Mergi prin Bucuresti cu masina acum aproape ca la inceputul anilor 90. Colentina - Eroilor 12 minute. 12 MINUTE. Exact primavara trecuta era drum de o ora. Minim. Cauza? O gramada de romani si de sereleuri au fost nevoiti sa dea masinile inapoi la societatile de leasing, care au umplut toate platformele betonate din jurul Bucurestiului de autoturisme. Acolo zac. Acolo, pe platformele de beton, zac o parte din banii pe care nu ii mai regasim pe piata.
Te uiti in mall-uri si magazine pustiu. Ici colo cate un client ametit cauta ceva reduceri. Daca cumva vre'o bluza redusa de la un milion la doua sute de mii il atrage pe foamea asta in vre'un fel, dupa ce o intoarce de zece ori pe toate partile si o probeaza de cinci ori scoate cu inima jumatate indoita cardul de credit (numerar nu detine) si plateste. Dar marea majoritate a produselor zace degeaba pe rafturi. Acolo, pe rafturi, zac o parte din banii pe care nu ii regasim pe piata.
Cand mergi la banca, functionarii de la ghiseuri oarecum plictisiti isi intrerup jocul de ZUMA si te servesc cu cea mai mare politete. Liniile galbene, care iti indica un metru de la ghiseu si te obligau respectuos sa pastrezi distanta fata de persoana din fata, nu isi mai gasesc utilitatea. Aproape ca nu mai exista niciodata o persoana in spatele celui care e servit. Ofiterii de credite au fost transformati in haitasi si de la ora 10 la 17 suna intarziatii sa isi plateasca ratele. Acestia momentan nu isi mai gasesc utilitate pentru ca banii ce urmau sa fie dati cu imprumut clientilor au fost retrasi de bancile mama sau zac in conturi.
Acolo, in conturile bancilor, zac o parte din banii ce nu se mai regasesc pe piata.
Acum vre'o 3 ani niste firme destepte de consultanta englezesti descriau Romania ca pe raiul investitiilor imobiliare. O gramada de companii si persoane romane si straine au halit momeala si au cumparat lanuri de porumb la pret de statiune montana, locuri de casa la Peris la pret de Poiana Brasov si palme de pamant in Bucuresti la pret de Tokio. Acolo, in lanurile de porumb, zac o parte din banii pe care nu ii mai regasim pe piata.
Acum comerciantii de automobile si firmele de leasing zac. Producatorii si retailerii de imbracaminte si incaltaminte zac. Bancile zac. Investitorii zac.
Usor, usor, incepem sa zacem cu totii. Si usor, usor, se pare ca incepem sa ne obisnuim cu asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
clar ne obisnuim. 1,2 milioane dintre romani sunt angajati la stat (din 4,5 populatie activa). ei sunt cei care acum cersesc la guvern, fara nici o legatura cu performanta, ei ameninta cu proteste daca nu se-ntampla nus'ce mariri de salarii, sporuri etc. In conditiile in care in privat se taie salarii / bugete / oameni etc. vom intinde mana in continuare la FMI si la altii ca ei ca sa alimentam gaura existenta, las' ca vor plati copiii nostri, nu?
RăspundețiȘtergere