sâmbătă, 18 aprilie 2009

NY

Copil fiind, visam sa plec in America, acolo unde erau Coca Cola, Bruce Lee si zgarie norii. Mai exact pentru mine America insemna New York. Aia credeam eu ca e America.

Intre timp am reusit sa ajung din India pana in Tailanda, din Hong Kong in toate coclaurile din China, in Europa peste tot, dar niciodata in America. Mi-a ramas ca un ghimpe in inima, iar acum a venit vremea sa merg. Doar ca intre timp Cola are si Nelu la chiosc la mine pe strada, Bruce Lee a murit, iar zgarie nori am vazut deja.

Undeva, parca lucrurile daca nu le faci la timpul lor isi pierd din impactul emotional, din valoarea sentimentala pe care o investesti in visul respectiv.

Sunt curios daca gandurile mele de emigrare, demult ingropate, isi vor mai gasi vre'o relevanta in realitatea actuala. Sunt curios daca voi avea vre'un sentiment de irosire, de parere de rau ca nu m-am urcat in avionul acela cu multi ani inainte.

Un comentariu:

  1. Sa nu fie ca o femeie frumoasa, pe care o privesti si-o apreciezi doar vazand-o si conturandu-i o imagine si-o atitudine numai in mintea ta. Si pe care, poate, intr-o buna zi, o cunosti. Si, fata in fata fiind, te va surprinde cu conditia ei mult inferioara celei conturate de tine. Iar atunci, singurul regret, va fi timpul si energia irosite pentru a o cunoaste.

    RăspundețiȘtergere