Dilema

Citeam pe blog la abjectu', cel mai bloger dintre blogeri, cum povestesete omul despre o gagica a lui, cum a cunoscut'o, a vrajit'o, ia bagat'o, ia scos'o si iar ia bagat'o si ia scos'o, moment in care m-am decis: SCRIU SI EU DESPRE GAGICI.

La o analiza mai atenta a situatiei am tras alta concluzie. Stai asa, citeste blogul asta si doamna doctor cu care am decis la 18 ani sa imi petrec batranetile, nu am cum sa scriu de gagici pentru ca se presupune ca nu am ce sa povestesc si chiar daca as avea mai bine as tacea dreacu din gura ca nu e sanatos sa te scarpini in cur cu carbit, asa ca m-am sucit: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.

Da' parca mi-ar parea rau. E un subiect frumos tare care nu merita omis. M-am gandit sa fac un consiliu de familie, sa explic ca tot ce scrie aici e pura fictiune, ca scriu si eu ce am ascultat cu gura cascata la altii, eventual sa mai adaug niste floricele si sa lansez in virtual, doar asa de amorul artei si am tras speranta ca poate o sa SCRIU SI EU DESPRE GAGICI.

Si iar m-am gandit. Mah ia stai asa. S-ar putea patruleze ca un granicier pe granita dintre virtual si realitate, sa caute o portita cat de mica in care sa imi bage un cal troian. Nu e bine. Daca stau bine sa ma gandesc nici mie nu mi-ar placea sa citesc povesti cu gagii scrise de mama copiilor mei. Nici macar fictive. Asa ca am luat decizia definitiva: NU AM SA SCRIU DESPRE GAGICI.

Mare pacat....