Omu' cu camasa roz

Intr-un stil de violator in serie si azi statul si-a asmutit dulaii in centrul istoric. Dupa amenzile de 30 de milioane incasata acum fix o saptamana pentru o umbrela care statea cu 1(un) metru mai acana de locul unde ar fi vrut penisul lucratorului de la administratia financiara sa stea, 80 de milioane incasata acum trei zile de la Garda finaciara pe varii motive (pe care inevitabil le gasesc, conform principiului stiintific ce nu mai are nevoie de nici o demonstratie si anume ca daca cauti pe cineva in anus inevitabil o sa dai de cacat), azi ne-am trezit cu o alta surpriza: s-a intors Administratia in control. Si de data asta nu a mai trimis un lucrator, ci a venit insasi in persoana, Omul cu camasa roz. Cu un aer de vataf care se plimba pe tarlaua personala, dansul nu s-a sinchisit sa stea de vorba cu supusii lui personali, noi, agentii economici, singurele explicatii pe care le-am primit fiind ca pe domeniul public el face legea si nu noi si sa il scutesc ca ii mananc timpul pretios.

Pentru ca nu a vrut in nici un fel sa ne asculte, sub nici un chip sa ne acorde putin din timpul lui pretios cu care e platit din banii nostrii, m-am decis sa ii adresez urmatoarea scrisoare deschisa:

Draga domnule cu camasa roz
Tinem sa te anuntam, noi micii investitori din Centrul Istoric ca nu suntem sclavii tai. Suntem doar parteneri de afaceri, in care iti platim taxa de ocupare a spatiului public, platim taxa pe valoare adaugata din activitatea pe care o desfasuram acolo, impozit pe profitul realizat, mai platim toate taxele pentru angajatii nostrii si mai platim tot ce mortii vostri de bagabonti visati noaptea.
Va mai anuntam ca nu suntem de acord sa fim sponsorii principali la bugetul sectorului 3, ca mancam covrigi de dimineata pana seara si bem pepsi de la protocol sa platim toate hangaralele pe care cu nonsalanta ni le puneti in carca, muncim 20 de ore pe zi sa putem sa tinem afacerile astea si cand va vedem p-acolo cu basinile alea in cap v-am infinge cu curu in stalpii pe care i-ati bagat in asfalt.
Mi-am luat 140 de milioane amenzi intr-o saptamana si acum tre sa vand 2333 de cafele sa imi iau banii inapoi.
Asa ca domnule cu camasa roz, va rugam respectuos sa ne lasati in pace o perioada sa ne putem reveni cu nervii si banii. Stim ca e criza si nu aveti bani, dar nici noi nu avem la nesfarsit. Si daca tot faceti plimbari zilnic prin centrul istoric v-am recomanda sa faceti ceva cu balcoanele ce stau sa cada in capul trecatorilor, sa terminati lucrarile la Str. Lipscani sa nu-si mai rupa lumea gatu' si sa ne faceti de cacat in toata lumea, Lipscaniul cu starea in care ati lasat lucrarea fiind principalul obiectiv de pozat al turistilor ce trec pe acolo. Si ca razbunare, cand ma intreaba ce se intampla acolo le spun clar ca nu reusiti sa impartiti spaga la Primarie si d-aia e asa de ani de zile.

In final o sa-ti fac si o dedicatie muzicala cantata de unu care a murit.

Zboara puiule zboara

Se pare ca statul negociaza cu toate institutiile financiare din lume imprumuturi cu care sa o mai poata duce pana la alegerile din toamna. Imi e frica de ce o sa urmeze dupa marea votare. Mi se pare ce face statul acum similar cu bautul a doua cutii de RebBull dupa ce nu ai dormit vre'o doua nopti la rand. Cele mai proaste decizii se iau cu sabia deasupra capului, iar noi exact in situatia asta ne aflam acum. O sa ne coste imprumuturile astea de o sa ne usture hemoroizii ca intr'o dimineata de dupa o cina copioasa la un restaurant mexican. Ca si imagine de ansamblu traim vremuri ce pot fi cel mai bine exemplificate prin reclama care a fost la tv in perioada cu gripa aviara in care copilasul arunca puiul curatat si transat in sus si striga "Zboara puiule zboara". Romania e puiul.

Revista presei

Cu un capucino in fata, pe un fond sonor asigurat de The Cure si albumul meu preferat Mixed Up, citesc ziarele pe net. Daca as fi la scoala si m-ar pune profesorii sa fac o sinteza a tot ce am citit pana acum cu siguranta nu as lua nota de trecere dat fiind faptul ca as putea scrie pe o foaie alba de hartie, cu litere mari numai doua cuvinte: VINE CRIZA.

De mult nu mai prezinta interes pentru mine cu ce se ocupa "elita politica" romaneasca, dar fiind an electoral (aproape ca fiecare an de altfel de cativa incoace, alegeri locale, parlamentare, prezidentiale, europarlamentare) in care avem prezidentiale, urmaresc cu cea mai mare placere asmutirile dintre pretendentii la cel mai inalt scaun al tarii si care evident au ca lait motiv CRIZA.

E destul de clar pentru toata lumea ca nu numai noi ne aflam in criza, ci intreg mapamondul, dar impresia pe care mi-o lasa sistemul in care traim se aseamana destul de mult cu un sistem audio: exista semnalul audio si anume criza, clasa politica preia il preia si actioneaza ca un preamplificator stabilindu-i frecventa care doreste sa ajunga la ascultator, iar presa joaca rolul de amplificator de mare putere supunandu-ne la un volum de decibeli pe care, fara sa vrem, suntem obligati sa il ascultam. E ca si cum am trai intr-un club in care se asculta muzica house la maxim 24 din 24. Manelist, rocker sau iubitor de hiphop esti silit sa asculti muzica house pe care ti-o baga cu japca pe gat.

Citesc prin ziare ca statul s-a imprumutat la banci 1,2 miliarde de euro. Concluzia pe care o trag e ca deja au cheltuit cele 20 de miliarde pe care le-au imprumutat de la FMI nu cu mult timp in urma. Nu mi-as fi dorit ca statul sa fie nevasta mea. Apetitul asta de spart banii s-a dovedit daunator multor cupluri. Cum fiecare din noi traieste intr-o simbioza personala cu statul genul asta de relatie mie nu imi convine. Drept urmare m-am decis sa nu ii mai dau bani. Ii cheltuie pe prostii, deci nu ii mai dau. Beleaua e ca in cazul in care nevestei sau amantei nu ii mai dai bani te paraseste, de stat nu scapi. Te calareste pana la sfarsit. Sfarsit pe care el te gandeste sa te rasplateasca cam asa. O doamna a ajuns la varsta pensionarii dupa 30 de ani de munca fara intrerupere. Luna de luna a cotizat la stat parte din fiecare banut pe care l-a castigat. Decizia de pensie a venit cu suma de 380 Ron.

Basescu a fost la Dabuleni. Dabulanenii se ocupa cu cresterea pepenilor. Geoana e senator de Dabuleni. Basescu l-a facut sef de bostanarie. Iar primarul din Dabuleni i-a scris presedintelui Basescu ca cetatenii din Dabuleni se simt ofensati. Asa ca presedintele in ziua urmatoare s-a suit in masina cu destinatia, da, ati ghicit, Dabuleni. Si intr-un soi de campanie prezidentiala la tv ne-au aratat cum vorbea el cu amaratii aia ca nu a zis si nu a facut. Iar la sfarsit Dabulanenii scandau BASESCU, BASESCU. Gretos. E abject sa te folosesti de imaginea unor tarani in felul asta. Borat a mai facut treaba asta, da' parca cu mai mult umor.

O sa avem de ales la toamna intre trei oameni. Geoana, Basescu si Antonescu. Lipseste zdreanta mea preferata Nastase. Pe Base eu l-am ales o data si ne-a tepuit. Geoana e un prostanac. De Crin imi place. Da' nu o sa iasa. O sa iasa tot Basescu si o sa ne arda 5 ani.

Dupa cum imi zicea cineva, scriu numai intr-o directie. Dar in orice directie incep sa scriu tot aici ajung. La penalii astia. Pe care mi baga astia cu ziare si tv pe gat. Drept urmare maine dimineata la cafea o sa ma axez pe studierea unor siteuri pentru adulti.

Aplauze

Pentru ca sunt zodia Taurului astept aprecieri si aplauze pentru fiecare gest pe care il fac, decizie pe care o iau si eventual orice ineptie pe care o scot pe gura. Cu atat mai mult sunt mandru pentru ca Dinu Patriciu s-a gandit ca sunt cel mai smecher baiat care a comentat pe saitul lui.

Autoritati

Fiind zi de zi pe Str Smardan inevitabil vorbesc despre Centrul Istoric si ce e acolo. E clar ca zona a luat amploare, a devenit un punct de interes ce atrage - spre fericirea noastra, a celor ce avem cafenele in zona - un trafic de clienti imens. Numai ca odata cu traficul imens zona a inceput sa prezinte interes si pentru alte categorii de oameni care nu ar avea ce sa caute acolo: cersetori, hoti, tiganci cu fuste care se ofera sa iti ghiceasca, surzii care iti umplu masa de maimutoi, omu cu papagalii care iti extrag ravase. Ospatarii de pe tarase au in fisa postului si rolul de sperietoare de ciori pentru cei ce invadeaza intimitatea clientilor.
Zona reprezinta deasemenea un punct de interes pentru autoritati. Trimit saptamanal in control Garda Financiara, Primaria, Pompierii, Politia Economica, Sanepidul, Ministerul Muncii si restul organelor abilitate, de ne-au umplut registrele unice de control, dar pe nimeni, nici macar un amarat de agent de la Politia Comunitara sa rezolve problema cu cersetorii & comp.
Din 3 in 3 zile vin si ne amendeaza pentru ca nu mai au loc de mesele noastre sa intre pompierii si smurdul pe strada, fara sa observe ca ei au sapat Str. Lipscani si au lasat-o asa de cativa ani fara sa fie un motiv de ingrijorare ca nu mai au pompierii sau smurdul cum sa intre pe strada. Problema suntem noi ca avem cateva mese pe care oricum in 5 minute le strangem. Mese pentru care platim taxa de ocupare. La ei.

Fata de la meteo

Daca as fi avut porumb cultivat pe mosia pe care mi-a lasat-o tata poate m-as fi bucurat ca ploua de doua saptamani. Da' tata nu a avut mosie sa imi dea. Iar eu mi-am facut terasa pe Smardan pentru ca nu m-am gandit ca o sa ploua toata vara si as fi putut sa am o productie de 8700 kg porumb la hectar daca as fi luat in arenda vre-o mie de hectare. Un calcul simplu ne arata ca la o mie de hectare as fi primit subventie de agricultor de la stat de 200 Ron/ha adica 200.000 Ron (50.000 eur). La banii astia mai adaugam vanzarea porumbului cu aproximativ 130 eur/tona avem deja in buzunar aproximativ 1.200.000 euro. Scadem din banii astia cheltuieli de insamantare de 200.000 euro, 300.000 euro ne mai costa restul proceselor tehnologice, inca 100.000 transportul la siloz, ramanem cu 600.000. Din banii astia mai dam vre-o suta de mii la aia de la care am luat terenul in arenda si uite cu iti raman intr-o vara ploioasa 500.000 euro la o mie de hectare.

Dar dupa cum spuneam nu a avut tata mosie sa imi dea. Si nici nu am luat ceva in arenda. Am terasa pe Smardan. Si in fiecare dimineata cand ma scol ma uit pe cer sa vad daca sunt nori. Si sunt si azi. In cazuri d-astea nu exista nimeni la care sa suni sa rezolve cumva. Iar fata de la meteo din Libertatea nu poate sa te ajute decat eventual cu o felatie meseriasa. Si asta numai in cazul in care ai bani. Iar daca ploua si ai terasa nu ai. Daca ai porumb cultivat da. De unde tragem concluzia ca daca vrei sa io dai la muie lu' fata de la meteo ar fi fost mult mai bine anul asta sa ai porumb pe campuri. Nu terasa.

The Pub

Pentru ca sunt prea multi prieteni si prea putin loc, am vrut sa luam terenul de langa Jaya sa facem spatiu pentru toata lumea. Nu s-a putut. Lupta pentru teritoriu a fost intotdeuna apriga, in America de Nord europenii ce nu mai aveau loc in propriul continent casapind o intreaga civilizatie, acum 500 de ani. Asa e jocul si de data asta am pierdut.

Nu am putut sa lasam treaba asta asa si drept urmare extinderea o sa se realizeze cateva cladiri mai jos. La intersectia strazilor Selari, Franceza si Smardan, mai exact Str. Franceza Nr. 17. E o cladire cu 3 etaje care incepand de acum, pentru urmatorii 10 ani, va fi Jaya Pub. 450 de mp de distractie, muzica buna si muuuulta bautura. Si pentru ca la Jaya suntem adeptii unei vieti sanatoase si nu putem fi de acord sa beti fara sa mancati o sa existe si o bucatarie acolo.

Patru latrai si un smecherit

Latraii sunt baietii care latra. Se lauda cu lucruri pe care inca nu le-au facut, pe care spera sa le faca dar nu le-au facut, cu lucruri despre care ei cred ca daca le-ar fi facut ar fi smecheriti. Smecheritul e baiatul care tace si face. Eventual ciuleste urechea la latrai si face ce latraii cred ca au facut deja.

Dar atunci, insa, cand bati palma cu unu din primii trei investitori imobiliari din Romania poti sa consideri linistit ca ai incheiat o afacere. Sunt adeptul acordului de principiu si al ideii ca, de fel, contractele sunt facute pentru a fi incalcate, deci sunt adeptul strangerilor de mana.

Dar inca o data se dovedeste pentru mine ca doar ce e scris conteaza. Ca e gresit sa crezi in oameni, indiferent de pozitia sau rangul lor.

Am crezut ca sunt smecherit, dar m-am dovedit a fi latrau. Am vorbit inainte sa am ceva scris, bazandu-ma pe niste principii care de fapt vad ca nu exista, iar un smecherit a stat la panda.

Am auzit odata o teorie conform careia nu conteaza cat de prost esti, se gaseste un latrau de la care sa iei si tu o idee. E adevarata.