Wonderfull Night

2010. Anul in care oamenii si-au pierdut reperele, au incetat sa mai aiba vise si aspiratii, ramanandu-ne doar grija de a trece de vremurile astea cacacioase pe care le traim. Ne-am intors cumva spre neolitic princiala grija fiind sa aducem mancare in pesterile in care traim, singura diferenta fata de perioada preisorica amintita pe care o avem fiind ca ne-am ipotecat pesterile la banca si luna de luna tre' sa mai cotizam si la banca rata. Ca si in 2009 in ultima zi ne bucuram de ca se incheie anul asta fericiti ca am scapat, considerandu-ne un fel de castigatori, cand de fapt doar am mai taiat un an amar din cei numarati ai avea pe planeta asta, indreptandu-ne incet dar sigur spre altul care nu se anunta mult mai minunat.
Deprimant? Nuuuu...
Asta este pentru pesimisti.

Exista varianta si pentru optimisti.
2010. A fost un an in care ne-am vazut de treaba noastra, fiecare ce a avut de facut. A fost unul in care am capatat experienta, am devenit clar mai destepti decat in 2009, dupa cum si in 2009 am devenit mai destepti ca in 2008, etc, etc, pana in 1974 (cazul meu).
Daca pesimistul zice ca ne-am pierdut reperele, visele si aspiratiile eu pot sa il contrazic. Reperele mele chiar s-au conturat mai puternic anul asta, pe doua dintre ele le duc in fiecare dimineata la gradinita iar cu unul dorm in pat. Am inteles ca reperele nu sunt nici alea din buzaunar nici cele din cont. Aspiratiile sunt aceleasi si nu o sa las nici o criza sa ma opresca din drumul meu spre volanul unui Ferarri (de ex), iar cat despre visele cu doua suedeze intr-un fiord la marea Nordului n-au vre-o legatura cu Basescu.
Asa ca 2010 a fost un an bun. La fel de bun ca toti ceilalti si in nici un fel nu o sa ii dau delete din memorie.

Pe 2011 il astept cu bratele deschise. E unul in care ma asteapta 250 de drumuri dus-intors la gradinita cu cei mai buni prieteni ai mei, 300 si ceva de nopti in patul in care in 1992 mi-am dorit sa bag cea mai frumoasa fata din lume, unul in care nu o sa conteze daca guvernul Boc cade sau ramane, daca indicele Dow Jones o sa fie pozitiv sau negativ. Si ar mai fi si suedezele de la Marea Nordului...

LA MULTI ANI BAI CACACIOSILOR !!

Tuscany

Mai demult nu imi placeau italienii. Probabil din cauza lui Raducioiu care s-a intors din Italia dupa 3 luni si nu mai stia sa vorbeasca bine romaneste. Sau poate din cauza asa zisilor oameni de afaceri italieni, libidinosi de varsta a doua inspre a treia, care s-au aciuiat pe aici dupa Revolutie sa ne ia fetele de 17 ani la maciuca. Apoi am fost la Milano si mi-am schimbat un pic parerea. Italia inseamna stil, highlife, arhitectura. Dupa care am fost la Roma si am fost cucerit definitiv. Istorie, traditie, autenticitate. Asa ca mi-am stabilit urmatoarea tinta. Toscana. Acolo a pornit renasterea, de acolo vin renumitele vinuri Chianti, Morellino di Scansano și Brunello di Montalcino, acolo e o zone unica in Europa cu 120 de rezervatii, acolo trebuie sa merg. La Florența, Pisa, Lucca, Maremma, Crete Senesi și Siena.

Cu aceste ganduri pozitive in cap vis-a-vis de Italia in general si Toscana in special, plimbandu-ma prin strazile din Centrul Istoric zilele trecute imi sare in ochi, din puzderia de restaurante deschise la foc automat in ultimul timp, o reclama discreta pe care scria frumos cu verde: Tuscany.

Mancat fiind mi-am promis un pranz acolo cu prima ocazie, ocazie care s-a dovedit a fi fix a doua zi, cand pasii m-au dus acolo fara sa le comand eu asa ceva.

Am gasit un restaurant cald, nu prea mare dar nici mic, cochet si aranjat, asa cum banuiesc eu ca ar trebui sa fie un restaurant in Toscana, iar daca nu este italienii aia ar trebui sa faca unul. Pentru ca e frumos. Tare. Nu incarcat cu decoruri inutile, fara sa incerce sa iti scoata ochii cu ceva, Tuscany si rafturile lui cu vinuri expuse m-a cucerit. Definitiv.



Cu o prima buna impresie facuta m-am asezat la o masa si am studiat meniul. Totul suna cum trebuie. PANZANELLA, MINESTRA A LA FRANCESCA, FETTUCCINE ALLE MANDORLE CON PROFUMO DI MENTA, SPAGHETTI DAL TIRRENO, COSTOLETTE DELIZIOSE AD AGLIO E ROSMARINO, TORTA TOSCANA AL CIOCCOLATO.
M-am oprit la Spaghetti dal Tirreno. Mi-au facut cu ochiul gamberi si pastele facute in casa. Alaturi de rosii, ardei gras, vinete, ceapa, usturoi si busuioc nu putea sa rezulte decat o combinatie fericita. Iar combinatia asta fericita s-a dovedit a fi de-a dreptu' maiastra in mainile bucatarului de la Tuscany. Probabil asa cum sunt pastele in Toscana. Iar daca nu sunt asa, atunci italienii aia asa ar trebui sa le faca. Ca au fost bune. Tare.
Altceva nu am mai putut sa imi iau de mancare, asa ca am trecut direct la desert, care a fost un tort jumatate negru jumatate alb. Bun si ala. Tare.

Dupa ce am transmis complimente bucatarului am dat o tura prin local si am vazut ca nu chiar asa mic. E si o crama numai buna de petreceri sau sa te ascunzi cu secretara, in cazul in care nu stie nevasta ta de ea.



Imi place la Tuscany. E frumos, mancare e buna, au loc de ascuns, e dichisit asa. Pentru ca nu sunt vr'un critic culinar nu o sa acord nici stele, nici note, nici nimic. O sa va spun doar ca se afla in Centrul Istoric, pe Gabroveni 3. Iar cand o sa fiti acolo transmiteti salutari bucatarului din partea mea.

Craciun Again? Naturally..

E 24 Decembrie seara. Cand a trecut anul asta?

Nimic nou nu s-a intamplat anul asta, aceleasi probleme, aceiasi oameni pentru care nu se vede nici macar tunelul d-apai lumina de la capatul lui, aceiasi lipsa - cronicizata de acum - de lichiditati.

E un Craciun trist pentru ca un om cu doi copii mici, dintre care unul autist, a ales sa isi manifeste disperarea aruncandu-se de la balconul Parlamentului in timpul discursului lui Boc...

E un Craciun trist pentru ca multi dintre romani au taiat porcul de pe lista anul asta sau in cazul cel bun doar au micsorat numarul de carnati pe care l-au produs pe masina de tocat personala...

E un Craciun trist pentru ca tot mai putini din cei 2 - 3 milioane de romani care au ales sa isi traiasca viata in afara granitelor Romaniei nu se intorc in propria lor tara sa isi petreaca sarbatorile, preferand sa ramana anul asta printre straini...

E un Craciun trist pentru ca incepand de Craciunul asta cei ce ne conduc au luat ca masuri de iesire din criza impozitarea pensiilor, micsorarea banilor ce trebuie incasati de lauze si taierea fondurilor alocate sanatatii...

E un Craciun trist pentru ca merg pe strada si nu vad oameni fericiti, merg in magazine si nu vad cumparatori...

E un Craciun trist pentru ca maine dimineata multi copii nu or sa gaseasca sub brad cadoul pe care i l-au cerul mosului...

Asa ca daca esti sanatos, daca ai alaturi de tine pe cei dragi chit ca pe masa doar o sarma si un carnat bucura-te si nu ii lasa pe astia care ne conduc sa ucida ce e atat de frumos la fiecare sfarsit de an: Spiritul Craciunului !

Nasturi

Unii oameni sunt nãscuti ca sã stea la marginea râului

Unii sunt loviti de fulger.

Unii au ureche muzicalã.

Unii sunt artisti.

Unii înoatã.

Unii se pricep la nasturi.

Unii sunt actori.

Unii oameni... sunt mame.

Iar unii oameni... danseazã.

1 Decembrie

Acolo unde moare o capra si peste gard cineva zambeste este Romania.

Acolo unde cineva ia o decizie si toti ceilalti sunt convinsi ca decizia lor ar fi fost mai buna este Romania.

Acolo unde se strang trei femei si vorbesc de a patra este Romania.

Acolo de unde se exporta rosii in Olanda si se importa din Turcia e Romania.

Acolo unde se intalnesc zece oameni inteligenti si impreuna formeaza o gashca de cretini tot Romania e.

Acolo unde si adevarul e o minciuna e Romania.

La multi ani Romania!

Doi ochi verzi

Intotdeuna un om care e putin diferit de ceilalti considera ca totul i se cuvine.

Daca un baiat are pachetele pe abdomen e gata. Toate fetele ar trebui sa i se inchine, eventual sa il acosteze pe strada si sa il invite pe canapeaua din sufrageria personala, sa il astepte cu sampanie si lumanari cu aroma de scortisoara si cum a intrat in incinta fata sa ingenunchieze sa il suga. Dar treaba nu sta chiar asa.

Daca o fata are silicoane s-a terminat smecheria. Cumva toti baietii ar trebui sa inteleaga faptul ca banii care au fost investiti acolo trebuie intr-un fel sau altul recuperati, drept urmare toti pretendentii ar trebui inainte de intalnirea cu posesoarea de sili sa treaca obligatoriu pe la bancomat sa se conformeze. Dar treaba nu sta chiar asa.

Indiferent de cat de verzi ai ochii nimeni nu o sa fie dispus sa te accepte sub forma in care esti tu dispusa sa te livrezi. Doar faptul ca intamplator te-ai nascut cu irisul de culoarea marii nu iti scuza lipsa de caracter, mahalagismul tip "ferentari" sau lipsa de tact si diplomatie.
Atunci cand ai ochii verzi poti sa pici in plasa si sa crezi ca toata lumea e proasta si tu desteapta, ca poti sa te comporti mizerabil iar lumea o sa te ia de buna doar pentru ca ai ochii aia verzi. Dar dupa cum bine ai vazut treaba nu sta chiar asa...

Revelion 2011

Parca mai ieri scriam ca sunt bucuros ca s-a terminat 2009, an care ne-a dat metabolismul peste cap de la criza financiara ce tocmai se instalase si iata ca suntem gata si cu 2010.
Ori ne-am obisnuit noi cu starea de pauperitate ori nu a mai fost asa de crunta criza da' 2010 parca nu a fost asa greu ca 2009. Si daca tot se termina, cu sau fara voia noastra, iar 2011 sta sa vina, se cuvine sa il intampinam cum trebuie, drept urmare:

LADDDYYYYSSSS AND GEEENTELEMENNSSSSSS

ANU ASTA SARBATORIM REVELIONUL CHINEZESTE!!!!

La Buddha organizam revelionul cu mancare chinezeasca si distractie romaneasca.
Muzica buna, atmosfera de sarbatoare, orez cu ou si muuuuulta bautura.

Oferta noastra sta cam asa:

Pui shanghai
Chiftelute legume
Chiftelute susan
Pachetele de primavara
Frigarui de pui Satay

Pui Gong-Bao
Vita cu telina verde
Porc Sichuan
Creveti in sos chinezesc

Orez cu porumb
Orez cu ou si legume
Orez picant

Mixt de fructe caramelizate

Vodka
Whisky
Gin
Cinzano
Campari
Shoturi kamikaze & jagermaster
Vin alb demisec
Bin rosu demisec
Bere draft
Apa plata
Apa minerala
Pepsi
Pfanner
Cafea

Mananci cat poti sa duci si bei cat te tin picioarele !!!

Pret: 250 Ron/persoana
Rezervari la telefon 0735.546.100

hotpot.ro

Obisnuiesc sa citesc ce scriu oamenii pe net despre Buddha. Pentru ca feedback-ul este esential, e important sa stii parerea clientilor anonimi - aceia care conteaza cel mai mult de fapt - bataile pe spate ale prietenilor care vin acolo insotite de un "da coaie e marfa tare" nefiind chiar cele mai edificative.

Asa ca azi dimineata la cafea dau "Buddha" pe google si imi apare urmatorul titlu:

Buddha - restaurant chinezesc cu mici si pizza

Oops, zic, asta de bine n-are cum sa fie, sa vedem cum am comis'o de data asta. Ma uit sa vad pe ce sait e - hotpot.ro. Gasesc acolo un "About me", proprietarul siteului Cosmin. Cu poza.
Cu inima stransa incep sa citesc:


"Imi spusese verisoara mea Maria ca s-a deschis un nou restaurant chinezesc in centrul vechi. Numele lui e Buddha. Am facut niste cautari pe net, si tot dadeam peste Buddha Bar. Insa am iesit cu mama de ziua ei la restaurant si am descoperit ca vizavi de Divan exista acest restaurant. Decorul era interesant, asa ca am zis ca il voi incerca cu prima ocazie. Aceasta ocazie nu s-a lasat asteptata prea mult, asa ca intr-o seara de luni mergeam usor pe Calea Victoriei in directia centrul vechi. Stabilisem cu verisoara si cu Zana sa ne intalnim la 6:30. Eram sigur ca ele vor intarzia, asa ca am plecat pe jos de la munca. Se pare ca faptul ca merg mult pe jos m-a facut sa ajung mult prea devreme. La 6:15 eram deja acolo si le sunam, sa vad cat de tarziu vor ajunge. Ei bine, au zis ca ajung in 10 minute, ceea ce stiam ca nu se va intampla, asa ca am intrat in restaurant, ca sa imi fac o parere. Se intra printr-un gang/tunel destul de stramt, se urca niste scari si ajungi la etajul 1, unde este restaurantul. Casa este una tipica pentru centrul vechi, construita din caramizi solide, cu tavan inalt si foarte spatioase. Am inteles ca acolo a fost un restaurant italian inainte. Se vede. Desi a fost redecorat, au mai ramas unele urme din vechile decoratii, dar mai ales a ramas acelasi personal."

Pauza. Stai, stai ca ceva nu se potriveste. Un baiat, care are un sait ce se numeste Oala Fierbinte si care de fel se ocupa cu cronici de restaurante trebuie sa afle de la verisoara lui ca s-a deschis un chinezesc in Centrul Istoric. Da search pe net, nu gasesete nimic de Buddha dar cand merge cu masa de ziua ei la Divan, ce sa vezi uite Buddha de care habar nu aveam unde e chiar aici vis-a-vis de Divan unde am mers eu cu mama de ziua ei. Dupa nu mult timp vine la Buddha si ce sa vezi, cu toate ca el nu stia dar auzise ca aici a fost un restaurant italian decorat in chinezesc dar se vedeau clar urmele de restaurant italian cu toate ca el nu mai fusese inainte si nici macar nu auzise de fapt. Si mai ales acelasi personal.
Cosmin. Draga Cosmin. Ori esti rau intentionat ori mincinos sau poate doar putin confuz dar trebuie sa iti precizez ca in mod logic si dupa spusele tale NU AVEAI CUM SA CUNOSTI PERSONALUL DE DINAINTE din moment ce nu mai fusesei si nici macar auzisei de locul ala. Cat despre decoratiunile italienesti pe care le-ai vazut tu la Buddha pun niste poze aici sa mi le indici tu pe alea de care vorbesti.





Buuun. Sa continuam cu cititul

"Am fost condus la o masa, mi s-a adus un meniu si am comandat o apa plata. Aveam timp sa citesc Shogun sau Biblia pana a venit apa, atat de greu se miscau lucrurile. Si asta in conditiile in care in acel salon erau 3 persoane la o masa, plus inca un tip cu un laptop, care vorbea la telefon pe internet. Ei bine, daca atat de mult dureaza sa vina apa, m-am gandit ca mancarea nu va mai veni niciodata. Sincer, ar fi fost mai bine daca nu mai venea. Puteam sa ma duc la Divan si sa mananc bine. Am deschis meniul si brusc retina mea a fost atacata de caramiziul de pe fundalul paginilor, care simula niste caramizi, dar care il facea ilizibil in lumina destul de slaba din locatie. Din ce am reusit sa inteleg din meniu, lucrurile pareau interesante. Ma hotarasem deja sa comand niste feluri de mancare, in majoritatea ingredientul principal fiind crevetii. Asta si datorita faptului ca vazusem niste creveti din regnul king prawns la un restaurant de langa munca, la 50 ron bucata.
Ei bine, cat am stat si am asteptat, am putut sa remarc ca tipul vorbind la telefon avea si un fel de aghiotant care incerca sa ii faca lipeala cu doua fete pentru ca ziua lui de nastere sa fie mai placuta. Cele doua fete erau profesioniste in toate sensurile cuvantului, asa ca negocierile au fost dure si lungi. Nu e vina mea ca masa la care stateam era foarte aproape de masa lor, asa ca nu aveam cum sa nu aud ce se discuta. Asa sunt toate mesele, dupa cum am aflat cand a venit un grup de 6-7 straini care au avut si ei nefericita idee sa vina la acelasi restaurant, si care stateau atat de aproape de noi, incat nu reuseam sa iesim de la masa fara sa ne deranjam unii pe altii. Dar a fost bine ca au venit, pentru ca veti vedea cat de bine se descurca chelnerii la capitolul engleza.
In sfarsit au ajuns si fetele si am incercat sa comandam. Le-am lasat si pe ele sa se uite pe meniu, dar pana la urma nu a contat prea mult. Zana vorbea la telefon si nu era foarte atenta la ce faceam noi acolo, iar verisoara s-a gandit sa isi ia o supa won-ton si niste vita. Chelnerul i-a sugerat o alta alegere la vita decat cea initiala, lucru cu care si eu am fost de acord. Am incercat sa comand ce alesesem, dar am primit raspunsul la care nu ma asteptam: nu avem creveti. Hmmm, nu chiar ce as fi vrut sa aud, intrucat din 6 feluri comandate 4 erau cu creveti. Am improvizat si am schimbat meniul, iar apoi ne-am pus pe asteptat. Cat asteptam, au incercat si strainii sa comande. Ei bine, in momentul in care am auzit de la chelnerita, si citez textual: “no creveti, no calamar”, am crezut ca sunt la camera ascunsa. Cei de la masa au ramas blocati timp de cateva secunde, dupa care au comandat altceva. Mai lipsea un no pui, ca totul sa fie complet."

Pauza din nou. Asta cu apa as putea sa o cred, cu toate ca barul se afla la 5 metri de mese, dar Shogunul si Biblia ma fac iar sa te suspectez. Dupa aia parerile tale de rau ca nu te-ai dus la Divan sa mananci ma pun iar pe ganduri. Iar ca din cand in cand se intampla in restaurante sa ramai fara cate un ingredient sau altul din nou adevarat, numai ca noi avem fix 3 feluri de mancare cu creveti asa ca m-ai convins ca esti bagabont. Mai mult, din ce scrii tu acolo locatia e foarte dubioasa, e curve, pesti, aghiotanti, un fel de cuib al crimei organizate, restaurantul fiind doar un paravan, asa ca in filmele cu Jakie Chan...

Sa mergem mai departe sa vedem ce pateste verisoara.

"A venit in cele din urma mancarea, incepand cu supele si aperitivele. Supa mea iute-acrisoara avea marele merit ca era mare si fierbinte. In rest nu pot sa spun nimic altceva de bine despre ea. Era efectiv o zeama fierbinte, in care puteai sa ghicesti ca ar fi fost niste ciuperci, eventual si niste carne, dar cam atat. La verisoara lucrurile au fost si mai rele. Supa won-ton arata si inteleg ca avea si gustul de zeama in care s-au spalat niste ciorapi. Era efectiv o zeama aproape transparenta, cu niste materii in suspensie. Cred ca cel mai bine s-a scos Zana, care si-a luat o supa thailandeza cu creveti. Acolo nu a fost o problema lipsa crevetilor, intrucat fusese pregatita inainte, poate chiar cu cateva zile. Coltunasii au fost decenti, dar au disparut foarte repede, intrucat eram cu totii infometati. Fierbinti, cu carne, mergeau excelent cu un sos picant care ne fusese adus la masa."

Cosmin, Cosmin, Cosmin... De trei ori Cosmin. La noi supele nu sunt mari. Sunt mici. Foarte mici. Iar despre verisoara ce sa zic, nu m-ai lamurit daca ea a baut inainte zeama de ciorapi care avea gustul fix ca supa de la noi sau din cate ti-a explicat verisoara ca ar avea gustul supa tu ai banuit ca e cam ca zeama de ciorapi pe care o bausei mai demult...

Urmeaza felul principal cu Cosmin & Comp:

"Apoi a durat din nou o pauza destul de mare, dar in cele din urma au venit felurile principale. Eu comandasem niste pui sichuan, care ar fi trebuit sa fie picant. Ei bine, era la fel de picant ca un pui thailandez. Avea niste ardei uscati, dar chiar nu se simtea pic de iuteala. Coastele de porc erau atat de pline de grasime si atat de pline de uleiul in care fusesera scufundate si lasate sa se inece, incat cred ca ar fi meritat sa fie reclamati la protectia animalelor cei de la restaurant. Orezul picant era o gluma proasta, picant fiind poate pentru un bolnav de ulcer, dar cred ca si acela ar fi putut sa il manance fara probleme. In plus, era si fiert foarte mult, asa incat aproape ca devenise un fel de pasta. Vita pe plita incinsa a verisoarei cred ca a fost ce a salvat putin aceasta masa. Era buna, fierbinte, destul de moale si gustoasa. Am mai luat si niste piept de rata aromat. Aromat natural, pentru ca mirodenii nu erau in el."

Gata. Ne-ai terminat. Ne-ai desfiintat. Ce trebuia sa fie iute, nu era iute, grasime de mi s-a pus pe ficat cand am citit, terci de orez. Toate cuvintele tale de mai sus au fost urmate de finalul apoteotic:

"Preturile nu erau foarte mari, dar as prefera sa fie putin mai mici, cu conditia ca mancarea sa fie macar decenta. Am lasat foarte putin bacsis, ceea ce nu fac de obicei, dar nu mi se pare normal sa ma duc la restaurant chinezesc si sa fiu servit cu bucate gatite de un “chinez” din Ferentari, sau de unde o fi bucatarul. Ce pot sa spun? Nu ca m-as fi asteptat sa gasesc mancare la nivelul celei de la Orasul Interzis, dar nici mancare mai proasta decat la McDonald’s nu credeam sa mai fie pe undeva prin Bucuresti. Daca proprietarii nu schimba repede ceva, avantajul ca se afla in centrul vechi s-ar putea sa se transforme in dezavantaj si sa descopere ca lumea alege concurenta, care nu e deloc putina in zona. Nu cred ca voi mai trece prea curand pe-acolo, iar cand voi trece, daca vad acelasi personal, voi iesi imediat si voi traversa strada la Divan, unde stiu sigur ca tot ce comand este foarte bun.

La sfarsit am realizat ca nu facusem poze, dar nu cred ca a contat prea mult.

2 stele, si acelea cu indulgenta, si pot sa spun sincer ca va recomand sa mancati in alta parte. No pui, good noapte!

- ambianta: exterior interesant, interior foarte aglomerat, decordragut, dar putin kitsch.

- mancare: proasta.

- preturi: medii.

- harta: link

- site: nu are.

- calificativ: 2 stele.
"

Gata. Am inteles aluzia. Data viitoare cand o sa ai pofta sa mananci chinezesc o sa te duci la Divan.

Cosmin. Uite cum sta treaba. M-am uitat la poza ta de pe blog. Pari asa un baiat nefericit. Nu e cazul. Chiar atat de urat nu esti. Scrii frumos, ai coerenta, povestea ta are inceput, cuprins si incheiere, unii oameni ar putea chiar sa creada ce scrii tu aici, lucru care te-ar apropia de o fiinta credibila.
Nu renuta si nu iti irosi talentul cu lucruri care nu sunt demne de tine. Indiferent cat esti de afectat de criza nu deveni zdreanta nimanui, ramai o persoana verticala, acea persoana cu care mama ta sa se mandreasca (apropo, transmite La multi ani mamei ca am inteles ca a fost ziua ei si ati petrecut la Divan).

Ca sa vezi ca nu vorbesc la misto, induiosat fiind de faptul ca la cele douasprezece cronici despre restaurante pe care le-ai postat la tine pe blog nu ai primit nici macar un comentariu, cu toate ca ai scris acolo ca nu avem site, cu toate ca noi avem, eu in momentul asta o sa fac public aici siteul tau ca sa intre tot romanul si mai mult il fac si link catre el sa iti generez un pic de trafic:

WWW.HOTPOT.RO

Multumim pentru cele doua stele acordate, dar pentru ca mai ai cale lunga pana o sa devii si tu o somitate in domeniul gastromiei ele valoreaza azi mai putin decat hartia igienica cu care o sa ma sterg maine dimineata la cur.

Good Noapte Cosmin

Video

Nu stiu daca plictisesc pe cineva dar fiind jucaria mea cea noua Buddha imi ocupa in ultima vreme tot timpul. Acum o prezentare video....

Despre suflet

O vorba din bătrânii publicitari spune ca reclama e sufletul comertului asa ca ne-am conformat si am pus una din neoane...

Buddha

Acum un an jumate a inceput o poveste frumoasa cu niste motociclisti care si-au facut o cafenea in Centrul Istoric, Jaya Cafe.

In toamna anului 2009 pentru ca ne-a placut afacerea asta ne-am decis mai deschidem ceva si am luat o cladire mare in acelasi Centru Istoric in care am facut un restaurant, Jaya Maison.

Pentru ca am acumulat experienta am considerat ca e timpul sa trecem la nivelul urmator, transformarea dintr-un restaurant cu specific italian - devenit un pic banal prin puzderia de restaurante italienesti deschise in Bucuresti - intr-unul cu specific chinezesc. Tradus am daramat Jaya Maison si de la zero am amenajat un altul.
Dupa 6 luni de studii am ajuns la concluzia ca e posibil sa o facem. Avem aici bucatarul si ingredientele necesare sa facem mancarea, am gasit arhitectul potrivit sa ne amenajeze locul, entuziasmul si puterea sa incepem de la zero.
Drept urmare din 8 Octombrie in Centru Istoric se poate manca chinezeste la Buddha.

Buddha (Sanskrit, Pali: literal Cel Treaz, din rădăcina: budh, "a trezi") este un titlu folosit în Budism pentru toți cei care și-au împlinit potențialul de dezvoltare personală, descoperindu-și luminarea (bodhi), deși este adesea folosit pentru a se referi la Siddhartha Gautama, fondatorul Budismului.

Logo Poll

Noua ne place mancarea chinezeasca. Soia, sosul de stridii, ghimbirul sau anasonul dau o aroma unica bucatelor si au facut din baietii cu ochii oblici vedete internationale.

Pentru ca noi credem atat de tare in bucataria chinezesca ne-am decis sa facem un restaurant chinezesc fix in centrul Bucurestiului. Centrul Istoric mai exact. Momentan in plina amenajare restaurantul nostru e la cateva zile de deschidere.
Dupa ce am rezolvat toate problemele legate de bucatari, bucatarie, wok-uri, arhitect, amenajare si restul nimicurilor care amana parca la nesfarsit deschiderea locatiei ne-am impotmolit la o chestiune, mai exact logo-ul. Am decis deja ca o sa se cheme BUDDHA da nu ne putem decide la semnul ce o sa ne reprezinte. Firma la care am apelat vo ne-a pus la dispozitie 5 variante dar nu ne putem decide la vreuna.

Drept urmare o sa postez aici toate cele cinci variante in speranta ca sugestiile voastre vor fi decisive in luarea unei decizii...

40 km de extaz

Pentru ca nu imi place sa stau la plaja si pentru ca anul asta am vrut altceva am ales sa nu fac concediul pe vr'o plaja prin Turcia, ci in Germania. La Munchen mai exact.
Si pentru ca banuiam ca o sa urmeze o sesiune de shopping, inevitabila de altfel cand o iei spre vestul continentului, sesiune in urma caruia te alegi cu minim un metru cub de lucruri in mare parte inutile, am ales sa plec cu masina. Iar aici despre asta vreau sa vorbesc. Despre drumul spre Germania. Drum care include si taiatul in doua a minunatei noastre tari.

Traseul ales pentru iesirea din tara a fost urmatorul: Bucuresti-Brasov-Turda-Oradea in doua etape. Bucurest - Turda intr-o zi, Turda - Munchen in urmatoarea.

Pregatit psihic pentru 2 saptamani de relaxare sambata la ora 11 dimineata am incarcat familie, bagaje, catel, purcel, butelie in masina si am pornit cantand cantece de tabara la drum. Echilibrul meu psihic, destul de fragil in vremuri de criza s-a zguduit prima data la intrarea pe centura Ploiestiului. Excavatoare din trei in trei km roboteau ceva pe marginea drumului creand lanturi de fiare ordonate de-a lungul soselei, pline cu oameni pregatiti sa se relaxeze. Fiind doar de 60 de minute plecat de acasa am trecut relativ usor peste cele saizeci de minute cat a durat de trecut centura.

Au urmat apoi alte patruzeci si cinci de minute de cantece si voiosie pana la intrarea in Sinaia unde ma astepta o coada de fix douazeci si unu de km, mai exact Sinaia - Predeal. Aici treaba s-a complicat un pic. Am mers cu viteza de melc, mergem cincizeci de metri si stateam zece minute. Aici a fost momentul in care s-a dus pe pula mood-ul meu de vacanta, copiii au inceput cu smiorcaielile, piciorul meu sa faca carcei, partenerii de trafic sa claxoneze si sa vocifereze, ura noastra neavand o tinta clara. Unii il injurau pe Nastase cu PSD-ul lui de cacat care a semnat un contract bagabont cu Bechtel si nu se mai face autoastrada aia odata, altii pe Basescu pentru perioada cat a fost ministru transporturilor, altii tot pe Basescu penru perioada asta cat e presedinte. Eu incercam sa nu injur pe nimeni. Si am si reusit. Nu am injurat pe nimeni.

La iesirea din Predeal drumul s-a descongestionat si am remarcat cu stupoare ca nu era nici o lucrare, nici un accident, nimic. Dintr-o data a inceput sa se mearga bine. Calculatorul de bord imi arata cifre ce pareau eronate. 21 km parcursi in 2 ore si 45 de minute. Tot nu am injurat. Am cantat iar cantece de tabara si am mers inainte. Spre cele doua saptamani de relaxare. Am ajuns la Turda dupa 9 ore si 20 de minute. 442 km in 9 ore si 20 de minute. Iar nu am injurat. M-am culcat cu gandul la vacanta pe care nu vroiam sa las nimic sa o strice.

Dis-de-dimineata am purces la drum. Turda - Munchen. La Campia Turzii vad semnul de autostrada: A3 Gilau. O bucata de autostrada de 40 km care ocoleste Cluj Napoca. Singurii 40 de km de autostrada pe care au fost in stare sa ii termine. Fericit nevoie mare o fac stanga spre autostrada. Pe aia 40 km totul parea ireal. Apusenii cu pajistile verzi imaculate, stane cu sute de oi ce pasteau linistite. Nu ambuteiaje, nu cozi, nu inconstieni care traverseaza cand tu te deplasezi cu 130 km/h. Nimic. O Romanie ireala.
Si ala a fost momentul in care am inceput sa injur. Si l-am injurat pe Nastase si PSD-ul lui, i-am luat mortii in pula lu' Basescu si pentru perioada cat a fost ministru al transporturilor si pentru asta de presedinte, i-am futut in gura pe Anca Boagiu, pe Iliescu, pe Ceausescu, pe Regele Mihai, pe Tudor Vladimirescu, pe Stefan cel Mare, pe toti.

Nu ne lasa sa traim civilizat. Nu sunt in stare de nimic. Pun presiune pe noi, ne taie salariile, pensiile, murim cu zile in spitale, ne obliga sa plecam spre alte meleaguri sa traim printre straini. Ne dispera cu zile si singurul lucru pe care au fost in stare sa il faca in 20 de ani au fost 40 de km de nenorocita de autostrada......

Sensodyne

E clar pentru toata lumea ca zi de zi trebuie sa te speli pe dinti. Milioane de reclame la TV ne arata doctorite care recomanda o marca sau alta de pasta de dinti. Ca aia e supermentolata, ca aialalta e buna pentru sangerarile gingivale, inca una ca albeste dintii, toate reclamele se termina cu "Stomatologul recomanda...."

Si mai clar pentru toata lumea e ca nu poti merge la stomatolog nespalat pe dinti. Indiferent cat de nesimtit esti in mod normal, atunci cand mergi la doctor e musai fii cu igiena la zi. La ultima intalnire cu stomatoloaga mea pentru un 69, conform legilor bunului simt si a principiului descris mai sus m-am spalat pe dinti cu Sensodyne ultramentolat. Modelul ala de iti ia gura foc si scoti flacari.

La sfarsit verdictul a fost clar:

"In caz de cunilingus medicul dentist recomanda Sensodyne"

What is that?

Suntem fructul iubirii lor, cu ei am deschis ochii pe lume si au reprezentat centrul universului nostru. Incet, incet, odata cu trecerea timpului, locul lor a fost luat de alte personaje, ei devenind un fel de personaje secundare in filmul vietii noastre. Nu mai avem rabdare cu ei si clar nu le mai acordam atentia pe care o merita. Ei sunt parintii nostri.

Heroes

O vorba din batrani spune ca un erou nu renunta niciodata. Constient ca s-ar putea sa ii fie scris sa isi piarda viata in lupta, eroul nostru isi saruta nevasta si plozii, isi pune ranita in spate si porneste la lupta. Daca moare e erou, daca nu urmeaza sa devina un veteran, eventual unul cu sechelele aferente soldatului care a fost la razboi.

Pentru veteranii mei cu mintile ascutite, eroi de fiecare dimineata, am o intrebare:

Daca ai stii ca iti e scris sa mori masturbandu'te ai mai baga vreodata mana in chiloti ??

Canta cu mine

Every time that I look in the mirror
All these lines on my face getting clearer
The past is gone
It went by, like dusk to dawn
Isn't that the way
Everybody's got their dues in life to pay...

Danke

Pentru ca am fost un adolescent indolent, caruia nu ii placea de fel sa invete, ma prezentam de fiecare data la examene cu un fel de durere in cur si nesimtire natarmurita. Nici un fel de emotie nu ma cuprindea sau febra a examenelor in timpul sesiunilor. Drept urmare, prin legea compensatiei, ignoranta mea trebuia mai devreme sau mai tarziu pedepsita. Si ieri a venit vremea. Baiatul meu cel mare a avut examen de admitere in clasa 1 la Liceul Goethe. Fiind singurul liceu din Bucuresti cu predare in limba germana concurenta e pe masura, doar 100 de copii au acces in fiecare an la aceasta institutie de invatamant exclusivista. Dis de dimineata m-am prezentat in curtea liceului ca vitelul la taiat, de mana cu copilul care incerca sa ma linisteasca: "Tati nu inteleg de ce te agiti asa ca eu vorbesc germana". Injurand in gand gena de mitocan din adn-ul nostru m-am asezat pe o banca si imi priveam copilul cum se joaca nepasator, la varsta asta el nefiind constient ca i se stabileste cumva viitorul. In cinci minute cat a durat examenul am reusit sa fac trei atacuri de panica, doua caderi de calciu si doua preinfarturi. Pana la afisarea rezultatelor a urmat o noapte in care am fumat prin somn doua pachete de tigari si o zi in care am stat linistit pe banca in curtea liceului de la ora unspe dimineata cu toate ca stiam ca rezultatele se afiseaza la ora cinci seara. Dar coma m-a ajutat sa trec mai usor peste cele sase ore petrecute in soare la 40 de grade.

Pe banca cu mine a stat Karina. Nu e mama copilului meu dar a suferit la fel ca mine. Si inca mai mult, ea a inmultit suferinta mea cu 28 de copii care erau in examen. Dupa ce patru ani a stat cu ei zi de zi, i-a invatat tot ce ei acum stiu, a intrat cu fiecare de mana in sala de examinare, asta a fost pentru ea clipa adevarului. Si pentru ca si-a facut treaba temeinic doar patru micuti nu au reusit sa treaca proba.

Pentru ca ai demonstrat ca valoarea iese intotdeuna la suprafata, pentru ca ai avut grija de copiii nostri astia patru ani ca si cum ar fi fost ai tai, pentru ca ai pus suflet in tot ce ai facut cu toate ca cineva acolo sus a decis ca meriti cu 25% mai putin din putinii bani pe care ti dadeau si pentru ca ai plans in momentul in care ai vazut ca 32 de puncte inseamna ADMIS vreau sa iti spun un singur lucru: DANKE KARINA

Iar pentru ca patru ani mi-ai incheiat baiatu la sireturi, cu toate ca stiai ca e doar un rasfat de-al lui trebuie sa spun DANKE ANA

mircea badea si Motociclistii

Vecinul meu. Catzelu' lu' Voiculescu. Pe fetele care sunt lesinate dupa mircea badea trebuie sa le informez ca un baiat cu personalitate puternica (aka cu coaie) nu e ala care latra incontinuu de unu si de celalalt stiind ca il are in spate pe Felix Motanu. Nu. Ala e un latrau. Si inca unul care are cu siguranta ceva de compensat daca ar fi sa ne luam dupa cantitatea si volumul de cacat cu care arunca in toata lumea in general si in Basescu si ai lui in special. Emisiunea lui "In gura presei" s-a transformat de fapt in "In gura lu' badea", rand pe rand intrandu-i in gura Patapievici, Dobrovolschi, Huidu, Gainusa si multe alte persoane care nu aveau nici o legatura cu presa din ziua respectiva, singura legatura fiind frustarile personale ale facatorului de spagat.

Acum cateva seri, ma uitam la respectiva emisiune sa vad ce mai zice micul scatofil. In timp ce isi tinea monologul cliseistic, brusc zice "sa-l opreasca cineva pe cretinul ala", dupa care se adreseaza publicului ca trece un motociclist si il deranjeaza. Dupa alte cateva minute de vorbit iar zice "cretinul ala de motociclist face ture prin fata pe la antena, ca astia sunt niste boi, niste handicapati, ca distrusii astia ar trebui sa moara toti, etc"

Niciodata nu am crezut ca mircea badea e prost si nu cred asta nici acum. A observat ca monologul i s-a subtiat si imediat a introdus'o p'asta cu Motociclistul pentru dinamica emisiunii. Si zic asta fara sa incerc sa ii gasesc scuze pentru interventia penibila. Chiar cred ca are boala pe noi. Are profilul perfect de conservar. Mascul intre 30 si 40 de ani, cu succes mult mai mult decat ar fi sperat sau meritat vreodata, care se bucura din plin de confortul masinii pe care neam de neamul lui n-ar fi sperat sa o aiba. Dar care nu reuseste sa se desparta de casa parinteasca si de siguranta pe care o are langa mamica lui, care si-ar fi dorit poate, adolescent fiind, sa se dea cu motorul dar aceiasi mamica nu a fost de acord, asa ca ne-am ales cu un adult frustrat cu emisiune la TV.

Baiat crescut ca si mine la statuie la Salajan badea e praf. Cu toate ca isi face treaba pe langa sasait si incaseaza ceva si din publicitatea de pe blogul lui mirceaminusbadea, omu' asta e o rusine pentru noi. Si in numele lu' Sotir, Guzganu, Greieru, Braga, Sarpe si restul baietilor destoinici de acolo am sa ii transmit lu' badea un mesaj asa ca de la noi de la bloc:
Da-te-n sloboz de fatalau!


PS: nu aveam eu cine stie ce mare afinitate pentru Toyota dar odata cu alegerea lui badea ca imagine au reusit sa ma convinga: nu o sa imi cumpar niciodata vr'una

Medicala

De fel mama mea s-a indeletnicit toata viata cu cresterea copiilor. Ai ei, ai copiilor ei, ai surorilor ei, e cumva ceea ce s-ar putea numi "mama de profesie". Si de-a lungul celor catorva zeci de ani clientii ei au mai si racit. In urma experientei acumulate in cele mai multe cazuri, fara alte consultatii dadea verdictul: Paracetamol si Augumentin. In rarele cazuri cand trebuia mers la doctor tata ne lua de mana si ne ducea la spital.

Dar roata se invarte. Iar pe tata, care mai ieri ne lua de mana si ne ducea la doctor, de data asta a trebuit s il iau eu de mana sa il duc la doctor. L-am gasit acasa tusind, respirand greu, il apasa pe piept, il tinea inima, era rupt. Mama deja ii prescrisese. Paracetamol si Augumentin. "A facut animalu' baie, a stat in curte dezbracat si a racit la plamani. Nu mai pierde vremea la doctor".

Pentru ca nu am impartasit niciodata ideile medicale ale mamei m-am dus la spital. Oxigen, electrocardiograma, ecografie, analize, radiografie si tot tacamul, dupa vre'o cinci ore de investigatii concluzia medicilor a venit: animalu' a racit la plamani. Tratament: PARACETAMOL si AUGUMENTIN.

Ideea e cam asa. Ieri eram cel dus de mana si azi, parca dupa numai un singur clipit din ochi sunt cel care duce de mana pe cel ce ieri m-a dus. Totul a fost mult prea rapid si sunt convins ca nu mai departe de maine, dupa inca un clipit din ochi, voi fi la randul meu dus de mana...

PS: Si iaca, iar a avut dreptate soacra lu' nevasta-mea....

Financiara

Pentru multi criza in care suntem e o chestiune complicata de macroeconomie cu un mecanism greu de inteles. Un baiat destept a descris mecanismul asta pe intelesul tuturor.

1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

Back

Dupa o luna de tacere revin. Pentru cei ce s-ar fi bucurat sa nu mai apar IATA-MA.

Teafar si nevatamat, cu aceleasi erectii matinale, inca in criza, asta insemnand de fapt Krizatu. Atunci cand vei intra aici si vei vedea ca nu am mai scris nimic de 6 luni o sa stii ca a dat de ei. De bani. Momentan scriu...

So. Ce am facut luna asta. Am deschis terasa la Jaya, cu niste scaune si mese superbe din ratan d-ala artificial. Care ne-au placut fix o saptamana si le-am vandut. Am cumparat alte mese si scaune superbe, din fier forjat antichizat, cu gardulet asortat si jardiniere cu petunii si muscate pitice. Au doua saptamani si inca rezista, sper sa ramana asa pentru ca nu vreau sa cumpar trei terase vara asta si sa am de fapt una.

Tot din categoria Jaya este si faptul ca meniul s-a imbogatit cu ceva nou. PIZZA. Inventata de italieni atunci cand era foamea mai mare la ei produsul asta inca starneste emotii la un pret decent.

"Best of" in luna ce a trecut e de departe intalnirea cu baietii de la JAYA THE CAT, formatia de la care se trage si numele nostru. Au venit in Romania, inainte de concert am mancat si baut impreuna la noi, iar in semn de apreciere au purtat la concert tricoul uniforma Jaya si inainte sa cante ultima melodie, "Closing Time", au spus "this song is for that 3 cool guys from Jaya the restaurant and we together represent the Jaya Spirit in this world". Dupa concert am baut, am cantat si am dansat impreuna pana la 5 dimineata. Un fel de vis devenit realitate...

Am fost la Roma. Nu mai fusesem. Ori din cauza ca in ultimul an o lasasem mai subtire cu calatoriile, ori din cauza ca am imbatranit Roma m-a impresionat. Cu un centru istoric cat jumate din Bucuresti, monumente de vizitat de ti se taseaza vertebrele de la atata mers si turisti pe zi cat toata Romania in 3 ani, am vazut Roma ca pe un fel de Mecca prin ochii unui prapadit de roman cu o cafenea in Centrul (Istoric) de Cacat al Bucurestiului. Si ca pentru comparatie, daca Oprescu face un Colloseum anu' asta peste 2000 de ani un prapadit cu o cafenea din Burkina Faso o sa beleasca ochii la el si o sa dea si 15 euro la intrare.

A mai fost si ziua mea. 36 e ok numai ca m-a dururt rinichiul. O piatra mica inauntru imi da semnale subliminale pe care m-am decis momentan sa le ignor. Atunci cand baietii mei o sa ma salute in fuga si o sa o taie in oras de ziua mea o sa stiu ca incep sa imbatranesc. Anu' asta au stat toata seara amandoi in bratele mele si mi-au cantat de 20 de ori "La multi ani". Dupa cu spuneam 36 e o varsta buna.

A mai trecut o luna. Nici mai buna, nici mai rea. O luna in care toti am fost in shantz, dar unii din noi au privit la stele, dupa cum bine spune Oscar Wilde. Nu stiu voi cat mai priviti la stele dar eu cu siguranta o sa ma concentrez sa ies din el in luna ce vine...

Disco Galore @ Jaya Maison

Disco Galore @ Jaya Maison
17 aprilie, 23:00

Electrofunk disco hiphop galore encore!

etajul 1 – Lucas & Emap

etajul 3 – Sauce & Grigo LaFader

Centrul Istoric, str.Franceza, nr.17
ora 23:00, intrare 12 RON (shoturi incluse de vodka neagra la bar)

Buzunare

De fel la interactiunea cu alti oameni am grija si imi tin mainile in buzunare ca nu cumva celalalt sa fie tentat sa imi bage el mainile in buzunare. Cand cineva ma cheama la o intalnire de afaceri primul gand e ca vrea, intr-un fel sau altul, sa ma faca la buzunare. Iar cand te cheama un politician la o intalnire, pentru mine e clar: nu ma cheama in interesul meu.

Pe toti baietii cu cafenele si restaurante in Centrul Istoric ne-a chemat Oprescu la el. Vorbele pe care le-am facut intre noi la auzul vestii au fost ca ne cheama primarul sa ne beleasca. Sa vezi ce ne face asta, ca nu ne mai lasa cu terase, ca ne urecheaza din cauza muzicii din weekend si tot felul de supozitii d-astea fataliste.
Nu stiu care era impresia lui despre mine, dar impresia mea despre primar era muci: un doctor dement care in loc sa isi vada de tumorile lui s-a crezut miezul de la nuca si a vrut primar.

Drept urmare cu mainile adanc infipte in buzunare si pregatit de razboi cu autoritatea, neavand de gand sa ma las belit, m-am infiintat la intalnirea cu raul suprem alaturi de 99 de miei deghizati in lupi. Dupa cele 30 de minute de intarziere normale a aparut si primarul nostru cel de toate zilele. Si fara alte formalitati si introduceri comuniste de care il banuiam doctorul ne-a pus pe foaie in cel mai clar mod cu putinta faptul trebuie facut ceva la modul concret cu Centrul Istoric. Strazi terminate, fara rufe puse la uscat pe balcoane, fatade refacute pe banii primariei, mobilier unitar (fara scaune roz sau bleu de pvc), crearea in cadrul Primariei a unui birou unic pentru Centrul Istoric, sa nu mai fim nevoiti sa alergam ca istericii prin tot Bucurestiul pentru fiecare cacat de hartie. Ne-a intrebat care sunt nevoile, ce probleme avem in Centrul Istoric, a interactionat cu noi.
Mi s-a parut sau chiar asa e, nu stiu, dar pare pus pe treaba. Oprescu e smecherit. Stie sa vorbeasca, are scoala, ne-a imbarligat pe toti. Am toti plecat zambind tamp de la intalnirea cu el si cu sentimentul bizar ca cineva din administratie chiar ne sprijina si apreciaza eforturile pe care le facem sa fim acolo.

Dar pana la proba contrarie, pentru mine orice politician e vinovat. Asa ca pana nu vad toate strazile ca la Viena si fatadele ca la Paris o sa stau cu mainile adanc infipte in buzunare. Just in case....

Bratara de aur

Acum vr'o 15 ani am avut ocazia sa imi aleg ce vreau sa fiu. As fi putut poate sa fiu arhitect, doctor sau profesor. Dar pentru ca nu mi-a placut munca, dar mi-au placut banii si adrenalina am ales sa ma fac bisnitar. Intai mai timid, iar apoi din ce in ce mai mult m-am ocupat cu stransul de bani de la populatie. Cuparam, vindeam, iar cuparam, iar vindeam, din ce in ce mai mult, pana am ajuns un fel de antrepenor, in sensul ca trebuia intr-un fel sau altul sa fac ceva care sa imi asigure un venit, neavand o meserie sau un servici niciodata. Si raman la ideea ca "sa strangi bani de la populatie" e una din cele ai frumoase meserii din lume. Mai nasol cand populatia nu mai are bani, iar tu nu mai ai ce sa strangi. Devii un fel de somer, neinregistrat in vre'o statistica a Ministerului Muncii.

Tot perioada aia aveam un mare dispret pentru baietii de bani gata. Noua, baietilor care faceam bani pe maciuca noastra, ni se parea ca esti fraier daca nu esti in stare sa iti produci banutul tau, ca e de cacat atunci cand vrei sa iti iei masina sa bagi mana in sertar la tati, ca nu e o independenta reala, etc.

Vremurile s-au stricat. Vechii mei prieteni, acum arhitecti, constructori, baieti cu agentii imobiliare, magazine, galerii de arta sau producatori de diverse joaca in prezent in aceiasi categorie cu mine: someri neinscrisi in statistici. Altii ajunsi doctori sau profesori sunt in greva in fata guvernului ca le-a micsorat Boc salariile.

Fiind criza si optica mi s-a schimbat. Nu eram eu prea destept, avea lumea bani de cheltuit. Si d-abia acum realizez de fapt ca dintre toate de departe cea mai frumoasa meserie din lume e cea de BAIAT DE BANI GATA.

Matrimoniale

Pe vremuri, cand singura criza de care auzisem vreodata era cea renala, mi-am cumparat o masina de numarat bani. Masina care de vr'un an jumate joaca rolul unui bibelou in biblioteca pe care o am in birou. Sta acolo insingurata, parasita, uitata, ca un om care si-a pierdut socoteala si nu isi mai gaseste rostul. Iar pentru ca oamenii singuri atunci cand vor sa-si gaseasca parteneri sau cei cu animale pe care vor sa le imperecheze apeleaza la anunturi, ma vad obligat sa postez eu unul pentru ea.

"Masina de numarat bani trecuta prin viata, dar care nu a renuntat niciodata la visele ei, caut posesor de cash in vederea petrecerii unor clipe de neuitat impreuna..."


PS: Acest anunt nu este unul de vanzari. Este confesiunea emotionala a unei masini de numarat bani...

Apocalipsa

Tot mai des aud vorbindu-se de Apocalipsa. 2012, mayasi, versetele lu' nu stiu cui, ca Da Vinci in Cina cea de taina a pictat nu stiu ce simoluri legate de apocalipsa, previziuni, meteoriti si restul de cacaturi.
Apocalipsa nu exista. Fiecare om are apocalipsa lui personala. Si aia vine fix in momentul cand moare. Aia e Apocalipsa...

MotoLife

Dupa ce soarele si-a aratat fata vr'o doua zile acum ninge iar. Dar alea doua zile au fost suficiente sa scoata motociclistul din mine la suprafata si sa incep sa ma gandesc ca nu mai sunt decat cateva saptamani pana ce voi inlocui, pentru urmatoarele cinci sase luni volanul cu ghidonul.
Cu toate ca, conform tuturor regulilor aritmetice si de schimburi comerciale, pare dezavantajos sa dai patru (roti) pe doua, satisfactiile oferite de mersul in echilibru instabil nu se pot compara cu nimic. Dupa ce toata iarna au salasuit prin garaje, oarecum abandonate, motocicletele noastre incep incet, incet, sa prinda viata. Un redresor pus pe baterie, un ulei schimbat sau un carburator curatat inseamna renasterea la ce suntem noi de fapt, indiferent din ce mediu provenim: MOTOCICLISTI.
De multe ori huliti de ceilalti participanti in trafic, asociati cu huligani sau indubitabil oricand dispusi la fapte de huliganism, motociclistii reprezinta pentru "oamenii normali" un rau inutil. Decibeli din tobele sparte, serpuiri periculoase printre masini, harfe si figuri pe doua roti. Ceea ce nu inteleg soferii e ca in proportie de 99% toti motociclistii sunt si soferi. Si mai mult decat atat suntem oameni normali. Oameni cu joburi, case, copii, rate la banca. Doar ca un pic mai mult decat ei, in zilele frumoase, cand vrem sa evadam din cotidian, luam fierul de coarne, punem casca pe cap, castile de ipod in urechi, dam play la Godsmack - Serenity si ii enervam pe ei cu tobele noastre sparte, cu serpuirile periculoase printre masini, cu harfele si figurile noastre pe doua roti....

D'ale lu' Isarescu

Azi Banca Nationala tipareste 1000 ron, iar eu ii iau imprumut cu dobanda 10% pe un an. La anul pe vremea asta eu trebuie sa returnez bancii 1100 ron.
De unde iau eu diferenta de 100 ron cand au fost tipariti doar 1000?

Where

With your feet in the air and your head on the ground
Try this trick and spin it,
Your head will collapse
But there's nothing in it
And you'll ask yourself

Where is my mind??

a

Pusee

Cum da coltu' la ghiocel din pamant, la primele raze de soare de dupa nenorocirea de vreme rece, se dilata hormonu in vena cat oul de bibilica.

Mancarimi pe, intre, in, la si pe langa organele genitale vestesc venirea primaverii cu surle si trambite in urechile persoanelor de sex diferit de cel detinut.

Doamnelor si domnilor va urez Catzaleala Placuta !!

Somewhere

Somewhere over the rainbow
Skies are blue,
And the dreams that you dare to dream
Really do come true.

Black Party

Cand auzi de o petrecere care se cheama BLACK PARTY ai putea sa fii tentat sa crezi ca e una d-aia cu metale grele, gotica, haine de piele, tricouri negre...

NU. Aici nu e cazul. Black Party vine de la vodka neagra cu care asteptam toti oaspetii la sosire, din partea casei. Vodka neagra, pentru cei care nu stiu, e un sortiment care e la fel cu vodka normala numai ca e neagra si arata foarte bine in cocktailuri si le da o savoare speciala. Doua pe care le-as mentiona aici sunt Blavod Energy - vodka neagra cu energizant, iar al doilea Black Mint - vodka meagra, lichior de menta, frunze de menta, gheata pisata si energizant....

Muzica va fi, ca de obicei, cea a anilor 80-90.

Astea fiind spuse sambata seara incepand cu ora 10 te asteptam la Jaya, in Centrul Istoric, Str. Franceza Nr. 17 sa petrecem BLACK !!!

Reeditare

S-a intamplat si vinerea trecuta si a iesit frumos tare. Muzica buna, oameni pusi pe distractie, alcool si veselie. Drept urmare o sa fie si vinerea asta.

Party ALL INCLUSIVE la Jaya.

Platesti 50 Ron si bei cat poti sa duci. Perfuziile, in caz de coma alcolica, nu sunt incluse, dar putem suna la SMURD cand constatam situatia.

Aceiasi U2, Depeche, Cure & comp or sa intretina atmosfera.

Ne vedem vineri seara pe la 10, la Jaya in Centrul Istoric Str. Franceza Nr. 17 sa ne facem M U C I.

Canare

Cu ninsoarea care nu mai conteneste imi revin tot mai des in cap gandurile de transhumanta spre meleaguri mai calde. Iar din toate locurile care imi vin in cap cel mai fascinant mi se pare arhipelagul situat nord-vestul continentului african, in mijlocul oceanului, care se numeste Gran Canaria.

De ce ar vrea un roman sa traiasca pe o insula mica in mijlocul unui mare ocean, departe de locul unde mama lui la fatat???
Pai sa vedem...


Conditii de mediu
In primul rand acolo e tot timpul cald. Iar daca romanul e motociclist, cu atat mai bine. Intr-un climat subtropical ierna temperatura nu scade sub 20 de grade, ceea ce face ca insula sa fie un fel de paradis al celor termosensibili.
La noi 8 luni pe an e frig, ploua, burniteaza, sunt muci pe jos, nori, zapada, inzepazire. Avantaj ei.

Conditii economice
Despre conditiile economice de la noi nu prea are rost sa vorbim, sunt clare pentru toata lumea. In Insulele Canare economia este bazată pe turism şi pe agricultura tropicală (banană, tutun), exportând multă marfă în Europa continentală. Turismul comparativ cu Romania ar fi cam asa: la un turist strain care merge pe litoralul nostru 5000 de turisti pe plajele de acolo. Afluenta de turisti creeaza oportunitati extraordinare pentru toti antrepenorii in domeniul serviciilor. Si pentru ca balanta sa se incline ireversibil in favoarea lor putem exemplifica concret:
La Mamaia noastra cea proasta si batrana chiria lunara pentru o terasa de 100 mp e undeva intre 5000-7000 de euro. La Playa del Ingles o terasa de 250 mp costa undeva intre 3000 - 3500 euro, in conditiile in care poate fi exploatata 10 luni pe ani la proportia de 1/5000 de turisti de care vorbeam...


Conditii de viata
Conditiile de viata de la noi sunt urmatoarele: criza, stress, locuri de munca nesigure, spaime, politicieni care ne fut in gura, administratie care ne jecmaneste, inconstanta legislativa, rate la banca neachitate, fetze inversunate,executari silite, incidente de plata si restul mizeriilor.
In Canare e o vacanta totala. Turisti merg sa se simta bine si aterizeaza setati pe distractie, oamenii care muncesc zambesc permanent pentru a nu strica mood-ul oaspetilor, iar in fiecare seara atmosfera e cum era la noi de 1 Mai pe vremuri.
Un bungalow de 3 camere pe malul oceanului costa cat 2 camere la Iancului. Aviz amatorilor. Basca insulele au regim Tax Free, ceea ce se traduce prin preturi in magazine la jumate.

Plecarea spre alte zari e o chestiune delicata tare. E greu sa te dezradacinezi, sa intorci spatele tarii in care te-ai nascut, prietenilor (eventual) din copilarie, atatia cati ti-au mai ramas. Dar tara trage pe tine. Prietenii, in rarele cazuri in care te intalnesti, sunt crispati, tristi, distrusi. Orice incercam sa facem aici si in cazul in care reusim, e o izbanda obtinuta cu lacrimi si sange.

Asa ca, de fapt, ce ne tine aici??

GDF Suez

GDF Suez sunt furnizorii de gaze pentru Bucuresti. Mai exact ai dat drumu la aragaz sa iti incalzesti tocanita, GDF Suez incaseaza. Ai dat drumu la centrala ca e bruma pe asfalt, baietii incaseaza.

Dar ia sa vedem noi cine sunt GDF Suez.
Astia sunt niste baieti destepti care prin mijloace, pe care Adrian Nastase probabil le stie cel mai bine, au pus mana pe Distrigaz Sud. Un fel de Silviu Prigoana da' la nivel mondial.
Ca si business mie mi se pare ca arata cam asa: au venit, au cumparat compania de stat cu totul, iar asta inseamna toti romanii din partea asta de tara. Seara am consumat gaze de la stat, iar de a doua zi ardeam gaze de la occidentali. Bravo lor. Numai ca odata cu noi astia, abonatii cu milioanele, au mostenit si functionarii romani. Facand abstractie de faptul ca stai cate cinci ore la coada cand ai probleme acolo, cum am stat eu trei zile la rand saptamana asta, oamenii mi s-au parut amabili. Numai ca in amabilitatea lor mi-au trimis o factura de gaze de 10.000 ron pe consum estimat. Si mi-au trebuit fix trei zile a cate patru - cinci ore de stat la cozi sa ajungem la concluzia ca e cam aberant sa platesc 10.000 ron pe luna, doua luni la rand, iar in a treia in caz in care sumele platite de mine sunt mai mari decat consumul imi vine factura cu minus si banii raman in cont. Iar in luna a patra si a cincea iarasi facturi estimate de 10.000 ron si a sasea factura cu minus si bani in cont. In fine, ne-am lamurit, a ramas ca transmit eu telefonic lunar indexurile de la contoare, mi-au anulat factura initiala si mi-au spus sa astept noua factura cu posta. Asta se intampla acum doua zile.

Azi dimineata nu mergea centrala. Am sunat la firma care asigura service-ul la centrala, baietii promti dupa vre'o opt ore au aparut. Arunca ei un ochi, "Domle nu sunt gaze". Sun la numarul de interventii de la GDF Suez, nici o problema trimitem imediat o echipa sa remedieze avaria. Nici nu inchid bine telefonul ca ma suna duduia de la GDF inapoi: "Domnu' nu pot sa trimit echipa ca dvs. aveti gazele oprite pentru neplata". Stati un pic zic, nu se poate, eu am fost acolo si asteptam factura, cu ce sold figurez?? "800 ron". Da' dar eu nu aveam de unde sa stiu ca nu mi-a ajuns factura. La care duduia imi spune cu cea mai dezarmanta sinceritate: "Ba se poate probabil ca cineva nu si-a facut treaba, mergeti maine la sediu..."

Acum eu as lua mortii in pula si nu stiu cui. Baietilor destepti de la GDF Suez sau angajatilor romani care nu si-au facut treaba???
Maine dimineata o sa ma alatur celor 300 de romani cu care m-am intalnit de 3 ori saptamana asta vociferand la coada si o sa pierd inca patru cinci ore cu banii in mana.
Drept urmare m-am decis: Sa va iau mortii in pula la toti!

Zece cu zece. Ziua zece

Ultimii, dar nu cei din urma, sunt idolii adolescentei mele. Odata cu aparitia lor in viata mea am avut un sentiment de rupere din cotidianul Pantelimonului in care cresteam, de inscriere pe o alta orbita, cumva mai occidentala, mai elevata. Nopti in sir am adormit cu muzica lor in urechi visand la o viata altfel decat la confort redus...

Depeche Mode - Enjoy the Silence

Zece cu zece. Ziua 9

Something special...

Snow Patrol - Chasing cars

Zece cu zece. Ziua 8

Cand am ascultat prima data melodia asta am crezut ca tocmai a aparut noul Jim Morrison. Dar se pare ca nu e cazul...

The Verve - Bitter Sweet Symphony

Pub4Pub Mascarade

Vineri, 5 februarie 2010, are loc cea de-a doua editie Pub4Pub, petrecerea destinata exclusiv publicitarilor, intr-o formula speciala pentru aceasta ocazie, Pub4Pub Mascarade, adica Bal Mascat.

Petrecerea are loc vineri, 5 februarie 2010 de la ora 21:30 la clubul Jaya, in Centrul Istoric, pe strada Franceza, numarul 17.

Sunt invitati toti cei care lucreaza in domeniile publicitate, comunicare, relatii publice si marketing dar si cei care vor sa adere la aceste domenii.
Toti cei care se vor inscrie prin intermediul formularului de pe site vor primi la fata locului masti pregatite special pentru ei.

Zece cu zece. Ziua 7

Pe vremea cand pe Bono nu il dilise valuta, U2 nu devenise o corporatie, iar numele lor insemna strict o formatie care suna bine tare, cand punea Edge mana pe chitara asa se auzea...

U2 - All I want is you

Zece cu zece. Ziua 6

Chiar si numai pentru faptul ca Chris Martin mi-a luat'o inainte si s-a combinat cu Gwyneth merita sa ascultam Coldplay - Strawberry Swing

Zece cu zece. Ziua 5

Cand sunt departe de casa, indiferent daca de ea ma despart 500 sau 5000 de km, vreau inapoi la familia mea. Un bizar sentiment de instrainare ma cuprinde de fiecare data cand ma sui intr-un avion si de multe ori am stat in aeroporturi, intre doua avioane, cu ipodul in urechi ascultand Michael Buble - Home.

Zece cu zece. Ziua 4

Pentru ca fiecare om e centrul universului lui azi avem Frank Sinatra - My Way...

Zece cu zece. Ziua 3

Pentru multi din noi unele melodii au conotatii speciale. Ne aduc aminte de vremuri trecute, persoane care ne-au fost dragi sau intamplari care nu pot fi uitate.
Melodia de azi imi aduce aminte de momentul am inceput sa dansez pe melodia asta cu prietena mea din adolescenta. Iar dansul dureaza de 18 ani...

Righteous Brothers - Unchained Melody

Zece cu zece. Ziua 2

Pavarotti e omul in fata caruia Bono a facut o plecaciune in momentul in care s-au intalnit pe scena sa cante. Bono e omul in fata caruia fac o plecaciune de fiecare data cand apas butonul play.

Doi titani si a lor Miss Sarajevo.

Zece cu zece. Ziua 1

E prezenta zi de zi in viata mea. Cand sunt suparat, cand sunt fericit, cand merg cu masina, cand stau, cand ma plictisesc, cand merg, cand calatoresc, cand fac baie sau cand sunt pe veceu e cu mine. E capabila sa imi schimbe starea sau sa imi induca stari. Am luat'o ca pe un dat dar sunt constient ca e un dar. Sunt oameni pentru care ea nu inseamna nimic, sunt oameni care nu pot avea parte de ea, dar sunt si oameni ca mine pentru care e importanta. Eu vorbesc aici de muzica.
Si pentru ca imi place atat de mult incepand de azi, in urmatoarele zece zile, o sa postez zilnic cate o melodie care imi spune ceva.

Din seria cu dementi de la antipozi:
Empire of the Sun - Without You

Dintre toti

In perioada asta dintre toti cei care iau o chitara in mana, dau cu un bat intr-o toba sau sufla in vr'o trompeta cel mai mult imi plac cei de la PLACEBO.

Jaya Winter Fest

Traim intr-o lume urbana. O aglomerare de cladiri, oameni, forme, idei. Centrul mediului urban in care traim, atat geografic cat si artistic este Centrul Istoric. O zona in care regasim la tot pasul cultura si arta. Drept urmare, JAYA fiind situata acolo am decis, impreuna cu Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane, organizarea unui targ de cultura urbana.



Comunicat de presa

Jaya Winter Fest – cultura urbana în centrul istoric

Intre 22 si 31 ianuarie 2010 clubul Jaya va gazdui primul festival de iarna de cultura urbana din Bucuresti, eveniment semnat ApPAC, Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane.

Gazdele manifestarii vor oferi vizitatorilor un spatiu amplu, desfasurat pe trei niveluri, în centrul istoric, la interectia strazilor Franceza cu Șelari. Programul festivalului va cuprinde targ vintage & hand-made, expozitii de haine si bijuterii de designer, obiecte artistice decorative iar seara ultimul nivel al cladirii devine si cel mai fierbinte: de la demonstratii de tatuaj pana la prezentari de moda, proiectii, video-art, arta interactiva si alte manifestari din sfera urban art, fiecare zi oferind o noua surpriza.

Festivalul va fi deschis vizitatorilor fara taxa de intrare, în fiecare zi începand cu ora 17:00 si se va încheia seara tarziu cand încep petrecerile traditionale ale clubului Jaya, la care toti participantii la targ sunt invitati sa participe.

Jaya Winter Fest debuteaza vineri, 22 ianuarie cu deschiderea targului de hand-made si vintage care va fi deschis pe tot parcursul manifestarii si care aduna la un loc peste 20 de artisti din aceasta sfera. Sambata 23 ianuarie de la ora 18:00 artistii voluntari ai asociatiei ApPAC vor demara proiectul ”Toti stim sa pictam”, atelier artistic interactiv la care sunt invitati sa participe toti cei care cred ca au sau ca nu au talent la pictura. Tot în cadrul festivalului, miercuri 28 ianuarie, va avea loc expozitia lucrarilor rezultate în urma acestui demers urmand ca fondurile rezultate din vanzarea lucrarilor sa fie donate asociatiei Robi. Duminica 24 ianuarie este prima seara de Divinatie si Tarot, unde mai multe „vrajitoare contemporane” vor da in carti si in cea mai gustoasa cafea din Bucurestiul vechi.

Luni 25 ianuarie va fi seara schimbului de obiecte, marti 26 ianuarie va fi seara body-painting-ului si a tatuajelor cu henna unde mai multi artisti vor picta pe viu modele aproape goale, miercuri 27 ianuarie expo cu licitatie: „Toti stim sa pictam”, joi 28 ianuarie va avea loc vernisajul expozitiei de bijuterie si obiect decorativ mic Jaya Winter Bijoux. Vineri 29 ianuarie Jaya Urban Tattoo, expozitie si demonstratii de tatuaj live, sambata 30 ianuarie va fi seara modei la Jaya festivalul incheindu-se duminica cu cea de-a doua seara de Divinatie si Tarot.

Detalii despre artistii participanti la festival si despre programul manifestarii pe www.appac.ro .

ApPAC este o initiativa ce vizeaza promovarea şi susţinerea valorilor artistice romanesti si creşterea vizibilitatii artistilor contemporani atat în tara, cat si in strainatate dupa cum si aportul la dezvoltarea unui mediu cultural sanatos si educarea publicului larg in spiritul artelor contemporane, facilitarea accesului la cultura.

Nona Serbanescu,

Director programe culturale A.p.P.A.C.

arte.contemporane@gmail.com

0727 162 072

Gata. Le-am dat de URMA

Dupa ani intregi smiorcaituri, lacrimi, ritmuri, beaturi, manele, ragete si pizde bune transpuse in cantarete iata a venit si vremea unei melodii romanesti veritabile.
Cu care as merge la concurs. URMA - Terminus.

Surprize, surprize

Intotdeuna am crezut despre rusi ca sunt un popor talentat, muncitor, de barbati adevarati si femei bune tare si care il rup pe alcool in doua. Dar in nici un caz nu m-am tavalit pe jos dupa vre'o melodie ruseasca. Toate au acordeon, un ritm sacadat si in general ceva gen muzica usoara romaneasca.

Azi am gasit pe facebook postat un link spre youtube care avea un comment "se zice ca vocea lui poate sa sfinteasca apa". De la commentul asta am dat si eu pe link fara sa stiu exact ce e acolo. Titlu Vitas-Opera 2. Incepe ritmul sacadat si un rus care o lalaia ceva pe limba lui. Iar mie rusa mi se pare fenomenala daca o vorbeste o rusoaica si de cacat vorbita de un rus. Nimic impresionant, zic ce ma pis pe melodia lor, imi deschid o fereastra sa fac un poker si cand deodata mare tipat in melodie de mi s-a sculat parul pe maini. Revin repede la melodie si nu intelegeam care pizda tipa in felul asta. Dau melodia de la inceput, urmaresc cu atentie clipul, nici o rusoaica nu tipa. Mai ascult un pic si realizez. Frateeee, dementu' tipa !!!! Intr-un fel in care pana acum nu am mai auzit....

Wondering

Cu o cafea in fata si pachetul de tigari langa sunt la Jaya, singur, inainte de ora deschiderii, rasfuind internetul. Mi-am pus in surdina albumul Budha Bar nu stiu cat, cu influente indiene si o voce feminina imi alinta timpanul.
Ziare, bloguri, mailuri, facebook ma minunez cat de facil e sa iti iei informatia in zilele pe care le traim. S-ar putea ca generatiile viitoare sa aiba nevoie de inca un rand de ochi si o retea de neuroni imbunatatita pentru a putea prelua si procesa informatia pe care or sa o aiba la dispozitie. Dupa ce am crezut mult timp ca sunt la zi cu tehnologia simt cum incet, incet, pierd contactul cu ea. Nu inteleg exact care e mecanismul prin care, de exemplu, un curent de slaba intensitate care vine pe cablu se transforma in imaginile ce apar pe ecran, indiferent cat au incercat niste baieti destepti sa imi exlice treaba aia cu binarele. Probabil pentru ca nici pe binare nu le inteleg. Si drept urmare am incetat sa imi bat capul si pur si simplu tastez www.evz.ro si ma bucur ca nu mai sunt nevoit sa merg pana la chiosc sa imi cumpar ziarul.
In atmosfera asta chill asa, sorb incet din cafeaua, care la randul ei nu a fost ocolita de atingerea tehnologiei. Cafeaua pe care in tinerete o faceam la ibric acum e preparata in espresor. Iar un utilaj d-asta de preparat cafeaua costa vr-o 5000 de euro, ceea ce mi se pare putin exagerat tinand cont de faptul ca pana la urma pui 7 grame de cafea intr-o chestiune cu maner peste care vine apa fiarta si aia a fost. Dar nu ma mai gandesc nici la asta. Ma bucur dimineata de dimineata de gustul cafelei si gata.
Indianca imi gadila in continuare timpanul de undeva dintr-o cutie montata pe perete aproape de tavan. Fara sa ma intreb cum a ajuns ea acolo mai iau o inghititura de cafea si apas butonul *Publicati postare* fara sa mai imi pun nici un fel de intrebare. Il apas si gata.

Pretenu' Meu

Am un baiat care nu a inteles ca pe net de fapt nu esti anonim, cu toate ca am postat despre asta. ID-ul lui este Romania Data Systems (188.26.183.39).
Zi de zi intra pe blog la mine de cate 4 - 5 ori. Din cand in cand mai si scrie niste comentarii, mereu sub alte nickuri, gen:

megatron spunea...

SUGI !!! Pulaaaaaaaaaa !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Bai !! fraiereeeeeeeee!!!


Asta a fost comentariul scris la postul meu Pub4Pub. Evident ca nu are nici o legatura cu subiectul, tinand cont de faptul ca evenimentul a avut loc pe 4 Decembrie, iar el a postat pe 2 Ianuarie.
[2 Jan 14:59:22 Romania Data Systems(188.26.183.39)[Label IP Address]krizatu.blogspot.com/2009/12/pub4pub.html#comment-form]

Alt exemplu ar fi:

altu spunea...

Juliane gami-as pula-n mata de tepar sa-ti tragem la muie nasolule. Anu nou sa-ti aduca aceleasi tepe si cardeala pe care o oferi si tu fraierilor care-ti platesc. N-o sa mai mearga mult vrajeala stai linistit. TE duci la vale in curand zdreanto

Aici a fost destul de dur si mi-a facut si urari de anul nou, dar m-a flatat faptul ca a scris TE cu litere mari, de obicei acest atribut fiindu-i rezervat celui de sus.
[4 Jan 19:30:07 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
krizatu.blogspot.com/2010/01/bila-neagra.html#comments]


Si pentru ca nu a fost pe deplin satisfacut de muia pe care mi-a tras'o in nici 10 minute a mai scris una:

dan spunea...

cam subtire meniul...conceptia lor "i-ai banii la prost si dai niste sendvisuri"...aia e...data viitoare le dau jet

Aici a incercat'o ca si cum ar fi un client si, vezi doamne, omu' a fost nemultumit tare, o sa ne dea jet.
[4 Jan 19:39:17 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
krizatu.blogspot.com/2010/01/bila-neagra.html#comment-form

Micul maniac, dupa ce comenteaza la posturile mele incepe sa intre din 5 in 5 minute sa vada daca am receptionat mizeriile lui si daca le public:

4 Jan 19:35:33 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
4 Jan 19:38:00 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
4 Jan 20:01:00 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
4 Jan 20:17:00 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
4 Jan 20:33:00 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]
4 Jan 21:12:00 Romania Data Systems (188.26.183.39) [Label IP Address]

Dar micule maniac esti mare ghinionist. Un bun prieten al meu lucreaza la RDS si nu a fost nevoie decat un telefon sa ii dau ca sa imi spuna ca da, daca e neaparat nevoie poate sa ma ajute sa imi dea adresa ta. Ideea e ca ma doare fix la pula de un pisacios care nu are destul sange in coaie sa imi spuna in fata daca are ceva de spus. Numai ca pastrez o rezerva. Si in cazul in care cumva, intr-un fel sau altul o sa ma duc la vale o sa consider ca tu ai cobit. Si in cazul ala crede-ma pe cuvant ca o sa vin dupa tine. Asa ca, pentru binele tau personal, nu iti mai consuma energia cu mine, incerca sa faci ceva creativ cu toata energia aia (sa pictezi de exemplu), iar spre binele nostru, al tuturor, roaga-te de sanatatea mea si sa imi mearga bine, ca daca cumva e altfel deja stii cine e vinovat pizda rasfatata.

Bila neagra

Am organizat revelion la Jaya. Au fost vr'o suta cincizeci de oameni care am sperat ca s-au simtit bine in primele ore din 2010. Dar ca intotdeuna cand la un loc se strang mai mult de un om sunt sanse mari sa fie cineva nemultumit. Iar conform principiului de mai sus au fost si la noi nemultumiti. Drept urmare invitatul nostru Omu a luat atitudine si a postat un comment pe metropotam care suna cam asa:

"revelionul" minune

tin sa precizez ca am avut nesansa de a plati 260 de lei pentru o seara de doi lei,cu muzica proasta,intrerupta,servire sub orice critica si figuri din partea patronilor care dupa ceva paharele ,cu banii prostilor in buzunare si cu iesiri de manelisti n-au avut bunul simt de a-si spala rusinea macar printr-o scuza
am avut rezervare la etajul 3,facuta cu mult timp in urma, dar daca as fi stiut ca am parte de un asa revelion renuntam la avansul dat si faceam acasa o mare petrecere

lasati-va!!

Ma intristeaza tare faptul ca cineva a fost oaspete la mine in casa si nu s-a simtit bine, cu toate ca sunt constient de faptul ca nu poti multumi niciodata pe toata lumea.

Ideea cu organizarea revelionului a stat cam asa:
Lasam camera mare de la etajul 1 unde este barul si instalatia audio de mare putere libera, toate celelalte camere unde sunt mese asezam oaspetii sa manance si sa stea la sprit, iar cand au chef de muzica si dans sa mearga toata lumea la bar.

Dar pentru ca Omu a postat trebuie, conform legii bunului simt, sa ii raspund:

Pentru ca nu am stiut ca nu te-ai simtit bine la noi nu mi-am cerut scuze, dar pot sa o fac acum. Scuze.

De muzica proasta de la etajul 3 nu stiu ce sa zic, dar restul de 150 de oameni care au facut revelionul acolo au dansat toata noaptea si pareau ca se simt bine.

De servirea proasta iarasi nu stiu ce sa zic, tinand cont de faptul ca ati avut toata bautura inclusa, iar din camera voastra pana la bar erau fix trei metri. Daca ti s-a parut ca ospatarul nu se misca bine cred ca te-ai fi putut duce la barman sa ceri o sticla de bautura, din care iti poftea inima, si nu ar fi trebuit sa lasi ospatarul sa iti strice seara...

Despre iesirile de manelisti la fel nu stiu ce sa zic, tinand cont de faptul ca noi suntem mai mult cu rocku'.

Una peste alta sunt suparat tare ca nu ai fost multumit si daca as putea sa dau timpul inapoi ti-as da returna banii (daca pentru ei esti suparat) sau as face totul sa te simti bine (daca consideri ca nu ti-a fost acordata importanta pe care crezi ca o meritai).