii de acolo prin sicane zilnice, dar mananca vioara paine, de la Enescu la Paganini si ridica sali in picioare de la Milano pana la Rio de Janeiro.
Daca ai citit 10 carti esti intelectual? Dar 20? Sau poate 30? Sau daca ai in vocabular 30.000 de cuvinte?
Daca ai terminat cu 10 facultatea, dar esti un distrus inadaptat care isi bate zi de zi nevasta si copiii, bei doi litri de votca pe zi, adormi pe marginea drumului si te pishi pe tine mai esti inca intelectual?
Dar cu femeile care renunta la toate ambitiile personale, fac 2 - 3 copiii pe care ii cresc ca la carte, cum e treaba? Doar pentru ca nu exista Facultatea de crescut copiii si drept urmare nu au diploma, cu toate ca exceleaza in domeniul in care activeaza nu sunt intelectuale. Sunt casnice.
Intr'o lume in care cu 15 milioane pe an poti sa fi student sau cu 5000 Euro cui trebuie dati iti iei diploma de absolvent, as putea sa contrazic DEX-ul.
Ce e un intelectual?
Dexul ne spune asa ca ar fi:
INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Sa vedem cum sta treaba si in viata de zi cu zi.
Elena Basescu, aceasta muza comuna, a noastra, a tuturor, tocmai ce si-a dat demisia din PDL pentru a nu creea tensiuni si pentru, citez, "a face loc pe listele PDL-ului intelectualilor"
Din informatiile pe care le detin, domnisoara detine, pe langa silicon in buze si o diploma de facultate. Dar nu se considera intelectuala. Ceea ce ma face sa cred ca esti intelectual daca te crezi. Sau nu te crezi.
Ca sa nu par pricinos si ca as avea ceva cu Elena am sa dau si exemplul meu. Nu am terminat facultatea. Nici Medicina, nici Constructiile. Au fost foarte rai cu mine si ma obligau sa invat. Si mie nu imi placea. Ma obligau sa ma duc la scoala. Si nu imi placea. Drept urmare nu detin diploma de om care a terminat facultatea. Si nici silicoane. Conform definitiei din DEX nu sunt intelectual. Dar eu nu ma consider nici neintelectual.
Bill Gates a renuntat la facultate. E intelectual?
Sau poate e intelectual profesorul meu de matematica din liceu pentru care strangeam spaga de la colegi in perioada tezelor si io duceam acasa impreuna cu lista celor care au cotizat. Unde negociam cu el cat imi trag si eu din banii aia. Domn profesor nu era intelectual. Chiar daca terminase facultatea de matematica si lucra in invatamant, exact ca in definitie.
La fel dupa cum nu pot sa zic ca prietenul meu Mihai nu e intelectual, un violonist de mare exceptie, care nu a terminat conservatorul pentru ca il tineau in loc profesorii de acolo prin sicane zilnice, dar mananca vioara paine, de la Enescu la Paganini si ridica sali in picioare de la Milano pana la Rio de Janeiro.
Daca ai citit 10 carti esti intelectual? Dar 20? Sau poate 30? Sau daca ai in vocabular 30.000 de cuvinte?
Daca ai terminat cu 10 facultatea, dar esti un distrus inadaptat care isi bate zi de zi nevasta si copiii, bei doi litri de votca pe zi, adormi pe marginea drumului si te pishi pe tine mai esti inca intelectual?
Dar cu femeile care renunta la toate ambitiile personale, fac 2 - 3 copiii pe care ii cresc ca la carte, cum e treaba? Doar pentru ca nu exista Facultatea de crescut copiii si drept urmare nu au diploma, cu toate ca exceleaza in domeniul in care activeaza nu sunt intelectuale. Sunt casnice.
Intr'o lume in care cu 15 milioane pe an poti sa fi student sau cu 5000 Euro cui trebuie dati iti iei diploma de absolvent, as putea sa contrazic DEX-ul.
miercuri, 18 martie 2009
Principiul dominoului
Odata cu criza asta nenorocita, au scazut vanzarile. La masini. La case. La ceasuri. La haine. La toate.
Printre toate astea, a scazut si consumul de pasta de dinti. E fatal.
Cand oamenii nu se mai spala regulat pe dinti e mai greu sa se sarute. Si daca cumva se saruta e nashpa. Nu se mai si fut. Din start se stie ca atunci cand vrei sa copulezi nu se poate fara o igiena minima. Si in nici un caz daca iti pute gura.
Daca oamenii nu se mai fut, nu se mai fac copii. Si daca nu se mai fac copii e grav. Peste 50 de ani rezulta o populatie imbatranita, in care o gramada de pensionari or sa stea sa traga pe amaratii aia ai caror parinti s-au spalat pe dinti si printre cei nascuti, mai rarefiat asa, s-au aflat si ei. Dezechilibru demografic adica.
Daca nu se mai fac copii, profesorii nu or sa mai aiba cui preda, medicii pediatrii pe cine trata, respectiv, orice are legatura cu copiii, nu va incasa nimic. Dezechilibru social adica.
Or sa fie bunici fara nepoti, scoli fara elevi, parcuri fara rasete zglobii, magazine numai pentru mosi, etc.
Ideea e urmatoarea: pentru a pastra echilibru acestei lumi, pentru a nu priva de nepoti generatia urmatoare de bunici , renuntati la tigari, renuntati la cafea, renuntati la masini, renuntati la orice, dar nu renuntati sa cumparati pasta de dinti...
E fatal.
Printre toate astea, a scazut si consumul de pasta de dinti. E fatal.
Cand oamenii nu se mai spala regulat pe dinti e mai greu sa se sarute. Si daca cumva se saruta e nashpa. Nu se mai si fut. Din start se stie ca atunci cand vrei sa copulezi nu se poate fara o igiena minima. Si in nici un caz daca iti pute gura.
Daca oamenii nu se mai fut, nu se mai fac copii. Si daca nu se mai fac copii e grav. Peste 50 de ani rezulta o populatie imbatranita, in care o gramada de pensionari or sa stea sa traga pe amaratii aia ai caror parinti s-au spalat pe dinti si printre cei nascuti, mai rarefiat asa, s-au aflat si ei. Dezechilibru demografic adica.
Daca nu se mai fac copii, profesorii nu or sa mai aiba cui preda, medicii pediatrii pe cine trata, respectiv, orice are legatura cu copiii, nu va incasa nimic. Dezechilibru social adica.
Or sa fie bunici fara nepoti, scoli fara elevi, parcuri fara rasete zglobii, magazine numai pentru mosi, etc.
Ideea e urmatoarea: pentru a pastra echilibru acestei lumi, pentru a nu priva de nepoti generatia urmatoare de bunici , renuntati la tigari, renuntati la cafea, renuntati la masini, renuntati la orice, dar nu renuntati sa cumparati pasta de dinti...
E fatal.
Dilema
Citeam pe blog la abjectu', cel mai bloger dintre blogeri, cum povestesete omul despre o gagica a lui, cum a cunoscut'o, a vrajit'o, ia bagat'o, ia scos'o si iar ia bagat'o si ia scos'o, moment in care m-am decis: SCRIU SI EU DESPRE GAGICI.
La o analiza mai atenta a situatiei am tras alta concluzie. Stai asa, citeste blogul asta si doamna doctor cu care am decis la 18 ani sa imi petrec batranetile, nu am cum sa scriu de gagici pentru ca se presupune ca nu am ce sa povestesc si chiar daca as avea mai bine as tacea dreacu din gura ca nu e sanatos sa te scarpini in cur cu carbit, asa ca m-am sucit: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.
Da' parca mi-ar parea rau. E un subiect frumos tare care nu merita omis. M-am gandit sa fac un consiliu de familie, sa explic ca tot ce scrie aici e pura fictiune, ca scriu si eu ce am ascultat cu gura cascata la altii, eventual sa mai adaug niste floricele si sa lansez in virtual, doar asa de amorul artei si am tras speranta ca poate o sa SCRIU SI EU DESPRE GAGICI.
Si iar m-am gandit. Mah ia stai asa. S-ar putea patruleze ca un granicier pe granita dintre virtual si realitate, sa caute o portita cat de mica in care sa imi bage un cal troian. Nu e bine. Daca stau bine sa ma gandesc nici mie nu mi-ar placea sa citesc povesti cu gagii scrise de mama copiilor mei. Nici macar fictive. Asa ca am luat decizia definitiva: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.
Mare pacat....
La o analiza mai atenta a situatiei am tras alta concluzie. Stai asa, citeste blogul asta si doamna doctor cu care am decis la 18 ani sa imi petrec batranetile, nu am cum sa scriu de gagici pentru ca se presupune ca nu am ce sa povestesc si chiar daca as avea mai bine as tacea dreacu din gura ca nu e sanatos sa te scarpini in cur cu carbit, asa ca m-am sucit: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.
Da' parca mi-ar parea rau. E un subiect frumos tare care nu merita omis. M-am gandit sa fac un consiliu de familie, sa explic ca tot ce scrie aici e pura fictiune, ca scriu si eu ce am ascultat cu gura cascata la altii, eventual sa mai adaug niste floricele si sa lansez in virtual, doar asa de amorul artei si am tras speranta ca poate o sa SCRIU SI EU DESPRE GAGICI.
Si iar m-am gandit. Mah ia stai asa. S-ar putea patruleze ca un granicier pe granita dintre virtual si realitate, sa caute o portita cat de mica in care sa imi bage un cal troian. Nu e bine. Daca stau bine sa ma gandesc nici mie nu mi-ar placea sa citesc povesti cu gagii scrise de mama copiilor mei. Nici macar fictive. Asa ca am luat decizia definitiva: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.
Mare pacat....
Orientare
Cumva am incercat sa imi gasesc orientarea politica.
Am inceput cu PSD. Mai exact faceam bani pe vremea cand erau la putere ei. Mai o licitatie aranjata, mai un trafic de influenta, gainarii specific nastasiene. Nu mi-au placut. Baieti corecti da' prea comunisti.
Mi-a placut chestiunea cu politica. Se faceau bani. Relatii. Zic gata. Asta e treaba. Da' nu cu PSD. O facem cu PD. Baieti destoinici, tineri, mai deschisi la minte. M-au primit cu bratele deschise. Mare speranta eram pentru ei. Mi-au dat organizatia unui oras mai mic de pe langa Bucuresti, gata domle primarie, consiliu, tu tai tu spanzuri. M-au jumulit de cati bani am facut cu PSD inmultit cu trei. In ziua cand se depuneau candidaturile pentru alegerile locale si-au luat spaga de la candidatul PSD si au desfiintat organizatia noastra. Tzeapa. Nu casti ochii platesti. Clasic.
Un timp am stat departe. Mi'am lins ranile. Dar iar ma mananca.
Asa ca analizez.
PNL. Prea pretiosi. Prea smecheri. Acum ca nu mai sunt pe val, se cam mananca intre ei, atmosfera incordata. Nu e cazul...
PC. Voiculescu? Neah...
PNG. De la ultima experienta nefasta cu asociata machedoanca am alergie...
PIN. Tocmai cand il simpatizam mai tare pe Gusa s-a retras. Si asta era partidu'...
Bah sa-mi bag pula sa vezi ca sunt peremist !
Am inceput cu PSD. Mai exact faceam bani pe vremea cand erau la putere ei. Mai o licitatie aranjata, mai un trafic de influenta, gainarii specific nastasiene. Nu mi-au placut. Baieti corecti da' prea comunisti.
Mi-a placut chestiunea cu politica. Se faceau bani. Relatii. Zic gata. Asta e treaba. Da' nu cu PSD. O facem cu PD. Baieti destoinici, tineri, mai deschisi la minte. M-au primit cu bratele deschise. Mare speranta eram pentru ei. Mi-au dat organizatia unui oras mai mic de pe langa Bucuresti, gata domle primarie, consiliu, tu tai tu spanzuri. M-au jumulit de cati bani am facut cu PSD inmultit cu trei. In ziua cand se depuneau candidaturile pentru alegerile locale si-au luat spaga de la candidatul PSD si au desfiintat organizatia noastra. Tzeapa. Nu casti ochii platesti. Clasic.
Un timp am stat departe. Mi'am lins ranile. Dar iar ma mananca.
Asa ca analizez.
PNL. Prea pretiosi. Prea smecheri. Acum ca nu mai sunt pe val, se cam mananca intre ei, atmosfera incordata. Nu e cazul...
PC. Voiculescu? Neah...
PNG. De la ultima experienta nefasta cu asociata machedoanca am alergie...
PIN. Tocmai cand il simpatizam mai tare pe Gusa s-a retras. Si asta era partidu'...
Bah sa-mi bag pula sa vezi ca sunt peremist !
marți, 17 martie 2009
Brands for kids
Am doi baieti. Unu mic si unu si mai mic. Daca erau fetite, problema de care vreau sa vorbesc nu mai exista. Le imbracam in fustite roz, dresuri mov, sandalute cu pietricele si asta era. Le gasesti la orice magazin cu imbracaminte de copii, la orice colt de strada, in orice angrou si pe orice taraba.
Dar eu am baieti. Si era complicata treaba. Pana nu demult nu gasisem nici un magazin din care sa le cumpar haine si incaltaminte decente. Blugi cu Mickey Mouse pe ei (ma lasi), tricouri cu Tom si Jerry, geci cu Spider Man si cu toate aratarile pe care s-a scremut Disney sa le mazgaleasca. Am vrut pentru unul din copii, care are 6 ani, o geaca de motor si am fost nevoit sa comand una in State la Harley Davidson. Am vrut asta toamna sa ii iau o pereche de jeansi adevarata si am rugat un prieten care mergea intamplator la Milano sa imi aduca una. Mi-a adus o pereche Diesel.
Dar incepand de anu' asta toate problemele s-au terminat. Pe Calea Mosilor avem din decembrie un magazin Diesel. Mic, cochet, cam scump dar asta e Diesel.
Surpriza placuta a venit azi, cand trecand pe aceiasi Calea Mosilor, am vazut un magazin unde au Calvin Klein, Levis, Trussardi, Rifle toate pentru copii.
Bine si ei...
Apropo. Cam asa cred eu ca ar trebui sa fie imbracat un pusti...
Nota de subsol: Problemele pentru mine care am baieti s-au cam rezolvat, la aia cu fete incep pe la cinshpe ani :))
Dar eu am baieti. Si era complicata treaba. Pana nu demult nu gasisem nici un magazin din care sa le cumpar haine si incaltaminte decente. Blugi cu Mickey Mouse pe ei (ma lasi), tricouri cu Tom si Jerry, geci cu Spider Man si cu toate aratarile pe care s-a scremut Disney sa le mazgaleasca. Am vrut pentru unul din copii, care are 6 ani, o geaca de motor si am fost nevoit sa comand una in State la Harley Davidson. Am vrut asta toamna sa ii iau o pereche de jeansi adevarata si am rugat un prieten care mergea intamplator la Milano sa imi aduca una. Mi-a adus o pereche Diesel.
Dar incepand de anu' asta toate problemele s-au terminat. Pe Calea Mosilor avem din decembrie un magazin Diesel. Mic, cochet, cam scump dar asta e Diesel.
Surpriza placuta a venit azi, cand trecand pe aceiasi Calea Mosilor, am vazut un magazin unde au Calvin Klein, Levis, Trussardi, Rifle toate pentru copii.
Bine si ei...
Apropo. Cam asa cred eu ca ar trebui sa fie imbracat un pusti...
Nota de subsol: Problemele pentru mine care am baieti s-au cam rezolvat, la aia cu fete incep pe la cinshpe ani :))
Tudor
Tudor e un om deosebit, pe care l-am cunoscut cu multi ani in urma. Cand era aproape un adolescent. Sau poate un pic mai batran. Tanar in formare.
Cand l-am cunoscut invata. Citea cu voce tare. Am remarcat la el puterea mare de concentrare. Si bunul simt.
A disparut undeva in neant. A aparut in schimb, dupa cativa ani, ca ministru al Justitiei. Si inca unul coios, care s-a luat in gura cu Basescu in momentul in care curentul de 220W parca fusese inventat pentru ca presedintele sa electrocuteze tot ce ii statea in cale. A fost haituit din toate partile. Se pare ca singura lui vina a fost ca avea doar 31 de ani cand a devenit ministru si ca nu venea in acel scaun din partidul care facea legea pe scena politica.
Pentru ca e moldovean de-al meu, pentru ca are ceva de spus si pentru ca eu cred in el i-am pus blogul la mine in lista. Fara sa ii cer voie.
Cand l-am cunoscut invata. Citea cu voce tare. Am remarcat la el puterea mare de concentrare. Si bunul simt.
A disparut undeva in neant. A aparut in schimb, dupa cativa ani, ca ministru al Justitiei. Si inca unul coios, care s-a luat in gura cu Basescu in momentul in care curentul de 220W parca fusese inventat pentru ca presedintele sa electrocuteze tot ce ii statea in cale. A fost haituit din toate partile. Se pare ca singura lui vina a fost ca avea doar 31 de ani cand a devenit ministru si ca nu venea in acel scaun din partidul care facea legea pe scena politica.
Pentru ca e moldovean de-al meu, pentru ca are ceva de spus si pentru ca eu cred in el i-am pus blogul la mine in lista. Fara sa ii cer voie.
luni, 16 martie 2009
A zacea sau a zace
Mergi prin Bucuresti cu masina acum aproape ca la inceputul anilor 90. Colentina - Eroilor 12 minute. 12 MINUTE. Exact primavara trecuta era drum de o ora. Minim. Cauza? O gramada de romani si de sereleuri au fost nevoiti sa dea masinile inapoi la societatile de leasing, care au umplut toate platformele betonate din jurul Bucurestiului de autoturisme. Acolo zac. Acolo, pe platformele de beton, zac o parte din banii pe care nu ii mai regasim pe piata.
Te uiti in mall-uri si magazine pustiu. Ici colo cate un client ametit cauta ceva reduceri. Daca cumva vre'o bluza redusa de la un milion la doua sute de mii il atrage pe foamea asta in vre'un fel, dupa ce o intoarce de zece ori pe toate partile si o probeaza de cinci ori scoate cu inima jumatate indoita cardul de credit (numerar nu detine) si plateste. Dar marea majoritate a produselor zace degeaba pe rafturi. Acolo, pe rafturi, zac o parte din banii pe care nu ii regasim pe piata.
Cand mergi la banca, functionarii de la ghiseuri oarecum plictisiti isi intrerup jocul de ZUMA si te servesc cu cea mai mare politete. Liniile galbene, care iti indica un metru de la ghiseu si te obligau respectuos sa pastrezi distanta fata de persoana din fata, nu isi mai gasesc utilitatea. Aproape ca nu mai exista niciodata o persoana in spatele celui care e servit. Ofiterii de credite au fost transformati in haitasi si de la ora 10 la 17 suna intarziatii sa isi plateasca ratele. Acestia momentan nu isi mai gasesc utilitate pentru ca banii ce urmau sa fie dati cu imprumut clientilor au fost retrasi de bancile mama sau zac in conturi.
Acolo, in conturile bancilor, zac o parte din banii ce nu se mai regasesc pe piata.
Acum vre'o 3 ani niste firme destepte de consultanta englezesti descriau Romania ca pe raiul investitiilor imobiliare. O gramada de companii si persoane romane si straine au halit momeala si au cumparat lanuri de porumb la pret de statiune montana, locuri de casa la Peris la pret de Poiana Brasov si palme de pamant in Bucuresti la pret de Tokio. Acolo, in lanurile de porumb, zac o parte din banii pe care nu ii mai regasim pe piata.
Acum comerciantii de automobile si firmele de leasing zac. Producatorii si retailerii de imbracaminte si incaltaminte zac. Bancile zac. Investitorii zac.
Usor, usor, incepem sa zacem cu totii. Si usor, usor, se pare ca incepem sa ne obisnuim cu asta.
Te uiti in mall-uri si magazine pustiu. Ici colo cate un client ametit cauta ceva reduceri. Daca cumva vre'o bluza redusa de la un milion la doua sute de mii il atrage pe foamea asta in vre'un fel, dupa ce o intoarce de zece ori pe toate partile si o probeaza de cinci ori scoate cu inima jumatate indoita cardul de credit (numerar nu detine) si plateste. Dar marea majoritate a produselor zace degeaba pe rafturi. Acolo, pe rafturi, zac o parte din banii pe care nu ii regasim pe piata.
Cand mergi la banca, functionarii de la ghiseuri oarecum plictisiti isi intrerup jocul de ZUMA si te servesc cu cea mai mare politete. Liniile galbene, care iti indica un metru de la ghiseu si te obligau respectuos sa pastrezi distanta fata de persoana din fata, nu isi mai gasesc utilitatea. Aproape ca nu mai exista niciodata o persoana in spatele celui care e servit. Ofiterii de credite au fost transformati in haitasi si de la ora 10 la 17 suna intarziatii sa isi plateasca ratele. Acestia momentan nu isi mai gasesc utilitate pentru ca banii ce urmau sa fie dati cu imprumut clientilor au fost retrasi de bancile mama sau zac in conturi.
Acolo, in conturile bancilor, zac o parte din banii ce nu se mai regasesc pe piata.
Acum vre'o 3 ani niste firme destepte de consultanta englezesti descriau Romania ca pe raiul investitiilor imobiliare. O gramada de companii si persoane romane si straine au halit momeala si au cumparat lanuri de porumb la pret de statiune montana, locuri de casa la Peris la pret de Poiana Brasov si palme de pamant in Bucuresti la pret de Tokio. Acolo, in lanurile de porumb, zac o parte din banii pe care nu ii mai regasim pe piata.
Acum comerciantii de automobile si firmele de leasing zac. Producatorii si retailerii de imbracaminte si incaltaminte zac. Bancile zac. Investitorii zac.
Usor, usor, incepem sa zacem cu totii. Si usor, usor, se pare ca incepem sa ne obisnuim cu asta.
duminică, 15 martie 2009
Onanism
Daca tot am descoperit bloggareala m-am uitat si eu p-aici sa vad ce inseamna fenomenul asta, ce scrie lumea si, vai, am vazut cati vizitatori au ceilalti bloggeri.
Ma banuiam de exhibitionism gandindu-ma ca altii or sa vada ce inca nu eram obisnuit sa arat, dar in comparatie cu ceilalti bloggeri m-am regasit intr-o stare de onanism intelectual fiind aproape singurul care citesc, cumva aflandu-ma in postura exhibitionistului care isi lasa pantalonii in vine in parcul IOR la ora 12 ziua cand lui de fapt i-ar placea sa faca asta in Piata Universitatii.
Cu gandurile astea oarecum perverse in cap, am dat de o stire conform careia Elena Basescu vrea sa fie europarlamentar.
Bai oameni buni, asa nu merge. Lucrurile deja mersesera prea departe cand ne-au violat convingerile politice cu un guvern PSD + PDL = LOVE. Deja e prea mult ca un penal ca primarul orasului Voluntari, respectiv Pandele nu e de minim 3 ani la puscarie. Elena europarlamentar??? Las'o'n pula mea...
Cumatra are o inteligenta al care'i IQ sigur nu e compus din trei cifre. Garantat. De obicei fetele care isi injecteaza in bot cantitatea de diferite fluide pe care ea si le-a bagat isi castiga existenta din servicii sexuale prestate cu botul din discutie. Am intalnit domnisoare cu o cantitate mai mica de silicon injectat in buze si la care asteptarile erau mai mici, probabil in functie de gramaj. Daca cumva cercetatorii britanici ar studia legatura dintre cantitatea de silicon injectata in buze si asteptarile de la viata e foarte probabil ca sa gaseasca indreptatita aspiratia acesteia legata de Parlamentul European. Dar eu pur si simplu nu pot sa accept faptul ca, intamplator fata lu' tata ar trebui sa se simta indreptatita sa isi doreasca sa acceada la asa post.
O gramada de tineri cu adevarat valorosi nu au ABSOLUT nici o sansa pentru ca Elena e acolo. Sau alte Elene. Ficele unor oameni puternici. Sau amante. Sau nepoate.
Pentru ca orice afirmatie trebuie sustinuta inserez aici si o mostra de Elena...
In mod normal poate m-ar fi durut la basca de ruptii astia si politica lor. Dar sunt crizat. Lu' tata nu i-a venit inca pensia. Mama nici n'are. Noi toti tre' sa platim cate ceva. Tre' sa platim gradinita la copil. Chiria. Gazele. Impozitu' la casa. Impozitu' la masina. TVA-ul. Impozitu' pe salarii. Impozitu' pe aerul ce il respiram. Taxa de mediu. Taxa TV. Taxa de prima inmatriculare. Taxa de drum. Taxa ca am tras apa la toaleta (da, asta inseamna taxa de apa-canal, taxa ca te-ai cacat).
Si ai nostrii ce fac? Isi trimit siliconatele la Bruxelles. Sa ne faca de cacao p-acolo. Sictir...
Ma banuiam de exhibitionism gandindu-ma ca altii or sa vada ce inca nu eram obisnuit sa arat, dar in comparatie cu ceilalti bloggeri m-am regasit intr-o stare de onanism intelectual fiind aproape singurul care citesc, cumva aflandu-ma in postura exhibitionistului care isi lasa pantalonii in vine in parcul IOR la ora 12 ziua cand lui de fapt i-ar placea sa faca asta in Piata Universitatii.
Cu gandurile astea oarecum perverse in cap, am dat de o stire conform careia Elena Basescu vrea sa fie europarlamentar.
Bai oameni buni, asa nu merge. Lucrurile deja mersesera prea departe cand ne-au violat convingerile politice cu un guvern PSD + PDL = LOVE. Deja e prea mult ca un penal ca primarul orasului Voluntari, respectiv Pandele nu e de minim 3 ani la puscarie. Elena europarlamentar??? Las'o'n pula mea...
Cumatra are o inteligenta al care'i IQ sigur nu e compus din trei cifre. Garantat. De obicei fetele care isi injecteaza in bot cantitatea de diferite fluide pe care ea si le-a bagat isi castiga existenta din servicii sexuale prestate cu botul din discutie. Am intalnit domnisoare cu o cantitate mai mica de silicon injectat in buze si la care asteptarile erau mai mici, probabil in functie de gramaj. Daca cumva cercetatorii britanici ar studia legatura dintre cantitatea de silicon injectata in buze si asteptarile de la viata e foarte probabil ca sa gaseasca indreptatita aspiratia acesteia legata de Parlamentul European. Dar eu pur si simplu nu pot sa accept faptul ca, intamplator fata lu' tata ar trebui sa se simta indreptatita sa isi doreasca sa acceada la asa post.
O gramada de tineri cu adevarat valorosi nu au ABSOLUT nici o sansa pentru ca Elena e acolo. Sau alte Elene. Ficele unor oameni puternici. Sau amante. Sau nepoate.
Pentru ca orice afirmatie trebuie sustinuta inserez aici si o mostra de Elena...
In mod normal poate m-ar fi durut la basca de ruptii astia si politica lor. Dar sunt crizat. Lu' tata nu i-a venit inca pensia. Mama nici n'are. Noi toti tre' sa platim cate ceva. Tre' sa platim gradinita la copil. Chiria. Gazele. Impozitu' la casa. Impozitu' la masina. TVA-ul. Impozitu' pe salarii. Impozitu' pe aerul ce il respiram. Taxa de mediu. Taxa TV. Taxa de prima inmatriculare. Taxa de drum. Taxa ca am tras apa la toaleta (da, asta inseamna taxa de apa-canal, taxa ca te-ai cacat).
Si ai nostrii ce fac? Isi trimit siliconatele la Bruxelles. Sa ne faca de cacao p-acolo. Sictir...
sâmbătă, 14 martie 2009
Saturday night
Distrusu' asta de la Suede reuseste sa ma tintuiasca pe scaun de fiecare data cand imi aduc aminte de melodia asta si ii dau un search pe youtube.
Oare cat de drogat tre' sa fii sa compui asa piesa??
Oare cat de drogat tre' sa fii sa compui asa piesa??
Networking
In urma cu ceva timp, cam in perioada in care urma sa iau decizia la ce scoala sa imi dau copilul, eram la o cina cu cuplu de oameni educati, cu copii de varste similare cu ai nostri.
Inevitabil discutia a ajuns la ce scoala sa ne dam copiii. Fiind un sustinator fervent al invatamantului de stat imi expuneam si sustineam teoria cum ca "nu se poate sa iti dai copilul la scoala particulara unde profesorii se comporta cu manusi cu aia mici, ca toti iau note bune pentru ca nu ti-ar conveni sa dai 1000 de euroi pe luna si sa iti zica aia ca progenitura ta e proasta de da in gropi, ca poate e mai bine sa fie la scoala cu copii din toate categoriile sociale, eventual sa isi mai ia si vre'o doi pumni in cap, etc".
Interlocutorul meu, baiat diplomat, m-a lasat sa imi expun ce aveam de expus, iar la finalul discutiei imi spune: "Uite cum sta treaba, in societatea in care traim cel mai important e networkingul. D-aia la americani sunt aia disperati sa isi dea copiii la cele mai bune scoli si universitati, sunt foarte importante, poate cele mai importante relatii de afaceri si job in viata sunt cele facute in acea perioada, ca uite eu am fost coleg in facultate cu cutare si cutare care acum ala e ministru, celalalt director la X Romania, ala director de banca"....
Pentru moment am ramas perplex. ADEVARAT. Se pare ca eram pe o pista total gresita. Mi-a ramas un ghimpe in inima si in perioada urmatoare m-a macinat tare problema.
Pe ce network sa incerc sa imi plasez copilul, cum sa fac, ce sa fac?? Care retea e puternica?
Asa am ajuns sa incep sa analizez situatia si am si o concluzie la care am ajuns:
CEA MAI TARE RETEA DIN BUCURESTI E RETEAUA DE MOLDOVENI
Bucurestean fiind din nastere, de multe ori mi s-a intamplat sa am anumite nevoi pe la institutii unde in spatele usii pe care o deschideam se aflau diverse dudui care nici nu se gandeau imi rezolve in vreun fel problema pentru care ajunsesem sa le apas clanta.
Moment in care, vorbind in stanga si dreapta ca am fost la institutia cutare serviciul cutare doamna de acolo sub nici o forma nu vrea si nu poate sa ma rezolve, o voce din public imi spune surprinzator: "Pai stai, e cumva o doamna micuta, grasuta, roscata si cu parul scurt???? Aaaa, o stiu e din Onesti, am fost in scoala cu ea. Stai sa ii dau un telefon"
A doua zi dimineata, aceiasi duduie gretoasa cu parul scurt si roscat ma astepta cu un zambet jovial si tot cu interesul din lume pentru nevoia mea.
E un simplu exemplu, cel in care m-am dumirit, ca aici in Bucuresti cam asa sta treaba, daca ai o problema de rezolvat tre' sa cauti mai intai un moldovean, in timp fiindu-mi confirmate cu doamna directoare de la banca, domnul de la Administratia Financiara, de la Electrica, Autoritatea Romana a Vamilor, Garda Financiara, Guvern (sar'mana dna Secretar de Stat), Presedentie, Ministerul transporturilor (e plin de moldoveni acolo), etc, etc, etc.
Avem exemple ca reteaua de moldoveni functioneaza in toate domeniile incepand cu dl. Fenechiu de la Iasi care si-a facut protejatul ministru la Bucuresti, cu fostul primar de la Bacau care si-a trimis fratele secretar de stat in capitala, asta ca sa enumar aici numai cateva exemple de Political Networking of Moldova.
De atunci nu ma mai mira nici ascensiunea Mihaelei Radulescu sau a Andreei Marin, care ma indreptateste sa cred ca un directoras din Televiziunea Romana garantat a fost la un moment dat din Roman.
Ca sa revin la intrebarea de unde a plecat acest text, cea cu copilul si scoala, decizia pe care urmeaza sa o iau este cu atat mai greu de luat, dat fiind ca in Bucuresti cu singuranta nu exista SCOALA DE MOLDOVENI.
PS: Lucrurile nu sunt chiar toate foarte clare stiind cu totii ca Alina Plugaru e din Vaslui.
Inevitabil discutia a ajuns la ce scoala sa ne dam copiii. Fiind un sustinator fervent al invatamantului de stat imi expuneam si sustineam teoria cum ca "nu se poate sa iti dai copilul la scoala particulara unde profesorii se comporta cu manusi cu aia mici, ca toti iau note bune pentru ca nu ti-ar conveni sa dai 1000 de euroi pe luna si sa iti zica aia ca progenitura ta e proasta de da in gropi, ca poate e mai bine sa fie la scoala cu copii din toate categoriile sociale, eventual sa isi mai ia si vre'o doi pumni in cap, etc".
Interlocutorul meu, baiat diplomat, m-a lasat sa imi expun ce aveam de expus, iar la finalul discutiei imi spune: "Uite cum sta treaba, in societatea in care traim cel mai important e networkingul. D-aia la americani sunt aia disperati sa isi dea copiii la cele mai bune scoli si universitati, sunt foarte importante, poate cele mai importante relatii de afaceri si job in viata sunt cele facute in acea perioada, ca uite eu am fost coleg in facultate cu cutare si cutare care acum ala e ministru, celalalt director la X Romania, ala director de banca"....
Pentru moment am ramas perplex. ADEVARAT. Se pare ca eram pe o pista total gresita. Mi-a ramas un ghimpe in inima si in perioada urmatoare m-a macinat tare problema.
Pe ce network sa incerc sa imi plasez copilul, cum sa fac, ce sa fac?? Care retea e puternica?
Asa am ajuns sa incep sa analizez situatia si am si o concluzie la care am ajuns:
CEA MAI TARE RETEA DIN BUCURESTI E RETEAUA DE MOLDOVENI
Bucurestean fiind din nastere, de multe ori mi s-a intamplat sa am anumite nevoi pe la institutii unde in spatele usii pe care o deschideam se aflau diverse dudui care nici nu se gandeau imi rezolve in vreun fel problema pentru care ajunsesem sa le apas clanta.
Moment in care, vorbind in stanga si dreapta ca am fost la institutia cutare serviciul cutare doamna de acolo sub nici o forma nu vrea si nu poate sa ma rezolve, o voce din public imi spune surprinzator: "Pai stai, e cumva o doamna micuta, grasuta, roscata si cu parul scurt???? Aaaa, o stiu e din Onesti, am fost in scoala cu ea. Stai sa ii dau un telefon"
A doua zi dimineata, aceiasi duduie gretoasa cu parul scurt si roscat ma astepta cu un zambet jovial si tot cu interesul din lume pentru nevoia mea.
E un simplu exemplu, cel in care m-am dumirit, ca aici in Bucuresti cam asa sta treaba, daca ai o problema de rezolvat tre' sa cauti mai intai un moldovean, in timp fiindu-mi confirmate cu doamna directoare de la banca, domnul de la Administratia Financiara, de la Electrica, Autoritatea Romana a Vamilor, Garda Financiara, Guvern (sar'mana dna Secretar de Stat), Presedentie, Ministerul transporturilor (e plin de moldoveni acolo), etc, etc, etc.
Avem exemple ca reteaua de moldoveni functioneaza in toate domeniile incepand cu dl. Fenechiu de la Iasi care si-a facut protejatul ministru la Bucuresti, cu fostul primar de la Bacau care si-a trimis fratele secretar de stat in capitala, asta ca sa enumar aici numai cateva exemple de Political Networking of Moldova.
De atunci nu ma mai mira nici ascensiunea Mihaelei Radulescu sau a Andreei Marin, care ma indreptateste sa cred ca un directoras din Televiziunea Romana garantat a fost la un moment dat din Roman.
Ca sa revin la intrebarea de unde a plecat acest text, cea cu copilul si scoala, decizia pe care urmeaza sa o iau este cu atat mai greu de luat, dat fiind ca in Bucuresti cu singuranta nu exista SCOALA DE MOLDOVENI.
PS: Lucrurile nu sunt chiar toate foarte clare stiind cu totii ca Alina Plugaru e din Vaslui.
vineri, 13 martie 2009
Vineri
Vineri.
Ora 6.30 dimineata. M-am trezit cu un mare apetit de a rezolva pe ultima suta de metri a saptamanii ceea ce nu am fost in stare sa rezolv toata saptamana. Azi sunt decis sa fac ordine si disciplina in saptamana ce tocmai a trecut.
Ora 6.32. Inca dormind deja fumez inainte sa apuc sa apas pe butonul ce elibereaza preabinecuvantata cafea in cana. Ptiu. Si dimineata asta am uitat sa mananc inainte sa fumez. Lasa, ca o fac luni.
Ora 6.35. Deschid laptopul, dau drumu la Guerilla, dar o muzica diluata imi ia deja un sfert din avantul cu care ma trezisem.
Ora 6.50. Ma gandesc ca ar trebui sa deschid geamul la birou pentru ca cele 3 tigari fumate deja incerca sa iasa pe sub usa in toata casa, lucru ce va atrage dupa sine dezaprobarea colocatarilor vis-a-vis de modul meu de viata nesanotos. Da' buna mai e cafeaua asta...
Ora 7.10. Dupa lecturarea catorva ziare cotidiene si financiare mai imi dispare jumatate din avantul antreprenorial cu care ma trezisem, vestile fiind toate de genul, bursa scade, euro creste, imprumut FMI, cearta in guvern, psd-isti frustrati si nici macar fata de la pagina 5 nu arata bine azi.
Ora 7.30. Gata. Nu mai am chef de munca. Am verificat online contul la banca si nici unul din cei inshpe mii de debitori nu si-a onorat promisiunea ferma si fara echivoc sa imi plateasca macar partial niste facturi. Inca o zi fara bani. Am terminat de baut cafeaua si dupa cum natura in cazul asta negresit isi cere drepturile o tai la baie.
Ora 8.00. Dushat, frezat, imbracat plec dezumflat sa-mi duc copilu' la gradinita.
Buna dimineata. A inceput o noua zi de criza financiara!
Ora 6.30 dimineata. M-am trezit cu un mare apetit de a rezolva pe ultima suta de metri a saptamanii ceea ce nu am fost in stare sa rezolv toata saptamana. Azi sunt decis sa fac ordine si disciplina in saptamana ce tocmai a trecut.
Ora 6.32. Inca dormind deja fumez inainte sa apuc sa apas pe butonul ce elibereaza preabinecuvantata cafea in cana. Ptiu. Si dimineata asta am uitat sa mananc inainte sa fumez. Lasa, ca o fac luni.
Ora 6.35. Deschid laptopul, dau drumu la Guerilla, dar o muzica diluata imi ia deja un sfert din avantul cu care ma trezisem.
Ora 6.50. Ma gandesc ca ar trebui sa deschid geamul la birou pentru ca cele 3 tigari fumate deja incerca sa iasa pe sub usa in toata casa, lucru ce va atrage dupa sine dezaprobarea colocatarilor vis-a-vis de modul meu de viata nesanotos. Da' buna mai e cafeaua asta...
Ora 7.10. Dupa lecturarea catorva ziare cotidiene si financiare mai imi dispare jumatate din avantul antreprenorial cu care ma trezisem, vestile fiind toate de genul, bursa scade, euro creste, imprumut FMI, cearta in guvern, psd-isti frustrati si nici macar fata de la pagina 5 nu arata bine azi.
Ora 7.30. Gata. Nu mai am chef de munca. Am verificat online contul la banca si nici unul din cei inshpe mii de debitori nu si-a onorat promisiunea ferma si fara echivoc sa imi plateasca macar partial niste facturi. Inca o zi fara bani. Am terminat de baut cafeaua si dupa cum natura in cazul asta negresit isi cere drepturile o tai la baie.
Ora 8.00. Dushat, frezat, imbracat plec dezumflat sa-mi duc copilu' la gradinita.
Buna dimineata. A inceput o noua zi de criza financiara!
joi, 12 martie 2009
Pentru ca....
Pentru ca acest blog se numeste de criza si de d'astea, in baza bucatii din titlu "si de d'astea" ma simt indreptatit sa scriu aici ce vreau. Si cred ca as mai putea sa scriu ce vreau din oficiu, fiind blogul meu.
Asa ca acum am sa scriu cateva versuri de Minulescu, versuri de care mi-am amintit fiindu-mi recitate azi de un fost politist :)
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Asa ca acum am sa scriu cateva versuri de Minulescu, versuri de care mi-am amintit fiindu-mi recitate azi de un fost politist :)
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Anul crizelor
Se pare ca 2008 a fost anul in care pentru mine au debutat doua crize. Una ar fi criza noastra cea de toata zilele, cea financiara, iar a doua este "middle age crisis", criza barbatilor de varsta mijlocie care si-a facut aparitia odata cu venirea primavarii prin aterizarea in propria curte a unei motociclete.
Initial, apropo de motocicleta, a fost indeplinirea unei dorinte care persista din adolescenta si anume dorinta de a fi motociclist. Mi-am dat seama ca nu era vorba doar de dorinta in momentul in care m-am decis sa imi las parul lung.
Opaaaa... Stai ca asta e criza...
M-am speriat, m-au luat bufeurile si imediat am inceput sa ma informez ce e cu "middle age crisis". In urma informarilor am inteles ca e doar un puseu hormonal prelungit care se manifesta diferit de la om la om. Unii isi iau amante, unii masini cabrio, motociclete, yahturi sau avioane, altii incep sa mearga la cosmetica si sala, iar cei mai fericiti dintre toti toate astea.
Mi s-a parut un pic ciudat, acolo scria ca aceasta criza debuteaza undeva in jurul varstei de 40 de ani, varsta la care ajung undeva in urmatorul cincinal.
Criza financiara debutand cumva in vara aceluiasi an iata-ma subit undeva intre doua crize nestiind careia din ele sa-i acord mai multa atentie.
Pentru ca undeva am citit ca "We all probably heard before about ‘middle age crisis’ which means that men, when they reach a specific age, late forty’s, just give up their families; wife and children, and go look for another woman to renew their youth as they say" mi s-a parut total neinteresant si iresponsabil sa imi parasesc familia asa ca prioritatea clar a devenit criza financiara.
Drept urmare m-am decis sa imi focusez atentia pe presa (mult prea alarmista cu acest subiect) dar informatiile culese nu fac decat sa imi intareasca convingerea ca suntem spectatorii (si actorii din pacate) unei piese perfect regizate si din care (nefiind cunoscator in macroeconomie nu pot spune cine) cineva trage extrem de multe foloase. Cu aceasta concluzie primara m-am decis ca nu merita osteneala asa ca pentru weekend sunt decis sa ma concentrez pe cealalta criza, respectiv tot weekendul am sa ma dau cu motocicleta....
Initial, apropo de motocicleta, a fost indeplinirea unei dorinte care persista din adolescenta si anume dorinta de a fi motociclist. Mi-am dat seama ca nu era vorba doar de dorinta in momentul in care m-am decis sa imi las parul lung.
Opaaaa... Stai ca asta e criza...
M-am speriat, m-au luat bufeurile si imediat am inceput sa ma informez ce e cu "middle age crisis". In urma informarilor am inteles ca e doar un puseu hormonal prelungit care se manifesta diferit de la om la om. Unii isi iau amante, unii masini cabrio, motociclete, yahturi sau avioane, altii incep sa mearga la cosmetica si sala, iar cei mai fericiti dintre toti toate astea.
Mi s-a parut un pic ciudat, acolo scria ca aceasta criza debuteaza undeva in jurul varstei de 40 de ani, varsta la care ajung undeva in urmatorul cincinal.
Criza financiara debutand cumva in vara aceluiasi an iata-ma subit undeva intre doua crize nestiind careia din ele sa-i acord mai multa atentie.
Pentru ca undeva am citit ca "We all probably heard before about ‘middle age crisis’ which means that men, when they reach a specific age, late forty’s, just give up their families; wife and children, and go look for another woman to renew their youth as they say" mi s-a parut total neinteresant si iresponsabil sa imi parasesc familia asa ca prioritatea clar a devenit criza financiara.
Drept urmare m-am decis sa imi focusez atentia pe presa (mult prea alarmista cu acest subiect) dar informatiile culese nu fac decat sa imi intareasca convingerea ca suntem spectatorii (si actorii din pacate) unei piese perfect regizate si din care (nefiind cunoscator in macroeconomie nu pot spune cine) cineva trage extrem de multe foloase. Cu aceasta concluzie primara m-am decis ca nu merita osteneala asa ca pentru weekend sunt decis sa ma concentrez pe cealalta criza, respectiv tot weekendul am sa ma dau cu motocicleta....
Stare de fapt
Ieri aveam o stare anume. Era o stare noua, pe care nu o mai avusesem inainte sau cel putin nu imi aminteam s'o fi avut. Cumva fara directie, cumva fara sens. Ma plimbam aiurea cu masina prin oras incercand sa imi pun ordine in ganduri, sa inventez ceva anume care sa ma scoata din starea de impotenta financiara si emotionala in care ma aflam.
La un moment dat suna telefonul. Era prietenul meu cu fabrica de termopane, inevitabil aflat in aceiasi criza ca si mine. Dupa cateva minute de discutii despre minusuri, file CEC neacoperite si angajati plecati de la munca pe motiv de salarii neincasate, in 3 cuvinte baiatu' asta a reusit sa exprime tot ce simtisem in ultimile zile si nu stiam despre ce e vorba si anume:
"Bai Julius, cand nu ai bani in buzunare nu ai sange in p _ _ a, adica esti prost"
Starea in care ma aflam si pe care nu o puteam numi era STAREA DE PROST.
La un moment dat suna telefonul. Era prietenul meu cu fabrica de termopane, inevitabil aflat in aceiasi criza ca si mine. Dupa cateva minute de discutii despre minusuri, file CEC neacoperite si angajati plecati de la munca pe motiv de salarii neincasate, in 3 cuvinte baiatu' asta a reusit sa exprime tot ce simtisem in ultimile zile si nu stiam despre ce e vorba si anume:
"Bai Julius, cand nu ai bani in buzunare nu ai sange in p _ _ a, adica esti prost"
Starea in care ma aflam si pe care nu o puteam numi era STAREA DE PROST.
miercuri, 11 martie 2009
Iata'ma si blogger...
Sunt Julius. Fost adolescent actualmente familist, fost aspirant motociclist actualmente unul cu acte in regula, fost bisnitar devenit om de afaceri actualmente crizat si nu in ultimul rand fost cititor actualmente blogger...
Daca stau bine sa ma uit la insiruirea de mai sus cam in toate am evoluat mai putin la situatia mea economica actuala, respectiv cea de crizat, dar ca paradoxul sa fie complet situatia de crizat m-a evoluat in blogger.
De ce m-am gandit sa scriu si de ce despre criza?
Cred ca in primul rand pentru ca am timp acum. Mai cred ca din cauza ca aceasta criza mi-a afectat foarte tare stilul de viata. Emotional m-a zdruncinat. Poate din cauza ca astept sa apara si altii care sa-mi confirme ca sunt in criza si conform principiului cu decesul caprei vecinului poate asa ma linistesc un pic.
De fapt cred ca nu numai despre criza am sa scriu. Nu cred ca o sa fiu chiar in fiecare zi in starea de autocompatimire in care ma aflu acum, asa ca s-ar putea sa mai scriu si alte d'alea...
Oricum, am de gand sa va tin la curent cu starile prin care un om de rand trece da-a lungul crizei si sper ca la un moment dat sa pot reciti amuzat toate astea.
Daca se poate spune asa s-ar putea sa fiu un exhibitionist de criza.
Daca stau bine sa ma uit la insiruirea de mai sus cam in toate am evoluat mai putin la situatia mea economica actuala, respectiv cea de crizat, dar ca paradoxul sa fie complet situatia de crizat m-a evoluat in blogger.
De ce m-am gandit sa scriu si de ce despre criza?
Cred ca in primul rand pentru ca am timp acum. Mai cred ca din cauza ca aceasta criza mi-a afectat foarte tare stilul de viata. Emotional m-a zdruncinat. Poate din cauza ca astept sa apara si altii care sa-mi confirme ca sunt in criza si conform principiului cu decesul caprei vecinului poate asa ma linistesc un pic.
De fapt cred ca nu numai despre criza am sa scriu. Nu cred ca o sa fiu chiar in fiecare zi in starea de autocompatimire in care ma aflu acum, asa ca s-ar putea sa mai scriu si alte d'alea...
Oricum, am de gand sa va tin la curent cu starile prin care un om de rand trece da-a lungul crizei si sper ca la un moment dat sa pot reciti amuzat toate astea.
Daca se poate spune asa s-ar putea sa fiu un exhibitionist de criza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
