hotpot.ro

Obisnuiesc sa citesc ce scriu oamenii pe net despre Buddha. Pentru ca feedback-ul este esential, e important sa stii parerea clientilor anonimi - aceia care conteaza cel mai mult de fapt - bataile pe spate ale prietenilor care vin acolo insotite de un "da coaie e marfa tare" nefiind chiar cele mai edificative.

Asa ca azi dimineata la cafea dau "Buddha" pe google si imi apare urmatorul titlu:

Buddha - restaurant chinezesc cu mici si pizza

Oops, zic, asta de bine n-are cum sa fie, sa vedem cum am comis'o de data asta. Ma uit sa vad pe ce sait e - hotpot.ro. Gasesc acolo un "About me", proprietarul siteului Cosmin. Cu poza.
Cu inima stransa incep sa citesc:


"Imi spusese verisoara mea Maria ca s-a deschis un nou restaurant chinezesc in centrul vechi. Numele lui e Buddha. Am facut niste cautari pe net, si tot dadeam peste Buddha Bar. Insa am iesit cu mama de ziua ei la restaurant si am descoperit ca vizavi de Divan exista acest restaurant. Decorul era interesant, asa ca am zis ca il voi incerca cu prima ocazie. Aceasta ocazie nu s-a lasat asteptata prea mult, asa ca intr-o seara de luni mergeam usor pe Calea Victoriei in directia centrul vechi. Stabilisem cu verisoara si cu Zana sa ne intalnim la 6:30. Eram sigur ca ele vor intarzia, asa ca am plecat pe jos de la munca. Se pare ca faptul ca merg mult pe jos m-a facut sa ajung mult prea devreme. La 6:15 eram deja acolo si le sunam, sa vad cat de tarziu vor ajunge. Ei bine, au zis ca ajung in 10 minute, ceea ce stiam ca nu se va intampla, asa ca am intrat in restaurant, ca sa imi fac o parere. Se intra printr-un gang/tunel destul de stramt, se urca niste scari si ajungi la etajul 1, unde este restaurantul. Casa este una tipica pentru centrul vechi, construita din caramizi solide, cu tavan inalt si foarte spatioase. Am inteles ca acolo a fost un restaurant italian inainte. Se vede. Desi a fost redecorat, au mai ramas unele urme din vechile decoratii, dar mai ales a ramas acelasi personal."

Pauza. Stai, stai ca ceva nu se potriveste. Un baiat, care are un sait ce se numeste Oala Fierbinte si care de fel se ocupa cu cronici de restaurante trebuie sa afle de la verisoara lui ca s-a deschis un chinezesc in Centrul Istoric. Da search pe net, nu gasesete nimic de Buddha dar cand merge cu masa de ziua ei la Divan, ce sa vezi uite Buddha de care habar nu aveam unde e chiar aici vis-a-vis de Divan unde am mers eu cu mama de ziua ei. Dupa nu mult timp vine la Buddha si ce sa vezi, cu toate ca el nu stia dar auzise ca aici a fost un restaurant italian decorat in chinezesc dar se vedeau clar urmele de restaurant italian cu toate ca el nu mai fusese inainte si nici macar nu auzise de fapt. Si mai ales acelasi personal.
Cosmin. Draga Cosmin. Ori esti rau intentionat ori mincinos sau poate doar putin confuz dar trebuie sa iti precizez ca in mod logic si dupa spusele tale NU AVEAI CUM SA CUNOSTI PERSONALUL DE DINAINTE din moment ce nu mai fusesei si nici macar auzisei de locul ala. Cat despre decoratiunile italienesti pe care le-ai vazut tu la Buddha pun niste poze aici sa mi le indici tu pe alea de care vorbesti.





Buuun. Sa continuam cu cititul

"Am fost condus la o masa, mi s-a adus un meniu si am comandat o apa plata. Aveam timp sa citesc Shogun sau Biblia pana a venit apa, atat de greu se miscau lucrurile. Si asta in conditiile in care in acel salon erau 3 persoane la o masa, plus inca un tip cu un laptop, care vorbea la telefon pe internet. Ei bine, daca atat de mult dureaza sa vina apa, m-am gandit ca mancarea nu va mai veni niciodata. Sincer, ar fi fost mai bine daca nu mai venea. Puteam sa ma duc la Divan si sa mananc bine. Am deschis meniul si brusc retina mea a fost atacata de caramiziul de pe fundalul paginilor, care simula niste caramizi, dar care il facea ilizibil in lumina destul de slaba din locatie. Din ce am reusit sa inteleg din meniu, lucrurile pareau interesante. Ma hotarasem deja sa comand niste feluri de mancare, in majoritatea ingredientul principal fiind crevetii. Asta si datorita faptului ca vazusem niste creveti din regnul king prawns la un restaurant de langa munca, la 50 ron bucata.
Ei bine, cat am stat si am asteptat, am putut sa remarc ca tipul vorbind la telefon avea si un fel de aghiotant care incerca sa ii faca lipeala cu doua fete pentru ca ziua lui de nastere sa fie mai placuta. Cele doua fete erau profesioniste in toate sensurile cuvantului, asa ca negocierile au fost dure si lungi. Nu e vina mea ca masa la care stateam era foarte aproape de masa lor, asa ca nu aveam cum sa nu aud ce se discuta. Asa sunt toate mesele, dupa cum am aflat cand a venit un grup de 6-7 straini care au avut si ei nefericita idee sa vina la acelasi restaurant, si care stateau atat de aproape de noi, incat nu reuseam sa iesim de la masa fara sa ne deranjam unii pe altii. Dar a fost bine ca au venit, pentru ca veti vedea cat de bine se descurca chelnerii la capitolul engleza.
In sfarsit au ajuns si fetele si am incercat sa comandam. Le-am lasat si pe ele sa se uite pe meniu, dar pana la urma nu a contat prea mult. Zana vorbea la telefon si nu era foarte atenta la ce faceam noi acolo, iar verisoara s-a gandit sa isi ia o supa won-ton si niste vita. Chelnerul i-a sugerat o alta alegere la vita decat cea initiala, lucru cu care si eu am fost de acord. Am incercat sa comand ce alesesem, dar am primit raspunsul la care nu ma asteptam: nu avem creveti. Hmmm, nu chiar ce as fi vrut sa aud, intrucat din 6 feluri comandate 4 erau cu creveti. Am improvizat si am schimbat meniul, iar apoi ne-am pus pe asteptat. Cat asteptam, au incercat si strainii sa comande. Ei bine, in momentul in care am auzit de la chelnerita, si citez textual: “no creveti, no calamar”, am crezut ca sunt la camera ascunsa. Cei de la masa au ramas blocati timp de cateva secunde, dupa care au comandat altceva. Mai lipsea un no pui, ca totul sa fie complet."

Pauza din nou. Asta cu apa as putea sa o cred, cu toate ca barul se afla la 5 metri de mese, dar Shogunul si Biblia ma fac iar sa te suspectez. Dupa aia parerile tale de rau ca nu te-ai dus la Divan sa mananci ma pun iar pe ganduri. Iar ca din cand in cand se intampla in restaurante sa ramai fara cate un ingredient sau altul din nou adevarat, numai ca noi avem fix 3 feluri de mancare cu creveti asa ca m-ai convins ca esti bagabont. Mai mult, din ce scrii tu acolo locatia e foarte dubioasa, e curve, pesti, aghiotanti, un fel de cuib al crimei organizate, restaurantul fiind doar un paravan, asa ca in filmele cu Jakie Chan...

Sa mergem mai departe sa vedem ce pateste verisoara.

"A venit in cele din urma mancarea, incepand cu supele si aperitivele. Supa mea iute-acrisoara avea marele merit ca era mare si fierbinte. In rest nu pot sa spun nimic altceva de bine despre ea. Era efectiv o zeama fierbinte, in care puteai sa ghicesti ca ar fi fost niste ciuperci, eventual si niste carne, dar cam atat. La verisoara lucrurile au fost si mai rele. Supa won-ton arata si inteleg ca avea si gustul de zeama in care s-au spalat niste ciorapi. Era efectiv o zeama aproape transparenta, cu niste materii in suspensie. Cred ca cel mai bine s-a scos Zana, care si-a luat o supa thailandeza cu creveti. Acolo nu a fost o problema lipsa crevetilor, intrucat fusese pregatita inainte, poate chiar cu cateva zile. Coltunasii au fost decenti, dar au disparut foarte repede, intrucat eram cu totii infometati. Fierbinti, cu carne, mergeau excelent cu un sos picant care ne fusese adus la masa."

Cosmin, Cosmin, Cosmin... De trei ori Cosmin. La noi supele nu sunt mari. Sunt mici. Foarte mici. Iar despre verisoara ce sa zic, nu m-ai lamurit daca ea a baut inainte zeama de ciorapi care avea gustul fix ca supa de la noi sau din cate ti-a explicat verisoara ca ar avea gustul supa tu ai banuit ca e cam ca zeama de ciorapi pe care o bausei mai demult...

Urmeaza felul principal cu Cosmin & Comp:

"Apoi a durat din nou o pauza destul de mare, dar in cele din urma au venit felurile principale. Eu comandasem niste pui sichuan, care ar fi trebuit sa fie picant. Ei bine, era la fel de picant ca un pui thailandez. Avea niste ardei uscati, dar chiar nu se simtea pic de iuteala. Coastele de porc erau atat de pline de grasime si atat de pline de uleiul in care fusesera scufundate si lasate sa se inece, incat cred ca ar fi meritat sa fie reclamati la protectia animalelor cei de la restaurant. Orezul picant era o gluma proasta, picant fiind poate pentru un bolnav de ulcer, dar cred ca si acela ar fi putut sa il manance fara probleme. In plus, era si fiert foarte mult, asa incat aproape ca devenise un fel de pasta. Vita pe plita incinsa a verisoarei cred ca a fost ce a salvat putin aceasta masa. Era buna, fierbinte, destul de moale si gustoasa. Am mai luat si niste piept de rata aromat. Aromat natural, pentru ca mirodenii nu erau in el."

Gata. Ne-ai terminat. Ne-ai desfiintat. Ce trebuia sa fie iute, nu era iute, grasime de mi s-a pus pe ficat cand am citit, terci de orez. Toate cuvintele tale de mai sus au fost urmate de finalul apoteotic:

"Preturile nu erau foarte mari, dar as prefera sa fie putin mai mici, cu conditia ca mancarea sa fie macar decenta. Am lasat foarte putin bacsis, ceea ce nu fac de obicei, dar nu mi se pare normal sa ma duc la restaurant chinezesc si sa fiu servit cu bucate gatite de un “chinez” din Ferentari, sau de unde o fi bucatarul. Ce pot sa spun? Nu ca m-as fi asteptat sa gasesc mancare la nivelul celei de la Orasul Interzis, dar nici mancare mai proasta decat la McDonald’s nu credeam sa mai fie pe undeva prin Bucuresti. Daca proprietarii nu schimba repede ceva, avantajul ca se afla in centrul vechi s-ar putea sa se transforme in dezavantaj si sa descopere ca lumea alege concurenta, care nu e deloc putina in zona. Nu cred ca voi mai trece prea curand pe-acolo, iar cand voi trece, daca vad acelasi personal, voi iesi imediat si voi traversa strada la Divan, unde stiu sigur ca tot ce comand este foarte bun.

La sfarsit am realizat ca nu facusem poze, dar nu cred ca a contat prea mult.

2 stele, si acelea cu indulgenta, si pot sa spun sincer ca va recomand sa mancati in alta parte. No pui, good noapte!

- ambianta: exterior interesant, interior foarte aglomerat, decordragut, dar putin kitsch.

- mancare: proasta.

- preturi: medii.

- harta: link

- site: nu are.

- calificativ: 2 stele.
"

Gata. Am inteles aluzia. Data viitoare cand o sa ai pofta sa mananci chinezesc o sa te duci la Divan.

Cosmin. Uite cum sta treaba. M-am uitat la poza ta de pe blog. Pari asa un baiat nefericit. Nu e cazul. Chiar atat de urat nu esti. Scrii frumos, ai coerenta, povestea ta are inceput, cuprins si incheiere, unii oameni ar putea chiar sa creada ce scrii tu aici, lucru care te-ar apropia de o fiinta credibila.
Nu renuta si nu iti irosi talentul cu lucruri care nu sunt demne de tine. Indiferent cat esti de afectat de criza nu deveni zdreanta nimanui, ramai o persoana verticala, acea persoana cu care mama ta sa se mandreasca (apropo, transmite La multi ani mamei ca am inteles ca a fost ziua ei si ati petrecut la Divan).

Ca sa vezi ca nu vorbesc la misto, induiosat fiind de faptul ca la cele douasprezece cronici despre restaurante pe care le-ai postat la tine pe blog nu ai primit nici macar un comentariu, cu toate ca ai scris acolo ca nu avem site, cu toate ca noi avem, eu in momentul asta o sa fac public aici siteul tau ca sa intre tot romanul si mai mult il fac si link catre el sa iti generez un pic de trafic:

WWW.HOTPOT.RO

Multumim pentru cele doua stele acordate, dar pentru ca mai ai cale lunga pana o sa devii si tu o somitate in domeniul gastromiei ele valoreaza azi mai putin decat hartia igienica cu care o sa ma sterg maine dimineata la cur.

Good Noapte Cosmin