O vorba din batrani spune ca un erou nu renunta niciodata. Constient ca s-ar putea sa ii fie scris sa isi piarda viata in lupta, eroul nostru isi saruta nevasta si plozii, isi pune ranita in spate si porneste la lupta. Daca moare e erou, daca nu urmeaza sa devina un veteran, eventual unul cu sechelele aferente soldatului care a fost la razboi.
Pentru veteranii mei cu mintile ascutite, eroi de fiecare dimineata, am o intrebare:
Daca ai stii ca iti e scris sa mori masturbandu'te ai mai baga vreodata mana in chiloti ??
marți, 6 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
Canta cu mine
Every time that I look in the mirror
All these lines on my face getting clearer
The past is gone
It went by, like dusk to dawn
Isn't that the way
Everybody's got their dues in life to pay...
All these lines on my face getting clearer
The past is gone
It went by, like dusk to dawn
Isn't that the way
Everybody's got their dues in life to pay...
joi, 17 iunie 2010
Danke
Pentru ca am fost un adolescent indolent, caruia nu ii placea de fel sa invete, ma prezentam de fiecare data la examene cu un fel de durere in cur si nesimtire natarmurita. Nici un fel de emotie nu ma cuprindea sau febra a examenelor in timpul sesiunilor. Drept urmare, prin legea compensatiei, ignoranta mea trebuia mai devreme sau mai tarziu pedepsita. Si ieri a venit vremea. Baiatul meu cel mare a avut examen de admitere in clasa 1 la Liceul Goethe. Fiind singurul liceu din Bucuresti cu predare in limba germana concurenta e pe masura, doar 100 de copii au acces in fiecare an la aceasta institutie de invatamant exclusivista. Dis de dimineata m-am prezentat in curtea liceului ca vitelul la taiat, de mana cu copilul care incerca sa ma linisteasca: "Tati nu inteleg de ce te agiti asa ca eu vorbesc germana". Injurand in gand gena de mitocan din adn-ul nostru m-am asezat pe o banca si imi priveam copilul cum se joaca nepasator, la varsta asta el nefiind constient ca i se stabileste cumva viitorul. In cinci minute cat a durat examenul am reusit sa fac trei atacuri de panica, doua caderi de calciu si doua preinfarturi. Pana la afisarea rezultatelor a urmat o noapte in care am fumat prin somn doua pachete de tigari si o zi in care am stat linistit pe banca in curtea liceului de la ora unspe dimineata cu toate ca stiam ca rezultatele se afiseaza la ora cinci seara. Dar coma m-a ajutat sa trec mai usor peste cele sase ore petrecute in soare la 40 de grade.
Pe banca cu mine a stat Karina. Nu e mama copilului meu dar a suferit la fel ca mine. Si inca mai mult, ea a inmultit suferinta mea cu 28 de copii care erau in examen. Dupa ce patru ani a stat cu ei zi de zi, i-a invatat tot ce ei acum stiu, a intrat cu fiecare de mana in sala de examinare, asta a fost pentru ea clipa adevarului. Si pentru ca si-a facut treaba temeinic doar patru micuti nu au reusit sa treaca proba.
Pentru ca ai demonstrat ca valoarea iese intotdeuna la suprafata, pentru ca ai avut grija de copiii nostri astia patru ani ca si cum ar fi fost ai tai, pentru ca ai pus suflet in tot ce ai facut cu toate ca cineva acolo sus a decis ca meriti cu 25% mai putin din putinii bani pe care ti dadeau si pentru ca ai plans in momentul in care ai vazut ca 32 de puncte inseamna ADMIS vreau sa iti spun un singur lucru: DANKE KARINA
Iar pentru ca patru ani mi-ai incheiat baiatu la sireturi, cu toate ca stiai ca e doar un rasfat de-al lui trebuie sa spun DANKE ANA
Pe banca cu mine a stat Karina. Nu e mama copilului meu dar a suferit la fel ca mine. Si inca mai mult, ea a inmultit suferinta mea cu 28 de copii care erau in examen. Dupa ce patru ani a stat cu ei zi de zi, i-a invatat tot ce ei acum stiu, a intrat cu fiecare de mana in sala de examinare, asta a fost pentru ea clipa adevarului. Si pentru ca si-a facut treaba temeinic doar patru micuti nu au reusit sa treaca proba.
Pentru ca ai demonstrat ca valoarea iese intotdeuna la suprafata, pentru ca ai avut grija de copiii nostri astia patru ani ca si cum ar fi fost ai tai, pentru ca ai pus suflet in tot ce ai facut cu toate ca cineva acolo sus a decis ca meriti cu 25% mai putin din putinii bani pe care ti dadeau si pentru ca ai plans in momentul in care ai vazut ca 32 de puncte inseamna ADMIS vreau sa iti spun un singur lucru: DANKE KARINA
Iar pentru ca patru ani mi-ai incheiat baiatu la sireturi, cu toate ca stiai ca e doar un rasfat de-al lui trebuie sa spun DANKE ANA
miercuri, 2 iunie 2010
mircea badea si Motociclistii
Vecinul meu. Catzelu' lu' Voiculescu. Pe fetele care sunt lesinate dupa mircea badea trebuie sa le informez ca un baiat cu personalitate puternica (aka cu coaie) nu e ala care latra incontinuu de unu si de celalalt stiind ca il are in spate pe Felix Motanu. Nu. Ala e un latrau. Si inca unul care are cu siguranta ceva de compensat daca ar fi sa ne luam dupa cantitatea si volumul de cacat cu care arunca in toata lumea in general si in Basescu si ai lui in special. Emisiunea lui "In gura presei" s-a transformat de fapt in "In gura lu' badea", rand pe rand intrandu-i in gura Patapievici, Dobrovolschi, Huidu, Gainusa si multe alte persoane care nu aveau nici o legatura cu presa din ziua respectiva, singura legatura fiind frustarile personale ale facatorului de spagat.
Acum cateva seri, ma uitam la respectiva emisiune sa vad ce mai zice micul scatofil. In timp ce isi tinea monologul cliseistic, brusc zice "sa-l opreasca cineva pe cretinul ala", dupa care se adreseaza publicului ca trece un motociclist si il deranjeaza. Dupa alte cateva minute de vorbit iar zice "cretinul ala de motociclist face ture prin fata pe la antena, ca astia sunt niste boi, niste handicapati, ca distrusii astia ar trebui sa moara toti, etc"
Niciodata nu am crezut ca mircea badea e prost si nu cred asta nici acum. A observat ca monologul i s-a subtiat si imediat a introdus'o p'asta cu Motociclistul pentru dinamica emisiunii. Si zic asta fara sa incerc sa ii gasesc scuze pentru interventia penibila. Chiar cred ca are boala pe noi. Are profilul perfect de conservar. Mascul intre 30 si 40 de ani, cu succes mult mai mult decat ar fi sperat sau meritat vreodata, care se bucura din plin de confortul masinii pe care neam de neamul lui n-ar fi sperat sa o aiba. Dar care nu reuseste sa se desparta de casa parinteasca si de siguranta pe care o are langa mamica lui, care si-ar fi dorit poate, adolescent fiind, sa se dea cu motorul dar aceiasi mamica nu a fost de acord, asa ca ne-am ales cu un adult frustrat cu emisiune la TV.
Baiat crescut ca si mine la statuie la Salajan badea e praf. Cu toate ca isi face treaba pe langa sasait si incaseaza ceva si din publicitatea de pe blogul lui mirceaminusbadea, omu' asta e o rusine pentru noi. Si in numele lu' Sotir, Guzganu, Greieru, Braga, Sarpe si restul baietilor destoinici de acolo am sa ii transmit lu' badea un mesaj asa ca de la noi de la bloc:
Da-te-n sloboz de fatalau!
PS: nu aveam eu cine stie ce mare afinitate pentru Toyota dar odata cu alegerea lui badea ca imagine au reusit sa ma convinga: nu o sa imi cumpar niciodata vr'una
Acum cateva seri, ma uitam la respectiva emisiune sa vad ce mai zice micul scatofil. In timp ce isi tinea monologul cliseistic, brusc zice "sa-l opreasca cineva pe cretinul ala", dupa care se adreseaza publicului ca trece un motociclist si il deranjeaza. Dupa alte cateva minute de vorbit iar zice "cretinul ala de motociclist face ture prin fata pe la antena, ca astia sunt niste boi, niste handicapati, ca distrusii astia ar trebui sa moara toti, etc"
Niciodata nu am crezut ca mircea badea e prost si nu cred asta nici acum. A observat ca monologul i s-a subtiat si imediat a introdus'o p'asta cu Motociclistul pentru dinamica emisiunii. Si zic asta fara sa incerc sa ii gasesc scuze pentru interventia penibila. Chiar cred ca are boala pe noi. Are profilul perfect de conservar. Mascul intre 30 si 40 de ani, cu succes mult mai mult decat ar fi sperat sau meritat vreodata, care se bucura din plin de confortul masinii pe care neam de neamul lui n-ar fi sperat sa o aiba. Dar care nu reuseste sa se desparta de casa parinteasca si de siguranta pe care o are langa mamica lui, care si-ar fi dorit poate, adolescent fiind, sa se dea cu motorul dar aceiasi mamica nu a fost de acord, asa ca ne-am ales cu un adult frustrat cu emisiune la TV.
Baiat crescut ca si mine la statuie la Salajan badea e praf. Cu toate ca isi face treaba pe langa sasait si incaseaza ceva si din publicitatea de pe blogul lui mirceaminusbadea, omu' asta e o rusine pentru noi. Si in numele lu' Sotir, Guzganu, Greieru, Braga, Sarpe si restul baietilor destoinici de acolo am sa ii transmit lu' badea un mesaj asa ca de la noi de la bloc:
Da-te-n sloboz de fatalau!
PS: nu aveam eu cine stie ce mare afinitate pentru Toyota dar odata cu alegerea lui badea ca imagine au reusit sa ma convinga: nu o sa imi cumpar niciodata vr'una
marți, 25 mai 2010
Medicala
De fel mama mea s-a indeletnicit toata viata cu cresterea copiilor. Ai ei, ai copiilor ei, ai surorilor ei, e cumva ceea ce s-ar putea numi "mama de profesie". Si de-a lungul celor catorva zeci de ani clientii ei au mai si racit. In urma experientei acumulate in cele mai multe cazuri, fara alte consultatii dadea verdictul: Paracetamol si Augumentin. In rarele cazuri cand trebuia mers la doctor tata ne lua de mana si ne ducea la spital.
Dar roata se invarte. Iar pe tata, care mai ieri ne lua de mana si ne ducea la doctor, de data asta a trebuit s il iau eu de mana sa il duc la doctor. L-am gasit acasa tusind, respirand greu, il apasa pe piept, il tinea inima, era rupt. Mama deja ii prescrisese. Paracetamol si Augumentin. "A facut animalu' baie, a stat in curte dezbracat si a racit la plamani. Nu mai pierde vremea la doctor".
Pentru ca nu am impartasit niciodata ideile medicale ale mamei m-am dus la spital. Oxigen, electrocardiograma, ecografie, analize, radiografie si tot tacamul, dupa vre'o cinci ore de investigatii concluzia medicilor a venit: animalu' a racit la plamani. Tratament: PARACETAMOL si AUGUMENTIN.
Ideea e cam asa. Ieri eram cel dus de mana si azi, parca dupa numai un singur clipit din ochi sunt cel care duce de mana pe cel ce ieri m-a dus. Totul a fost mult prea rapid si sunt convins ca nu mai departe de maine, dupa inca un clipit din ochi, voi fi la randul meu dus de mana...
PS: Si iaca, iar a avut dreptate soacra lu' nevasta-mea....
Dar roata se invarte. Iar pe tata, care mai ieri ne lua de mana si ne ducea la doctor, de data asta a trebuit s il iau eu de mana sa il duc la doctor. L-am gasit acasa tusind, respirand greu, il apasa pe piept, il tinea inima, era rupt. Mama deja ii prescrisese. Paracetamol si Augumentin. "A facut animalu' baie, a stat in curte dezbracat si a racit la plamani. Nu mai pierde vremea la doctor".
Pentru ca nu am impartasit niciodata ideile medicale ale mamei m-am dus la spital. Oxigen, electrocardiograma, ecografie, analize, radiografie si tot tacamul, dupa vre'o cinci ore de investigatii concluzia medicilor a venit: animalu' a racit la plamani. Tratament: PARACETAMOL si AUGUMENTIN.
Ideea e cam asa. Ieri eram cel dus de mana si azi, parca dupa numai un singur clipit din ochi sunt cel care duce de mana pe cel ce ieri m-a dus. Totul a fost mult prea rapid si sunt convins ca nu mai departe de maine, dupa inca un clipit din ochi, voi fi la randul meu dus de mana...
PS: Si iaca, iar a avut dreptate soacra lu' nevasta-mea....
luni, 24 mai 2010
Financiara
Pentru multi criza in care suntem e o chestiune complicata de macroeconomie cu un mecanism greu de inteles. Un baiat destept a descris mecanismul asta pe intelesul tuturor.
1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.
1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.
joi, 20 mai 2010
Back
Dupa o luna de tacere revin. Pentru cei ce s-ar fi bucurat sa nu mai apar IATA-MA.
Teafar si nevatamat, cu aceleasi erectii matinale, inca in criza, asta insemnand de fapt Krizatu. Atunci cand vei intra aici si vei vedea ca nu am mai scris nimic de 6 luni o sa stii ca a dat de ei. De bani. Momentan scriu...
So. Ce am facut luna asta. Am deschis terasa la Jaya, cu niste scaune si mese superbe din ratan d-ala artificial. Care ne-au placut fix o saptamana si le-am vandut. Am cumparat alte mese si scaune superbe, din fier forjat antichizat, cu gardulet asortat si jardiniere cu petunii si muscate pitice. Au doua saptamani si inca rezista, sper sa ramana asa pentru ca nu vreau sa cumpar trei terase vara asta si sa am de fapt una.
Tot din categoria Jaya este si faptul ca meniul s-a imbogatit cu ceva nou. PIZZA. Inventata de italieni atunci cand era foamea mai mare la ei produsul asta inca starneste emotii la un pret decent.
"Best of" in luna ce a trecut e de departe intalnirea cu baietii de la JAYA THE CAT, formatia de la care se trage si numele nostru. Au venit in Romania, inainte de concert am mancat si baut impreuna la noi, iar in semn de apreciere au purtat la concert tricoul uniforma Jaya si inainte sa cante ultima melodie, "Closing Time", au spus "this song is for that 3 cool guys from Jaya the restaurant and we together represent the Jaya Spirit in this world". Dupa concert am baut, am cantat si am dansat impreuna pana la 5 dimineata. Un fel de vis devenit realitate...
Am fost la Roma. Nu mai fusesem. Ori din cauza ca in ultimul an o lasasem mai subtire cu calatoriile, ori din cauza ca am imbatranit Roma m-a impresionat. Cu un centru istoric cat jumate din Bucuresti, monumente de vizitat de ti se taseaza vertebrele de la atata mers si turisti pe zi cat toata Romania in 3 ani, am vazut Roma ca pe un fel de Mecca prin ochii unui prapadit de roman cu o cafenea in Centrul (Istoric) de Cacat al Bucurestiului. Si ca pentru comparatie, daca Oprescu face un Colloseum anu' asta peste 2000 de ani un prapadit cu o cafenea din Burkina Faso o sa beleasca ochii la el si o sa dea si 15 euro la intrare.
A mai fost si ziua mea. 36 e ok numai ca m-a dururt rinichiul. O piatra mica inauntru imi da semnale subliminale pe care m-am decis momentan sa le ignor. Atunci cand baietii mei o sa ma salute in fuga si o sa o taie in oras de ziua mea o sa stiu ca incep sa imbatranesc. Anu' asta au stat toata seara amandoi in bratele mele si mi-au cantat de 20 de ori "La multi ani". Dupa cu spuneam 36 e o varsta buna.
A mai trecut o luna. Nici mai buna, nici mai rea. O luna in care toti am fost in shantz, dar unii din noi au privit la stele, dupa cum bine spune Oscar Wilde. Nu stiu voi cat mai priviti la stele dar eu cu siguranta o sa ma concentrez sa ies din el in luna ce vine...
Teafar si nevatamat, cu aceleasi erectii matinale, inca in criza, asta insemnand de fapt Krizatu. Atunci cand vei intra aici si vei vedea ca nu am mai scris nimic de 6 luni o sa stii ca a dat de ei. De bani. Momentan scriu...
So. Ce am facut luna asta. Am deschis terasa la Jaya, cu niste scaune si mese superbe din ratan d-ala artificial. Care ne-au placut fix o saptamana si le-am vandut. Am cumparat alte mese si scaune superbe, din fier forjat antichizat, cu gardulet asortat si jardiniere cu petunii si muscate pitice. Au doua saptamani si inca rezista, sper sa ramana asa pentru ca nu vreau sa cumpar trei terase vara asta si sa am de fapt una.
Tot din categoria Jaya este si faptul ca meniul s-a imbogatit cu ceva nou. PIZZA. Inventata de italieni atunci cand era foamea mai mare la ei produsul asta inca starneste emotii la un pret decent.
"Best of" in luna ce a trecut e de departe intalnirea cu baietii de la JAYA THE CAT, formatia de la care se trage si numele nostru. Au venit in Romania, inainte de concert am mancat si baut impreuna la noi, iar in semn de apreciere au purtat la concert tricoul uniforma Jaya si inainte sa cante ultima melodie, "Closing Time", au spus "this song is for that 3 cool guys from Jaya the restaurant and we together represent the Jaya Spirit in this world". Dupa concert am baut, am cantat si am dansat impreuna pana la 5 dimineata. Un fel de vis devenit realitate...
Am fost la Roma. Nu mai fusesem. Ori din cauza ca in ultimul an o lasasem mai subtire cu calatoriile, ori din cauza ca am imbatranit Roma m-a impresionat. Cu un centru istoric cat jumate din Bucuresti, monumente de vizitat de ti se taseaza vertebrele de la atata mers si turisti pe zi cat toata Romania in 3 ani, am vazut Roma ca pe un fel de Mecca prin ochii unui prapadit de roman cu o cafenea in Centrul (Istoric) de Cacat al Bucurestiului. Si ca pentru comparatie, daca Oprescu face un Colloseum anu' asta peste 2000 de ani un prapadit cu o cafenea din Burkina Faso o sa beleasca ochii la el si o sa dea si 15 euro la intrare.
A mai fost si ziua mea. 36 e ok numai ca m-a dururt rinichiul. O piatra mica inauntru imi da semnale subliminale pe care m-am decis momentan sa le ignor. Atunci cand baietii mei o sa ma salute in fuga si o sa o taie in oras de ziua mea o sa stiu ca incep sa imbatranesc. Anu' asta au stat toata seara amandoi in bratele mele si mi-au cantat de 20 de ori "La multi ani". Dupa cu spuneam 36 e o varsta buna.
A mai trecut o luna. Nici mai buna, nici mai rea. O luna in care toti am fost in shantz, dar unii din noi au privit la stele, dupa cum bine spune Oscar Wilde. Nu stiu voi cat mai priviti la stele dar eu cu siguranta o sa ma concentrez sa ies din el in luna ce vine...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postări
