Luni

E luni. Si pentru ca in ultimele 520 zile de luni cu care de obicei incepe saptamana nu am inceput sa merg la sala asa cum mi-am promis acum vreo 10 ani, "Bah gata, de luni la sala cu mine", e foarte posibil sa nu ma duc nici azi. Din toate ciclurile zi-noapte, vara-toamna-iarna-primavara si din nou vara, ciclul asta care se repeta la sapte zile e cel mai amagitor. Indeajuns de scurt ca sa iti dea posibilitatea sa amani lucruri pe care ai putea sa le faci chiar saptamana asta si cu o zi de luni care in mod eronat te face sa crezi ca o sa rezolvi toate problemele "Incepand de luni".
"Incepand de luni" o groaza de oameni se lasa de fumat, se lasa de laba sau incearca sa renunte la toate viciile care le tulbura vietile aparent normale.
Luni reprezinta un fals inceput si totodata speranta schimbarii in bine care de fapt niciodata nu vine.
Luni dimineata in Bucuresti traficul este infernal, o gramada de chiauni sufocand intersectiile manati de acelasi gand, si anume "de luni rezolv neaparat....".
Luni e o zi ca toate celelalte ale saptamanii. Nici mai buna nici mai rea. E fals ca reprezinta un inceput, e fals ca azi nu creste iarba si e foarte putin probabil ca sa renuntam la ceva incepand de luni. Singura problema e ei ar fi ca e cea mai indepartata de weekend-ul ce tocmai sta sa vina.