Timpul. O afacere de miliarde de dolari anual. Incepand cu casele producatoare de ceasuri si orologii pana la companiile ce ofera servicii de petrecere si umplere a timpului liber toti incaseaza banii de care vorbeam pentru un lucru care, de fapt, nu exista.
Un baiat destept a spus despre timp ca ar fi relativ. Ba chiar a demonstrat. Altii spun ca de fapt nu exista dar a fost inventat ca oamenii sa se poata sincroniza intre ei in perioada dintre rasaritul si apusul soarelui.
Eu nu stiu ce sa spun despre timp.
Nu il simt, nu il vad. Nu pot sa pun mana pe el si nici sa il miros. Si totusi mi-a lasat urme pe fatza. Cateodata ma apasa, cateodata imi lipseste. Momentan imi prisoseste.
Multi sunt de acord cu teoria conform careia timpul inseamna bani. Sunt si eu printre aceia. In vremurile cand criza nu exista daca stateam la o pauza de cafea prelungita, simteam ca pierd bani. Mai exact nu mai castigam. Principiul e simplu, muncesti si castigi bani, cu cat muncesti mai mult cu atat castigi mai mult.
Acum, in criza, muncesc si pierd bani. Conform principiului de mai sus aplicat la situatie de criza, daca muncesc mai mult pierd mai mult.
Intrebarea al carei raspuns nu reusesc sa il gasesc este:
Daca ma lungesc la o pauza de cafea, in vremuri de criza, pierd mai putini bani dacat daca nu m-as fi oprit din munca?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu