Back

Dupa o luna de tacere revin. Pentru cei ce s-ar fi bucurat sa nu mai apar IATA-MA.

Teafar si nevatamat, cu aceleasi erectii matinale, inca in criza, asta insemnand de fapt Krizatu. Atunci cand vei intra aici si vei vedea ca nu am mai scris nimic de 6 luni o sa stii ca a dat de ei. De bani. Momentan scriu...

So. Ce am facut luna asta. Am deschis terasa la Jaya, cu niste scaune si mese superbe din ratan d-ala artificial. Care ne-au placut fix o saptamana si le-am vandut. Am cumparat alte mese si scaune superbe, din fier forjat antichizat, cu gardulet asortat si jardiniere cu petunii si muscate pitice. Au doua saptamani si inca rezista, sper sa ramana asa pentru ca nu vreau sa cumpar trei terase vara asta si sa am de fapt una.

Tot din categoria Jaya este si faptul ca meniul s-a imbogatit cu ceva nou. PIZZA. Inventata de italieni atunci cand era foamea mai mare la ei produsul asta inca starneste emotii la un pret decent.

"Best of" in luna ce a trecut e de departe intalnirea cu baietii de la JAYA THE CAT, formatia de la care se trage si numele nostru. Au venit in Romania, inainte de concert am mancat si baut impreuna la noi, iar in semn de apreciere au purtat la concert tricoul uniforma Jaya si inainte sa cante ultima melodie, "Closing Time", au spus "this song is for that 3 cool guys from Jaya the restaurant and we together represent the Jaya Spirit in this world". Dupa concert am baut, am cantat si am dansat impreuna pana la 5 dimineata. Un fel de vis devenit realitate...

Am fost la Roma. Nu mai fusesem. Ori din cauza ca in ultimul an o lasasem mai subtire cu calatoriile, ori din cauza ca am imbatranit Roma m-a impresionat. Cu un centru istoric cat jumate din Bucuresti, monumente de vizitat de ti se taseaza vertebrele de la atata mers si turisti pe zi cat toata Romania in 3 ani, am vazut Roma ca pe un fel de Mecca prin ochii unui prapadit de roman cu o cafenea in Centrul (Istoric) de Cacat al Bucurestiului. Si ca pentru comparatie, daca Oprescu face un Colloseum anu' asta peste 2000 de ani un prapadit cu o cafenea din Burkina Faso o sa beleasca ochii la el si o sa dea si 15 euro la intrare.

A mai fost si ziua mea. 36 e ok numai ca m-a dururt rinichiul. O piatra mica inauntru imi da semnale subliminale pe care m-am decis momentan sa le ignor. Atunci cand baietii mei o sa ma salute in fuga si o sa o taie in oras de ziua mea o sa stiu ca incep sa imbatranesc. Anu' asta au stat toata seara amandoi in bratele mele si mi-au cantat de 20 de ori "La multi ani". Dupa cu spuneam 36 e o varsta buna.

A mai trecut o luna. Nici mai buna, nici mai rea. O luna in care toti am fost in shantz, dar unii din noi au privit la stele, dupa cum bine spune Oscar Wilde. Nu stiu voi cat mai priviti la stele dar eu cu siguranta o sa ma concentrez sa ies din el in luna ce vine...