Teoria cu oala

Mi-ar placea sa cred ca asta nu e singura viata pe care o avem, dar imi e foarte greu sa ma obisnuiesc cu gandul de reincarnare. Sunt crestin ortodox si pe noi biblia ne invata ca Isus a intors un om din morti si a prefacut apa in vin, iar eu ar si trebui sa cred treaba asta fara sa cercetez. Numai ca nu sunt asa credul si imi e greu tare sa iau ceva de-a gata, doar ca imi spune unul sau altul "Bai nene cam asa sta treaba, nu mai cerceta, asta e si gata". Drept urmare sunt mai degraba adeptul teoriei conform careia ai murit, te faci oale si ulcele, la revedere, pa si pusi. Sa nu imi spuna mie cineva ca si sobolanul pe care l-am otravit saptamana trecuta avea suflet ca nu o halesc.

Dar mai exista din cand in cand momente care iti schimba toate teoriile de viata pe care tu ti le formezi de-a lugul timpului.
Sunt nascut si crescut in Salajan, la margine de Bucuresti. Acum 20 de ani m-am mutat de acolo si niciodata nu am mai revenit in zona aia. Nici prieteni, nici o legatura, nimic. Intre timp am reusit sa fac si doi copii, dintre care cu ala mai mare, de 6 ani, ducandu-l la gradinita si aducandu-l, sunt zi de zi impreuna. La un moment dat, in drumurile noastre prin oras, stateam la semafor la statuie la Salajan, eu cu gandurile mele, el cu ochii pe geam, imi spune in cel mai normal si firesc mod cu putina:

"Auzi tati, uite cand erai tu mic, erai sus aici, in blocul asta intr-o camaruta mica, stateai pe pat pe o parte si citeai o carte cu un ochi inchis"

Instantaneu mi s-a sculat parul pe maini, mi s-a pus un nod in gat, nu am mai putut sa imi inghit saliva si cu voce sugrumata l-am intrebat:

"Ca ai zis tati??"

Acolo statusem eu. Iar cand eram mic marea majoritate a timpului liber asa o petreceam . Citeam stand in pat, pe partea stanga, cu ochiul stang inchis. Numai ca treaba asta nu avea cum sa o stie NIMENI. Absolut nimeni. Cu atat mai putin el, care s-a nascut aproape la 15 ani de cand eu nu mai stateam acolo.

Mi-a repetat copilul ce imi spusese mai devreme, iar urmatoarea mea intrebare, fireasca de altfel, a venit:

"Dar de unde stii tu tati toate astea??"

"Pai uite tati, inainte sa fiu copilul tau, adica cand eram eu mic mic mic si erai si tu mic, eu stiam ca o sa fi tatal meu. Stateam toti copiii cu Dumnezeu si ne uitam la parintii nostri ce fac. Iar tu citeai cartea aia"



Niciodata nu am vrut sa cred fara sa cercetez. Mi s-a parut anapoda si ca ma ia cineva de guster, ca poate sa ma manipuleze in felul asta. Am crezut ca nu e nimic nici inainte, nici dupa, ca ne facem oale si ulcele cand ne ducem pe copca. Dar afirmatia unui copil, care nu avea de unde sa stie un amanunt pe care nimeni nu il stia, nu avea de unde sa stie unde am crescut, pur si simplu nu avea cum, a reusit sa imi dea peste cap teoria cu oala...