Tudor Gheorghe

De mic nu prea mi-a placut Tudor Gheorghe. Canta grav si solemn, iar cuvintele si mesajul erau prea puternice pentru sufletul meu naiv si speriat. Zicea bine el de tara mea frumoasa, in acord cu ce ne invatau profesorii cei comunisti la scoala, ca avem munte, mare, codrii si oameni cum in alta parte nu gasesti.

Oficial de la 1 Octombrie Romania din cantecele lui Tudor Gheorghe e cea mai saraca din Uniunea Europeana. 46 la suta din oamenii din tara in care vrea sa traisca si sa moara cantaretul sunt la limita saraciei. Pana luna trecuta aveam mandria penultimului ca bulgarii cei cu ceafa lata sunt mai lesinati ca noi. Dar de luna asta doar 40 la suta din ei supravietuiesc doar ei stiu cum...

In tara lui Gheorghe stejarii cresc inalti sa ii taie Verestoy Attila, sa ii faca cherestea si sa-si umfle conturile. Tot acolo femeile poarta la al lor san copii ce pentru lupta cresc. Lupta pentru supravietuire. Flacaii cu piepturile tari moartea in fata o privesc. Adica cum? D-asta traim noi in tara asta? Sa privim moartea in fata sau sa traim bine?
Acolo unde vezi mii de mormane, acolo este tara mea. Si cantautorul iar se inseala, zice ceva de niste ostiri, dar e destul de evident la o simpla privire in jur ca de gunoaie sunt mormanele alea. Cat despre ostiri tare ma indoiesc de veridicitatea istoriei in care casapeam noi turcii cum apareau la Dunare. Si parca nici de vre-o colonie romaneasca in Oceanul Indian nu prea am auzit.

Tudor Gheorghe e mare nationalist, dar parca de America ii zice. Acolo vor oamenii sa traiasca, acolo sunt stejarii inalti, au doua oceane si multi inalti. Oamenii nu vor sa traiasca in cea mai saraca tara din zona. Lucru pe care l-au inteles si cei 4 milioane de romani care au ramas insensibili la melodia asta...