Era o vreme cand nu trebuia sa ai silicoane ca sa poti canta. Nu existau nici unmiliontreisutecinzecisipatrudemiisasesutesaptesprezece televiziuni de muzica sa promoveze pseudotrupe, pseudocantareti sau pseudocantarete.
Era o vreme in care luai pur si simplu chitara in mana si cantai. Dupa cateva acorduri dadeai inainte si cu vocea si aia era muzica. Fara sa ti-o indese nimeni in cur ca sa te auzi la radio, fara felatii prin culise ca sa poti urca pe scena.
Era o vreme in care canteretii nu erau produse de marketing. Nu trebuia sa fii frumos sau frumoasa, barbat bine sau bunaciune, dus la sala si bronzat cu japca la solar. Indiferent cat de pitic, urat, ghebos erai daca stiai cu ele ala erai. Si daca vi se pare ok sa ascultam cu totii Ina, Lady Gaga, Connect-R si restul cu care sunt bombardati pe toate canalele media copiii din ziua de azi hai sa ne aducem aminte impreuna de urmatorul clip.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
una din piesele de rezistenta ale adolescentei mele! de fapt, o ascult acum cu aceasi incantare, ...o sa raman adolescenta mereu(?) :))
RăspundețiȘtergereAr fi ideal sa ramai...
RăspundețiȘtergerede la ziua lu Soare ai ramas fixat pe printz
RăspundețiȘtergereti-am zis doar...
RăspundețiȘtergereAh, este superba melodia. Il ador 8->
RăspundețiȘtergere