Neuro

Cand ai un copil toate termerile, fricile si spaimele se amplifica. Daca ti se loveste copilul pe tine te doare de trei ori mai mult ca pe el. Iar copilul meu azi, in timp se plimba cu bicicleta cu o viteza peste limita cu care ar trebui sa se dea un copil de sase ani pe doua roti si incerca sa execute ceva manevre recomandate adultilor, a reusit in cadere sa nimereasca bordura cu capul. Drept urmare m-am infiintat cu el la camera de garda a Spitalului de neurochirurgie Bagdasar-Arseni. Dupa analizele de rigoare doctorul a ajuns la concluzia ca trebuie internat 2-3 zile pentru supraveghere.
Cand am ajuns la etajul la care trebuia copilul internat asistenta imi arata un pat situat pe holul spitalului si imi spune ca asta e patul.
Ii zic, stati asa si patul asta in ce salon il bagam?
Pai nu avem locuri in saloane sunt toate paturile pline, aici o sa doarma si mama si copilul.
Saloanele cu cate 8-12 paturi si in care in mare parte dormeau cate doi pacienti si holurile pline de paturi cu oameni bolnavi erau de o imagine dezolanta. Mirosul care era acolo, igiena indoielnica a locului, oamenii suferinzi obligati sa stea expusi si cum arata totul indiferent in ce parte iti indreptai privirea fac ca locul ala sa fie inuman.

Eu inteleg ca suntem o tara secatuita de putere si care nu produce nimic. Mai pot sa inteleg mecanismul prin care functioneaza spaga. Mai pot, deasemenea, sa accept sistemul asta nenorocit in care traim si in care statul reprezinta mafia care controleaza tot, politicieni care incaseaza comision pentru orice bani pleaca de la buget. Dar nu pot sa inteleg de ce avem primar al Bucurestiului un medic, iar ministru al sanatatii e importatorul Ferarri in Romania.
Nu pot sa accept ca statul, caruia i-am platit sute de mii de euro de-a lungul timpului sub forma de taxe si impozite, a avut grija sa ma cheame ieri la administratia financiara si sa ma anunte ca o datorie veche de un an de 380 de milioane de lei s-a transformat intr-una de 1 miliard de lei datorita penalitatilor aplicate, dar nu are grija ca, copilul meu sa nu fie internat pe holuri cand se loveste din greseala, iar nevasta mea sa fie obligata sa doarma intr-un loc prin care se perinda sute de persoane.
Statul poate sa atribuie constructia unei autostrazi unei firme cu 2,5 miliarde de euro ca apoi sa plateasca 11 miliarde pentru acceiasi lucrare, dar nu poate sa aiba grija de demnitatea propriilor cetateni.

Nu vreau tratament special pentru copilul meu. Vreau tratament decent pentru toti copiii. Vreau sa mearga la scoli in care profesorii se concentreaza pe educatia elevilor nu pe greve, vreau sa mearga la spital fara sa existe riscul sa se imbolnaveasca mai rau decat sunt.

As vrea sa doarma EBA la spital pe holuri, sa vada si Basescu ce e in sufletul parintilor din tara asta. As vrea sa planga si el cand pleaca de la spital cu inima franta de sistem.