Unul din putinii mei cititori mi-a sugerat un subiect pentru blog. Si pentru ca nu imi permit sa ii ignor dorinta, dar si pentru ca e un subiect interesant azi avem:
Ce e un intelectual?
Dexul ne spune asa ca ar fi:
INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Sa vedem cum sta treaba si in viata de zi cu zi.
Elena Basescu, aceasta muza comuna, a noastra, a tuturor, tocmai ce si-a dat demisia din PDL pentru a nu creea tensiuni si pentru, citez, "a face loc pe listele PDL-ului intelectualilor"
Din informatiile pe care le detin, domnisoara detine, pe langa silicon in buze si o diploma de facultate. Dar nu se considera intelectuala. Ceea ce ma face sa cred ca esti intelectual daca te crezi. Sau nu te crezi.
Ca sa nu par pricinos si ca as avea ceva cu Elena am sa dau si exemplul meu. Nu am terminat facultatea. Nici Medicina, nici Constructiile. Au fost foarte rai cu mine si ma obligau sa invat. Si mie nu imi placea. Ma obligau sa ma duc la scoala. Si nu imi placea. Drept urmare nu detin diploma de om care a terminat facultatea. Si nici silicoane. Conform definitiei din DEX nu sunt intelectual. Dar eu nu ma consider nici neintelectual.
Bill Gates a renuntat la facultate. E intelectual?
Sau poate e intelectual profesorul meu de matematica din liceu pentru care strangeam spaga de la colegi in perioada tezelor si io duceam acasa impreuna cu lista celor care au cotizat. Unde negociam cu el cat imi trag si eu din banii aia. Domn profesor nu era intelectual. Chiar daca terminase facultatea de matematica si lucra in invatamant, exact ca in definitie.
La fel dupa cum nu pot sa zic ca prietenul meu Mihai nu e intelectual, un violonist de mare exceptie, care nu a terminat conservatorul pentru ca il tineau in loc profesorii de acolo prin sicane zilnice, dar mananca vioara paine, de la Enescu la Paganini si ridica sali in picioare de la Milano pana la Rio de Janeiro.
Daca ai citit 10 carti esti intelectual? Dar 20? Sau poate 30? Sau daca ai in vocabular 30.000 de cuvinte?
Daca ai terminat cu 10 facultatea, dar esti un distrus inadaptat care isi bate zi de zi nevasta si copiii, bei doi litri de votca pe zi, adormi pe marginea drumului si te pishi pe tine mai esti inca intelectual?
Dar cu femeile care renunta la toate ambitiile personale, fac 2 - 3 copiii pe care ii cresc ca la carte, cum e treaba? Doar pentru ca nu exista Facultatea de crescut copiii si drept urmare nu au diploma, cu toate ca exceleaza in domeniul in care activeaza nu sunt intelectuale. Sunt casnice.
Intr'o lume in care cu 15 milioane pe an poti sa fi student sau cu 5000 Euro cui trebuie dati iti iei diploma de absolvent, as putea sa contrazic DEX-ul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
jos palaria, omule!
RăspundețiȘtergereSubiectul este interesant insa modul de abordare pleaca de la un principiu eronat, care s-a dezvoltat pe perioada comunista si a penetrat adanc psihicul romanilor. Si aici vorbesc despre faptul ca a fi intelectual nu este sinonim cu a fi inteligent. Inteligenta, la randul ei, poate fi de mai multe tipuri. Inteligenta care se calculeaza pe baza unui IQ (Intelligence Quotient)si care subliniaza capacitatea unui individ de a memora cat mai multe informatii, si un al doilea tip, inteligenta emotionala, care se refera la capacitatea individului de a-si controla emotiile. Pentru o provocare pe subiectul inteligentei emotionale recomand cartea lui Daniel Goleman, "Inteligenta Emotionala", care trateaza pe larg importanta controlului in aspectul emotiv. Am amintit de comunism pentru ca in aceasta perioada de "glorie", ni s-a spus ca "meseria e bratara de aur", ca "cine are carte are parte" si ca valoarea unui om este scrisa pe o diploma ingalbenita de timp. Si chiar daca la inceput aceste clisee au fost penibile, ele s-au incorporat profund in mentalitatea romanului. Eminescu, de exemplu nu era intelectual pentru ca nu a reusit si nici nu si-a propus sa obtina vreo diploma. Si-a propus insa sa traiasca liber din punct de vedere ideologic.
RăspundețiȘtergereAcum...trebuie sa spun ca definitia DEX-ului este destul de exacta si am sa explic si de ce cred asa. DEX-ul spune ca un intelectual este o persoana pregatita intr-un anume domeniu care in acelasi timp practica profesia pentru care a fost pregatit. Evident, un individ care are studii si ajunge sa isi limiteze existenta la placerile alcoolului, nu este intelectual, pentru ca desi pregatit, nu practica ceea ce a invatat, deci nu face parte din intelectualitate. O femeie casnica nu poate fi intelectuala, insa poate fi inteligenta.
Se pare ca omul intelectual al secolului in care traim isi asuma nejustificat si calitatea inteligentei.Studiul aprofundat al unui segment in domeniul tehnicii, sau al stiintei limiteaza de fapt oportunitatea unui individ de a deveni inteligent pentru ca il forteaza sa devina specializat intr-o singura ramura si ii limiteaza mult capacitatea de analiza si abordare asupra mai multor domenii. Pentru a evita o alta confuzie trebuie sa mentionez ca vorbesc in mod special de inteligenta emotionala, care s-a dovedit a sta la baza formarii unui individ considerat "inteligent". Un IQ ridicat nu asigura profunzimea si intelepciunea unui om ci mai degraba "ajuta" la evolutia unui om "inspirat" pe scara sociala. Dovada ca multe dintre geniile lumii aveau un coeficient de inteligenta scazut si unii dintre cei mai celebrii psihopati un scor destul de mare. Fara capacitatea de a-si controla emotiile, omul nu poate fi mai presus unui simplu robot, care stocheaza informatii si genereaza rapoarte.
Societatea de azi are nevoie de intelectuali pentru ca cei foarte putini inteligenti vor sa conduca singuri! Deci formarea unui om inteligent este asigurata din ce in ce mai putin de institutiile de azi. Faptul ca platesc 15 milioane nu imi asigura profunzimea sau intelepciunea unui om inteligent, si nici lectura a 200.000 de carti. Mediul creat de societatea de azi nu ofera luxul de a pierde timpul cu o analiza profunda a ceea ce citim, a ceea ce ne este oferit drept fapt de drept. Lipsa timpului si competitia ne transforma in INTELECTUALI care nu fac altceva decat sa asimileze ceea ce le este oferit pe tava, si anume ceea ce este convenabil UNORA.
Felicitari domnule sau doamna Anonim. Sunt onorat ca am asemenea cititor si ca ati tratat cu toata seriozitatea subiectul de care am scris. Este perfect adevarat ceea ce scrieti, e foarte posibil ca sa tratez cumva eronat sau superficial subiectele de care scriu, cu precizarea ca acesta este un blog despre cum sunt vazute si percepute intamplarile, evenimentele sau viata de zi cu zi. Nu are pretentii de studiu academic, de eseu filozofic si nici nu incerca in vre'un fel sa trateze subiectele altfel decat le percepem.
RăspundețiȘtergereImi scot palaria in fata dvs. si astept cu nerabdare si alte comentarii sperand sa va pot tine interesul treaz.