Just a game

Cand te uiti in oglinda iti vezi fata, dar tinzi sa nu bagi in seama micile imperfectiuni. Te uiti mai mult la partile care iti plac si aproape deloc la ridurile de pe frunte. Avem tendinta sa fim toleranti cu noi insine si foarte exigenti cu ceilalti.
Judecam pe ceilalti ca si cum am fi inalti presedinti la curtea de apel, fara sa putem recunoaste ca defectele noastre tind spre perfectiune.
Ne transpunem in castigatori inainte ca jocul sa se fi sfarsit. E un joc stupid in care fiecare incearca sa para altcineva decat este, un joc in care fiecare crede ca are un as in maneca pe care la un moment dat il poate scoate, dar de fapt nu exista alte carti decat cele aflate pe masa de joc.
Traim intr-o iluzie permanenta, in care cu totii asteptam binele ce cu siguranta, candva in viitor, o sa apara. Un job mai bun, un deal reusit, un alt presedinte, poate o alta nevasta, cu totii avem certitudinea ca mai tarziu or sa vina vremuri mai bune.
Exista carti care te invata sa gandesti pozitiv, ca trebuie sa crezi ca esti un baiat de succes, dar cred ca singurul lucru pe care cartile astea le pot face cu adevarat e sa faca o gramada de loseri sa gandeasca ca niste milionari.
Sunt vremuri grele, astia ne fut in gura, noi toti incepem usor usor sa ne dezamagim, simtim cum parca nu mai iesim din cacat si drept urmare am un sfat pentru toti:

LA MUNCA BAAAAAAAAAAAAA