joi, 28 mai 2009

Efect Secundar

Cand eram copil, crescut printre blocuri, cum dadeam de o bucata de iarba verde primul gand era sa caut papadii si sa suflu in ele, minunandu-ma de fiecare data de spectacolul oferit de micii fulgi in dansul lor prin aer. Pentru mine, copil printre betoane, cu cheia sub forma de accesoriu atarnat la gat, era perfectiunea naturii.

Mai tarziu, cand am evadat dintre betoane, am pus in curte cat de mult gazon am putut. Si inevitabil au aparut si papadiile. Numai ca d-abia acum am inteles ca gingasele plante sunt de fapt niste buruieni nenorocite. Si cu fiecare suflare de vant imi contamineaza mai tare iarba, imi sufoca florile si imi umplu aerul cu agenti alergogeni. Am fost la magazin sa caut ierbicid, am dat din doua in doua saptamani cu tot felul de substante toxice de imi lesina cainii. Basina porcului, fascinatia copilariei mele, se dovedeste a fi un cosmar de care scap mai greu decat am crezut.

Intrebarea fireasca vine: e posibil, pentru noi toti, ca si alte lucruri, pe care in copilarie sau tinerete le-am vazut ca pe niste minuni ale naturii sa fie de fapt niste buruieni care ne invadeaza spatiul vital?

duminică, 24 mai 2009

Stand by me

No matter who you are, no matter where you go in life, you dont need somebody to stand by you...

sâmbătă, 23 mai 2009

Turisti

Spre surprinderea mea, Centrul Istoric e plin de turisti straini. Rataciti prin Europa sau poate au vrut sa ajunga de fapt la Budapesta si au nimerit din greseala aici, e plin de ei. Iar cu ocazia ca ne viziteaza tara cum ii prind pe Smardan, cum ii asez cu japca la masa, pe terasa la JayaCafe. Ii intampin cu engleza mea de Pantelimon, ii omenesc, sunt dragut cu ei si nu ii ard la bani, contribuind in felul asta la bunastarea familiei mele si imaginea Romaniei peste hotare.

Ieri pe la pranz, cand de obicei e libera terasa, vad ca se apropie de o masa si incepe sa studieze meniul un baiat de vre'o 20 de ani, cu un sac in spate, bermude si bocanci, o claie de par cret in cap, tricou negru cu Metallica, gata zic, uite belgianu'.

Politicos m-am indreptat spre el si il intreb:

- Hallo man, can I help you, do you need a table??

- For the moment not, I just check the prices...

- The prices are ok, the beer is the coldest from all over the street, take a seat please.

- No, no, I want to make a party and I wat to invite some friends, now I just check the prices...

Stai asa ma gandesc eu, ceva nu e in regula, nu are omu' accent de francez, prea verifica preturile si il intreb:

- Vorbesti romaneste??

- Da, zice el, sunt roman...

- Pai si,il intreb, de ce vorbim engleza??

La care imi raspunde:

- Pai tu ai inceput....

miercuri, 20 mai 2009

Here it is

Nu stiu daca are vocea asta de la tigari si alcool sau asa l-a facut mama lui, dar e inconfundabil: Leonard Cohan si cea mai tare melodie a lui, pe care surprinzator am descoperit-o d-abia azi...

marți, 19 mai 2009

Twitter

Tot ce e cool, evenimente, petreceri, poze, concerte si tot ce e nou la Jaya Cafe poti de acum urmari pe http://twitter.com/jayacafe.

Inscrie-te ca follower si o sa stii in permanenta ce se intampla la cafeneaua ta preferata.

Iar in caz in care pleci rupt de beat de la alta petrecere si nu mai stii exact unde tre' sa vii, ne gasesti fix aici!



PS: Noi nu sustinem consumul excesiv de alcool, doar il incurajam discret.

sâmbătă, 16 mai 2009

It's open !

Am deschis. Si a fost full. 120 de persoane la terasa, aproape in permanenta toata seara. E 4.43 dimineata. Dupa 21 de ore de stat in picioare, incep sa ma indoiesc de capacitatea de sustinere a genunchilor mei. Sunt lesinat de foame, dezhidratat si muncit cum nu am fost in viata mea. M-am decis sa muncesc la servire si jur ca pana in ziua de azi nu am banuit cat alearga un ospatar. Daca as fi stiut poate as fi gandit mai cu larghete in momentul in care calculam cata spaga sa-i las.

Dar merita. Pe la ora 12 noaptea a inceput sa ploua si multi clienti au intrat in cafenea de la terasa, cafenea care nu are mobila, era plina cu baxuri de bauturi si cartoane. A fost un supermoment in care Jaya the Cat rasuna in boxe, iar toata lumea socializa cu toata lumea.

Jaya e cum trebuie, lumea care a fost in seara asta e lumea care trebuie. Doar noi ar trebui sa facem fatza cu alergatul. Iar unul din efectele secundare, la care chiar nu ne-am gandit cand am facut cafeneaua, va fi faptul ca vom slabi cateva kilograme :))

marți, 12 mai 2009

Inaugurare

Dupa 30 de zile de munca continua, de spume, muncitori luati la suturi, injurati, concediati si la loc angajati, dupa nervi de arhitecti, colaboratori si parteneri intinsi la maxim, a venit vremea ca visul unor motociclisti sa devina realitate.De acum e o certitudine:

VINERI 15 MAI 2009 DESCHIDEM JAYA CAFE !


Va astept in Smardan 22 sa petrecem clipele frumoase pe care vi le-am promis in momentul in care Jaya era doar o idee. Avem vinuri alese, bere la discretie, cocktailuri pregatite de Laurentiu si Raluca, barmani de referinta in peisajul bucurestean, cafea de la Manuel Cafe (despre care credem ca nr 1) si pentru zilele caniculare care vor veni, inghetata si JayaFrappe....

joi, 7 mai 2009

Ploua

Atunci cand ploua nici un loc nu mai e asa frumos.

miercuri, 6 mai 2009

Step by step

Incet incet ne apropiem de momentul inaugurarii la Jaya Cafe. Mobila nu este inca, frigidere nu avem, paharele nu au venit, expresorul nu e montat, dar am pus deja reclama :)

luni, 4 mai 2009

NYPD

In Manhattan una dintre cele mai mari probleme e gasirea unui loc de parcare. Drept urmare politia de acolo e disperata cu soferii care, chiar si cu riscul incasarii unei amenzi de 115$, opresc sau parcheaza in locuri nepermise, ingreunand astfel si mai mult traficul infernal de acolo.
Asa ca NYPD a postat niste indicatoare din care sa se inteleaga si mai clar despre ce e vorba....

duminică, 3 mai 2009

Pentru premianti

Intamplator am ajuns in Manhattan intr-un apartament situat la et. 28 al cladirii numite Sixteen. De la usa blocului mi-am dat seama ca o sa fie un pic diferit fatza de blocul 97B din Pantelimon unde am crescut. Doorman-ul, dupa verificarile de rigoare, m-a pus sa semnez in format electronic ca am luat cheile de la apartament. Ajuns sus, am gasit un apartament de aproximativ 200 de metri patrati, cu vedere la East River pe o parte si Uptown Manhattan pe cealalta, amenajat cu un bun gust care m-a pus in urmatoarea dilema: oare arhitectii sau designerii nostri sunt in pana totala de inspiratie sau nu dispunem noi de resursele necesare punerii in practica a ideilor lor??

Era un pian cu coada acolo (cum dreaq l-au urcat ???), mai erau ceva lucrari in original atarnate pe pereti, un covor de vre'o 20.000$ si nimic de la IKEA. Un perete plin de carti m-a facut sa ma gandesc ca, spre rusinea mea, am acasa cateva carti aruncate pe niste rafturi la subsol. Sentimentul de autenticitate respira de la prima privire aruncata pe geam pana in fiecare colt in care iti intorceai capul.

Si lucru care mi-a placut cel mai tare au fost cartile de joc ramase pe masa din living impreuna cu tabelul de la ultimul joc de Bridge care avusese loc acolo.

Pentru premianti....