Wondering

Cu o cafea in fata si pachetul de tigari langa sunt la Jaya, singur, inainte de ora deschiderii, rasfuind internetul. Mi-am pus in surdina albumul Budha Bar nu stiu cat, cu influente indiene si o voce feminina imi alinta timpanul.
Ziare, bloguri, mailuri, facebook ma minunez cat de facil e sa iti iei informatia in zilele pe care le traim. S-ar putea ca generatiile viitoare sa aiba nevoie de inca un rand de ochi si o retea de neuroni imbunatatita pentru a putea prelua si procesa informatia pe care or sa o aiba la dispozitie. Dupa ce am crezut mult timp ca sunt la zi cu tehnologia simt cum incet, incet, pierd contactul cu ea. Nu inteleg exact care e mecanismul prin care, de exemplu, un curent de slaba intensitate care vine pe cablu se transforma in imaginile ce apar pe ecran, indiferent cat au incercat niste baieti destepti sa imi exlice treaba aia cu binarele. Probabil pentru ca nici pe binare nu le inteleg. Si drept urmare am incetat sa imi bat capul si pur si simplu tastez www.evz.ro si ma bucur ca nu mai sunt nevoit sa merg pana la chiosc sa imi cumpar ziarul.
In atmosfera asta chill asa, sorb incet din cafeaua, care la randul ei nu a fost ocolita de atingerea tehnologiei. Cafeaua pe care in tinerete o faceam la ibric acum e preparata in espresor. Iar un utilaj d-asta de preparat cafeaua costa vr-o 5000 de euro, ceea ce mi se pare putin exagerat tinand cont de faptul ca pana la urma pui 7 grame de cafea intr-o chestiune cu maner peste care vine apa fiarta si aia a fost. Dar nu ma mai gandesc nici la asta. Ma bucur dimineata de dimineata de gustul cafelei si gata.
Indianca imi gadila in continuare timpanul de undeva dintr-o cutie montata pe perete aproape de tavan. Fara sa ma intreb cum a ajuns ea acolo mai iau o inghititura de cafea si apas butonul *Publicati postare* fara sa mai imi pun nici un fel de intrebare. Il apas si gata.