Despre corporatisti

Un corporatist s-a indurat de noi astia, oamenii normali, si ne-a dezvaluit cateva aspecte din viata lor, cateva mici secrete si ne-a lasat sa vedem ca ei stiu ca existam ca fiinte vii. E un post superb, in care pas cu pas demoleaza toate prejudecatiile noastre despre ei. Ma simt obligat, in numele celor multi, sa demolez demolarile prejudecatiilor noastre.

Prejudecata 1: Li se spala creierele

Demolare corporatist: puterea unei marci se reflecta nu doar in pozitia sa pe piata, ci si in mandria oamenilor de-a lucra pentru ea. Si in dorinta altora de-a fi acolo. Nu poti sa vinzi lucruri in care nu crezi, viata ar fi foarte trista; petrecem totusi mai mult de jumatate din viata (in afara somnului) la munca.

Demolarea demolarii: i-au facut sa le pese de puterea unei marci ce nu le apartine, sa isi faca un target din pozitia ei pe piata si sa isi petreaca mai mult de jumatate de viata scremandu-si creierele lor inteligente pentru bunastarea fericitilor proprietari ai acelei marci. I-au facut sa creada in lucrurile pe care le vand, lucruri in care nu cred nici macar proprietarii. Acestia cred doar in banii care le intra in conturi. S-a ajuns intr-acolo incat un brand manager la o cunoscuta firma producatoare de tigari crede in produsul pe care il vinde fara sa fie fumator...

Concluzie: Li se spala creierele.

Prejudecata 2: Se face prea mult “politica” (office politics).

Demolare corporatist: in firmele de 10 oameni nu se face? Am vazut si partea asta. Intr-adevar, in firmele mici lantul de decizie e mai scurt. Dar nu neaparat benefic, daca sefu’ cel mare decide inclusiv de cati bani cumparam hartie igienica. Firmele mari au avantajul de-a crea si implementa sisteme in care decizia ierarhica functioneaza. Poate cu unele exceptii, dar regula exista. E foarte important sa lucrezi planificat, sa-ti cunosti clientii si piata si concurenta. Pe orice piata ai actiona - ca e cartierul sau orasul sau lumea asta mare…

Demolarea demolarii: Intr-adevar, este o mare diferenta. La ei, in sistemul piramidal perfect in care isi desfasoara activitatea, odata cu planificarea sarcinilor in companie, cand se decide cine cumpara hartie igienica Managing Directorul il insarcineaza pe Executiv Directorul, sa il instiinteze pe Office Representative sa anunte la Cleaning Departament (femeia de serviciu asa se cheama la ei) ca este datoria ei sa asigure hartia igienica la toaleta. Aceasta il trimite pe baiatul bun de toate din birou sa faca aprovizionarea, face proces verbal de predare primire cu soferu, hartia o preda Dlui Office Representative care l-a randul lui o semneaza si o preda Dlui Executiv Director, care la randul lui o preda Prea Fericitului Managing Director. Acesta o va include in raportul anual de cheltuieli, iar in urmatoarea sedinta de stabilire a strategiei pana in anul 2021 se va dezbate, analiza si supune discutiei si aceasta problema. Proprietarul, cand va primi strategia, undeva pe o insula in Oceanul Indian, unde isi petrece la soare marea parte a timpului, va decide ca, fiind vremuri de criza, trebuie taiate din cheltuieli.
La noi astia normali, in care proprietarul merge zilnic la micul lui birou cu 10 oameni, in drum spre munca acesta opreste la magazin si cumpara trei hartii igienice cand s-a terminat...

Concluzie: se face prea mult “politica” (office politics).

Prejudecata 3: vorbim romgleza

Demolare corporatist: recunosc, se-ntampla. Dar e o chestiune de autocontrol. Multi nu-l avem, cel putin nu tot timpul. Nu e usor sa traduci in romana termeni inventati peste ocean, dar se poate. Eu cred ca folosirea excesiva a termenilor de specialitate din limba engleza denota lacune de vocabular in limba romana. Totusi, traduceti-mi va rog management sau marketing.

Demolarea demolarii: Nu despre management sau marketing vorbim aici. Astea deja sunt discipline la facultati. Pentru voi e usor sa ne intelegeti, voi tot dintre noi ati plecat, deci e clar. Pentru noi e mai greu sa va intelegem. Si apropo de autocontrol, e bizar ca nici nu mai realizati ca nu va intelegem. Dar oricum asta e o chestiune scuzabila. Petreceti mai mult de jumatate din viata la birou. Si pentru ca nu va intelegem in totalitate cand vorbiti avem si o concluzie: Vorbiti romengleza.

Prejudecata 4: trebuie sa ai “pile” sa ajungi intr-o multinationala.

Demolarea corporatistului: suntem foarte multi pentru care asta nu se aplica. Iti trebuie determinare si o definire foarte clara a obiectivelor si a ceea ce vrei sa faci, ce-ti place. Dupa ani de munca evident conteaza prietenii pe care ti i-ai facut, prestigiul pe care ti l-ai castigat. Bineinteles prefer sa lucrez cu cineva pe care-l cunosc si care are rezultate profesionale dovedite; pana la urma, e reputatia mea in joc daca recomand pe cineva. Se cheama networking in zilele noastre, apropo de “romgleza” :) . Dar prestigiul se construieste in timp si cu multa munca, nu are legatura cu al cui baiat esti.

Demolarea demolarii: ca sa ai ocazia sa iti construiesti in timp si prin multa munca prestigiul tre' sa intri in respectiva corporatie. Daca nu esti al cuiva, daca nu vorbesti aceiasi limba cu ei (iar romengleza se invata doar in corporatii), daca nu regasesti corporatisti printre prietenii pe care ti i-ai facut e destul de greu sa accesezi in corporatii. Dar nu atat de greu pentru ca aceste corporatii cauta in permananta creiere proaspete pentru plantatiile lor. Aici corporatistul are oarecare dreptate.

Apropo de avantajele de a fi corporatist descrise acolo sunt convins ca ele exista. Motivatia financiara, apartenenta la grup, lucrul intr-un mediu civilizat in care cineva are grija in permanenta sa iti induca starea de siguranta, cu toate ca aceasta practic nu exista, fiind constienti cu totii ca un preaviz de 15 zile sta doar sa-ti fie semnat si inmanat in orice moment si la cea mai mica abatere.
Sunteti oameni de admirat, capabili de o munca imensa in folosul altora, sunteti partasi si duceti greul corporatiilor, iar recompensele si beneficiile sunt mult prea mici, indiferent cat de mare e salariul. Cred ca munciti prea mult, acumulati mult prea mult stres datorita presiunii careia sunteti supusi.

Datorita tensiunii pe care o acumulati, voi corporatistele, sunteti un target pentru prietenii mei, nerabdatori sa va prinda sambata seara in oras.
Iar din informatiile pe care le detin si corporatistii au ceva cautare printre fetele sensibile la sesiuni de shopping.

Ca si concluzie dragi corporatisti, sunteti prezente agreabile, total inofensive, ne-am obisnuit cu voi printre noi si probabil in curand vom auzi chiar de casatorii inter-rasiale om normal - corporatista sau viceversa.