sâmbătă, 27 iunie 2009

Jurnalul unui ospatar

Prin somn aud un zgomot care se repeta obsesiv. E telefonul pe care l-am pus sa ma trezeasca la 7.30, mult prea devreme fatza de ora 5 cand m-am pus in pat sa ma culc. Nu reusesc sa inteleg de ce suna, in mod normal daca m-am culcat la 5 inseamna ca am muncit si chiaun, prin somn, nu reusesc sa dezleg enigma. Intr-un final imi amintesc ca am fost in seara precedenta la Jaya, ca m-a pus dracu sa stau cu baietii acolo si in seara mea libera, iar acum chiar tre' sa merg la servici. Ma doare capul si nu inteleg cum e posibil asa, sa bea colegii mei si sa ma doara pe mine. Ca niste dementi, chit ca lucram sau suntem liberi, toti suntem seara de seara acolo. Indiferent in ce directie am pleca, pasii ne duc inevitabil pe Smardan. Ne intrebam cateodata de ce stam ca prostii nonstop acolo. Raspunsul a venit de la un client, care la randul lui e mai mereu pe terasa:

"Bai nene, carciuma asta a voastra e vie !"

2 comentarii:

  1. Immm, DA,chiar e vie terasa voastra si nu sunteti singurii care ajungeti acolo si nu stiti de ce....
    Sper sa ramana si in viitor asa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu din ce motiv dar terasa voastra este ca un drog :)), dar e placut.
    Sper ca si peste luni, ani sa va gasesc la fel si sa fie chiar mai bine (de fapt, cred ca asa va fi atata vreme cat va urmati visul).
    Spor la treburi si multa energie :)

    RăspundețiȘtergere