Commercial

De la Leca am primit clipul asta in timp ce jucam rummy linistit pe net:



Antialcoolic convins fiind, cam asta ar fi momentul in care m-as convinge singur ca poate nu e asa neplacut sa bei din cand in cand cate ceva...

Sf. Valentin

Importata de curand in Romania in ziua de Sfantul Valentin se sarbatoreste dragostea.

Ziua de 14 februarie iti da prilejul daca esti tanar aspirant la buricul vreunei don'soare sa trimiti un semn catre ea, fiind in felul asta un fel de zi a timizilor care tot anul nu au indraznit. Daca esti cumva in situatia de fatza si nici macar acum nu incerci ceva s-ar putea sa ramai pentru multa vreme de acum incolo prizonier pe taramul lui Onan.

Daca te-ai combinat de putin timp cu o fata si e primul Valentin impreuna tre sa sari la cap temeinic. Bagi mana adanc in buzunar, te milogesti la mata, daca nu o indupleci ii ciordesti lantul de aur de pe vremea lu' Ceasca si il sacrifici la amanet, dar la fata e musai sa te prezinti exemplar. Dusat, barbierit, spalat pe dinti si imbracat cu hainele alea bune mergi la intalnire cu trandafiri, parfum si cina la local. Daca totul e ok si asa ar trebui sa fie ai 80 % parte de o noapte cu felatie inclusa.

Daca esti cu gagica de 5 - 10 ani e putin diferit. Deja suni niste prieteni sa faceti Valentinul impreuna si cam de aceiasi parere e si gagica ta. O seara in weekend la club, sanchi domle indragostit, pupaturi si rasete toata seara, ii dai un numar si te culci. Ca lumea.

Esti casatorit. E aici s-a complicat. Casatoria poa' sa fie in unul din multele stadii. Esti casatoritul comun, care munceste pe branci, n-are bani de rata, stres mult la servici, sta cu soacrii, iei un buchet de flori in graba, eventual unu mai subtire la bani, te uiti cu japca unul in bratele celuilalt la telenovela si urgent la culcare ca va sculati dimineata sa mergeti la munca. Poate daca cumva cade vineri va si futeti. Dar anul asta cade luni.
Ziua de 14 februarie e o buna ocazie pentru cuplurile cu mari probleme sa incerce sa dea un refresh. Dupa un an de certuri, lacrimi si neintelegeri toata lumea simte nevoia ca trebuie facut ceva. Mai exact o excursie de 3-4 zile "afara". Londra, Praga, Paris sunt cateva din destinatiile propuse de agentiile de voiaj pentru aceasta sarbatoare a iubirii. Numai ca e greu. E aproape imposibil ca dupa 361 de zile de cosmar in astea 4 dintr-o data partenerii devin indragostitii de acum 15 ani, subit sunt intelegatori unul cu celalalt, dragastosi, deschisi si zglobii. Mai mari sunt sansele sa se lase cu un "mortii matii de janghinoasa" printre dinti la Big Ben, scaltoaca sub Tour Eiffel sau clasicul "bou nenorocit, mi-ai distrus viata" in una din faimoasele berarii din Praga...

Era o vreme...

Era o vreme cand nu trebuia sa ai silicoane ca sa poti canta. Nu existau nici unmiliontreisutecinzecisipatrudemiisasesutesaptesprezece televiziuni de muzica sa promoveze pseudotrupe, pseudocantareti sau pseudocantarete.

Era o vreme in care luai pur si simplu chitara in mana si cantai. Dupa cateva acorduri dadeai inainte si cu vocea si aia era muzica. Fara sa ti-o indese nimeni in cur ca sa te auzi la radio, fara felatii prin culise ca sa poti urca pe scena.

Era o vreme in care canteretii nu erau produse de marketing. Nu trebuia sa fii frumos sau frumoasa, barbat bine sau bunaciune, dus la sala si bronzat cu japca la solar. Indiferent cat de pitic, urat, ghebos erai daca stiai cu ele ala erai. Si daca vi se pare ok sa ascultam cu totii Ina, Lady Gaga, Connect-R si restul cu care sunt bombardati pe toate canalele media copiii din ziua de azi hai sa ne aducem aminte impreuna de urmatorul clip.

Dilema unui Labagiu

Pentru noi toti e clar ca suntem o tara de labagii. Nu luam atitudine sociala, ne fut astia in cur cum vor ei, taie pensiile, murim in spitale pe capete din lipsa de biseptol si ser fiziologic, mancarea e mai scumpa decat in majoritatea Europei, ne micsoreaza salariile si noi nimic. Tragem ca vitele la jug indiferent cat incarca stapanul caruta. In Franta cand au scumpit motorina datorita taxelor cu 4 eurocenti au blocat tiristii toate autostrazile de a fost nevoit statul francez sa renunte la ele. Grecii sunt de aproape un an in razboi ca statul a decis sa nu le mai dea bugetarilor (ATENTIE) al treispelea salariu. In Anglia studentii au facut ravagii pentru cateva zeci de lire taiate din bursa. Da noi nu. Dam inainte la galere, iar astia vad ca se mai poate deci o intind si mai mult pe coarda.

S-a scumpit benzina. A doua rata de crestere din Europa in 2010, noi fiind a doua tara saraca din aceiasi batrana Europa. Nu tu sosele blocate. Nu tu oameni sa arunce cu cataroaie in Guvern, Presedintie, Petrom, Lukoil sau cine o fi responsabil cu treaba asta. Niste labagii...

Si totusi niste tineri au avut o mica initiativa timida. Au decis sa bage cate un litru - doi de benzina si sa plateasca in monezi de un ban. Intr'o tara de labagii e un semn bun. Raspandindu-se rapid, mica actiune s-a tranformat intr-o adevarata campanie media prin care s-a promovat boicotarea companiilor petroliere, respectiv:

"In zilele de 17, 18 si 19 ianuarie nimeni nu alimenteaza cu combustibil".

Pe facebook, messenger, email, sms toti am fost bombardati 17, 18.....
Frumos. Deci se poate. Mie personal mi se pare un pic naiva initiativa, o sa bagam pe 16 sau pe 20 benzina aia, dar e ok. Particip. Nu o sa bag benzina in zilele alea!!!

Luni 17 ianuarie. Cu spaima am constatat spre seara ca mi s-a aprins becul la benzina. Ca un facut ieri a fost duminica si am uitat in lenea mea sa bag benzina. Primul gand a fost "Asta e nu mai bag !". M-am mai gandit dupa vr'o ora ca tre sa duc copiii la scoala, sa ajung la contabila, la Buddha, iar la scoala sa iau copiii, pana mea 20-30 de litri sunt putini, nici nu se observa, dar "NU". Nici vorba.

Acum stau in pat si ma gandesc. Oare daca bag pe la doua noaptea se pune?

Wonderfull Night

2010. Anul in care oamenii si-au pierdut reperele, au incetat sa mai aiba vise si aspiratii, ramanandu-ne doar grija de a trece de vremurile astea cacacioase pe care le traim. Ne-am intors cumva spre neolitic princiala grija fiind sa aducem mancare in pesterile in care traim, singura diferenta fata de perioada preisorica amintita pe care o avem fiind ca ne-am ipotecat pesterile la banca si luna de luna tre' sa mai cotizam si la banca rata. Ca si in 2009 in ultima zi ne bucuram de ca se incheie anul asta fericiti ca am scapat, considerandu-ne un fel de castigatori, cand de fapt doar am mai taiat un an amar din cei numarati ai avea pe planeta asta, indreptandu-ne incet dar sigur spre altul care nu se anunta mult mai minunat.
Deprimant? Nuuuu...
Asta este pentru pesimisti.

Exista varianta si pentru optimisti.
2010. A fost un an in care ne-am vazut de treaba noastra, fiecare ce a avut de facut. A fost unul in care am capatat experienta, am devenit clar mai destepti decat in 2009, dupa cum si in 2009 am devenit mai destepti ca in 2008, etc, etc, pana in 1974 (cazul meu).
Daca pesimistul zice ca ne-am pierdut reperele, visele si aspiratiile eu pot sa il contrazic. Reperele mele chiar s-au conturat mai puternic anul asta, pe doua dintre ele le duc in fiecare dimineata la gradinita iar cu unul dorm in pat. Am inteles ca reperele nu sunt nici alea din buzaunar nici cele din cont. Aspiratiile sunt aceleasi si nu o sa las nici o criza sa ma opresca din drumul meu spre volanul unui Ferarri (de ex), iar cat despre visele cu doua suedeze intr-un fiord la marea Nordului n-au vre-o legatura cu Basescu.
Asa ca 2010 a fost un an bun. La fel de bun ca toti ceilalti si in nici un fel nu o sa ii dau delete din memorie.

Pe 2011 il astept cu bratele deschise. E unul in care ma asteapta 250 de drumuri dus-intors la gradinita cu cei mai buni prieteni ai mei, 300 si ceva de nopti in patul in care in 1992 mi-am dorit sa bag cea mai frumoasa fata din lume, unul in care nu o sa conteze daca guvernul Boc cade sau ramane, daca indicele Dow Jones o sa fie pozitiv sau negativ. Si ar mai fi si suedezele de la Marea Nordului...

LA MULTI ANI BAI CACACIOSILOR !!

Tuscany

Mai demult nu imi placeau italienii. Probabil din cauza lui Raducioiu care s-a intors din Italia dupa 3 luni si nu mai stia sa vorbeasca bine romaneste. Sau poate din cauza asa zisilor oameni de afaceri italieni, libidinosi de varsta a doua inspre a treia, care s-au aciuiat pe aici dupa Revolutie sa ne ia fetele de 17 ani la maciuca. Apoi am fost la Milano si mi-am schimbat un pic parerea. Italia inseamna stil, highlife, arhitectura. Dupa care am fost la Roma si am fost cucerit definitiv. Istorie, traditie, autenticitate. Asa ca mi-am stabilit urmatoarea tinta. Toscana. Acolo a pornit renasterea, de acolo vin renumitele vinuri Chianti, Morellino di Scansano și Brunello di Montalcino, acolo e o zone unica in Europa cu 120 de rezervatii, acolo trebuie sa merg. La Florența, Pisa, Lucca, Maremma, Crete Senesi și Siena.

Cu aceste ganduri pozitive in cap vis-a-vis de Italia in general si Toscana in special, plimbandu-ma prin strazile din Centrul Istoric zilele trecute imi sare in ochi, din puzderia de restaurante deschise la foc automat in ultimul timp, o reclama discreta pe care scria frumos cu verde: Tuscany.

Mancat fiind mi-am promis un pranz acolo cu prima ocazie, ocazie care s-a dovedit a fi fix a doua zi, cand pasii m-au dus acolo fara sa le comand eu asa ceva.

Am gasit un restaurant cald, nu prea mare dar nici mic, cochet si aranjat, asa cum banuiesc eu ca ar trebui sa fie un restaurant in Toscana, iar daca nu este italienii aia ar trebui sa faca unul. Pentru ca e frumos. Tare. Nu incarcat cu decoruri inutile, fara sa incerce sa iti scoata ochii cu ceva, Tuscany si rafturile lui cu vinuri expuse m-a cucerit. Definitiv.



Cu o prima buna impresie facuta m-am asezat la o masa si am studiat meniul. Totul suna cum trebuie. PANZANELLA, MINESTRA A LA FRANCESCA, FETTUCCINE ALLE MANDORLE CON PROFUMO DI MENTA, SPAGHETTI DAL TIRRENO, COSTOLETTE DELIZIOSE AD AGLIO E ROSMARINO, TORTA TOSCANA AL CIOCCOLATO.
M-am oprit la Spaghetti dal Tirreno. Mi-au facut cu ochiul gamberi si pastele facute in casa. Alaturi de rosii, ardei gras, vinete, ceapa, usturoi si busuioc nu putea sa rezulte decat o combinatie fericita. Iar combinatia asta fericita s-a dovedit a fi de-a dreptu' maiastra in mainile bucatarului de la Tuscany. Probabil asa cum sunt pastele in Toscana. Iar daca nu sunt asa, atunci italienii aia asa ar trebui sa le faca. Ca au fost bune. Tare.
Altceva nu am mai putut sa imi iau de mancare, asa ca am trecut direct la desert, care a fost un tort jumatate negru jumatate alb. Bun si ala. Tare.

Dupa ce am transmis complimente bucatarului am dat o tura prin local si am vazut ca nu chiar asa mic. E si o crama numai buna de petreceri sau sa te ascunzi cu secretara, in cazul in care nu stie nevasta ta de ea.



Imi place la Tuscany. E frumos, mancare e buna, au loc de ascuns, e dichisit asa. Pentru ca nu sunt vr'un critic culinar nu o sa acord nici stele, nici note, nici nimic. O sa va spun doar ca se afla in Centrul Istoric, pe Gabroveni 3. Iar cand o sa fiti acolo transmiteti salutari bucatarului din partea mea.

Craciun Again? Naturally..

E 24 Decembrie seara. Cand a trecut anul asta?

Nimic nou nu s-a intamplat anul asta, aceleasi probleme, aceiasi oameni pentru care nu se vede nici macar tunelul d-apai lumina de la capatul lui, aceiasi lipsa - cronicizata de acum - de lichiditati.

E un Craciun trist pentru ca un om cu doi copii mici, dintre care unul autist, a ales sa isi manifeste disperarea aruncandu-se de la balconul Parlamentului in timpul discursului lui Boc...

E un Craciun trist pentru ca multi dintre romani au taiat porcul de pe lista anul asta sau in cazul cel bun doar au micsorat numarul de carnati pe care l-au produs pe masina de tocat personala...

E un Craciun trist pentru ca tot mai putini din cei 2 - 3 milioane de romani care au ales sa isi traiasca viata in afara granitelor Romaniei nu se intorc in propria lor tara sa isi petreaca sarbatorile, preferand sa ramana anul asta printre straini...

E un Craciun trist pentru ca incepand de Craciunul asta cei ce ne conduc au luat ca masuri de iesire din criza impozitarea pensiilor, micsorarea banilor ce trebuie incasati de lauze si taierea fondurilor alocate sanatatii...

E un Craciun trist pentru ca merg pe strada si nu vad oameni fericiti, merg in magazine si nu vad cumparatori...

E un Craciun trist pentru ca maine dimineata multi copii nu or sa gaseasca sub brad cadoul pe care i l-au cerul mosului...

Asa ca daca esti sanatos, daca ai alaturi de tine pe cei dragi chit ca pe masa doar o sarma si un carnat bucura-te si nu ii lasa pe astia care ne conduc sa ucida ce e atat de frumos la fiecare sfarsit de an: Spiritul Craciunului !