The Queen

Cu toate ca imi cunosc tendintele de a filosofa fara sa fiu filosof, nu pot sa ascult discursul Elenei Udrea de sustinere a propriei candidaturi la sefia PDL fara sa ma gandesc la Integrarea in Absolut la care as supune-o pe aceasta distinsa doamna gustatoare de lichide seminale prezidentiale.
Intrata in politica cu curul (scuzati cucufonia) Nutzi nu are de gand sa se opreasca cu ascensiunea, calcand pe cadavrul viu al unui Blaga neinzestrat de natura cu apucaturi de discipol al lui Bivolaru, lucru care se pare ca i-a obturat accesul spre presedintia asa zisului singur partid de dreapta din Romania.
Avida de putere, bani si recunoastere Elena traieste intr-un triunghi cu un Cocos (sic) si un fost marinar ajuns din intamplare cel mai puternic om din stat, devenind un canal de scurgere perfect pentru ca banii din Trezoreria Statului sa ajunga la marile case de moda via conturile personale.
Autostrazi platite si neexecutate, borduri fantoma, fonduri europene deturnate sau delapidarea PIB-ului Romaniei fara vre-o repercusiune au indreptatit-o pe distina doamna a lui Cocos sa abordeze scaunul cel mai de sus. In continuare, fara ca acel post sa ii asigure felie din banii tarii, Elena cauta legitimitate. Vrea sa i se recunoasca meritul felationist, asa cum un maistru din fabrica dupa ani de truda vrea sef de sectie.
Elena e tare. Si o sa fie presedinta PDL, confirmand vechiul proverb romanesc "Nu intoarce vantul pomul, cum intoarce curva omul"