Electorala

Daca imi e de ceva mai urat pe lumea asta decat de viermi, indiferent daca sunt de rect sau de copaci, atunci sigur imi e de politicieni indiferent de partidul politic. Pe langa faptul ca se hranesc zilnic cu visele noastre o data la patru-cinci ani sunt nevoit sa si merg sa ii votez.

Treaba asta cu alesul de presedinti suna asa cumva cam si cum te-ai duce la doctor si te-ar pune sa alegi: cancer sau atac cerebral?

Pe langa faptul ca imi aduc aminte ca imbatranesc (cand dreaq au mai trecut 4 ani?) anul asta candideaza si Elena Udrea. Nu erau destule curve acolo, a mai aparut si una de sex feminin. Ambitioasa tare, buzoianca vrea din poala de la Basescu direct pe fotoliul numarul unu. Sugi pula, sunt misogin.

Iohanis. Cu doi de N. O laba trista de neamt caruia i s-a suit primaria la cap. Nici neamt, nici roman, sunt sigur ca are in germana problemele de lingvistica pe care le detine si in romana. Fara sanse reale de reusita toata speranta lui ar trebui sa fie sa se faulteze Ponta singur. Sugi pula neamtule, esti prea moale pentru gustul meu.

De departe aratarea cea mai periculoasa e Ponta. Sau Victor Viorel Ponta cum ii place sa ii spuna sponsorul lui Nuti. Umbla vorba prin oras ca l-ar fi sinucis pe procurorul Panait, dar nu stiu ce sa cred. Pupil al lui Iliescu, baiat de mingi al lui Nastase, ginerele jupanului Sarbu, Ponta este varful de lance al tuturor baronilor, comunistilor, mafiotilor si securistilor din tara asta. E ca un copil crescut in bordelul politicii din Romania, mangaiat pe cap inca din frageda copilarie de cela mai smechere starlete din stabiliment. Jumatate autist, jumatate orgolios si jumatate complexat, daca iese presedinte o sa fie jalea de pe lume. Asa ca Victor draga sugi pula, esti o bomba cu ceas.

Mai sunt inca 11 candidati, dar sunt maculatura, nu ii bag in seama.

Dupa cum ziceam anul asta mergem la vot. Momentan nu stiu cu cine sa votez, dar sigur stiu ca indiferent pe cine pun stampila presedinte o sa iasa o curva.

Solutie

Un copil de 4 ani a fost ucis de maidanezi in Capitala. Ponta: "E o problema extrem de serioasa" - Stirile PROTV

Eu sunt tata a doi baieti, asa cu nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul parintilor copilului ucis. Ideea e ca lui Ponta, tata la randul lui, i se pare o problema extrem de serioasa. Acum. Cu un copil omorat de caini, dus la cimitir de parintii lui si bagat in pamant pentru totdeuna.

De fel nu imi sunt dragi politicienii. Politica e doar o retea de baieti destepti care sug seva acestei tari. Foarte clar pana aici, nimic de condamnat, poate as face la fel dar nu detin pedigree, asta este. Ce vreau eu sa vorbesc aici este chestiunea numita asumare. Pentru ca reteaua lor se valideaza o data la patru ani prin votul prostimii de douazeci de ani nimeni nu a putut sa isi asume eutanasierea cainilor, iar asta a fost datorita efectului negativ pe care l-ar fi avut asupra intentiei de vot. Nimeni nu voteaza un criminal.

Acum un copil a murit. Pentru el e prea tarziu indiferent cat de serioasa i se pare problema lui Ponta. Daca se decid pana la urma politicienii nostri sa faca ceva cu maidanezii, pentru parintii lui e - ai ghicit - prea tarziu...

In Bucuresti sunt conform statisticilor 64.000 de maidanezi. Oameni suntem 3 milioane. Politicienii nu or sa faca nimic cu maidanezii cum nu au facut nici pana acum. Nu ei sunt solutia, ei nu fac nimic pentru noi, noi trebuie sa facem pentru noi.
Pentru ca am doi copii nu mai vreau caini pe strazi si nici nu o sa mai astept pe Ponta sa rezolve problema. O sa incep eu sa o rezolv. Si anume de azi o sa eutanasiez eu maidanezi. Asta inseamna ca o sa dau cu masina peste ei, o sa ii alerg, sa ii impusc, otravesc si orice alt mijloc cunoscut sau necunoscut. Cifrele spun ca e 1 Maidanez la 46875 Oameni. Nu e nevoie sa omoram toti caini, ci numai un om din 46875 trebuie sa omoare si am scapat de ei.

Iar eu sunt unul din ei, pentru ca nu mai vreu copii mancati de maidanezi in parc.

The Queen

Cu toate ca imi cunosc tendintele de a filosofa fara sa fiu filosof, nu pot sa ascult discursul Elenei Udrea de sustinere a propriei candidaturi la sefia PDL fara sa ma gandesc la Integrarea in Absolut la care as supune-o pe aceasta distinsa doamna gustatoare de lichide seminale prezidentiale.
Intrata in politica cu curul (scuzati cucufonia) Nutzi nu are de gand sa se opreasca cu ascensiunea, calcand pe cadavrul viu al unui Blaga neinzestrat de natura cu apucaturi de discipol al lui Bivolaru, lucru care se pare ca i-a obturat accesul spre presedintia asa zisului singur partid de dreapta din Romania.
Avida de putere, bani si recunoastere Elena traieste intr-un triunghi cu un Cocos (sic) si un fost marinar ajuns din intamplare cel mai puternic om din stat, devenind un canal de scurgere perfect pentru ca banii din Trezoreria Statului sa ajunga la marile case de moda via conturile personale.
Autostrazi platite si neexecutate, borduri fantoma, fonduri europene deturnate sau delapidarea PIB-ului Romaniei fara vre-o repercusiune au indreptatit-o pe distina doamna a lui Cocos sa abordeze scaunul cel mai de sus. In continuare, fara ca acel post sa ii asigure felie din banii tarii, Elena cauta legitimitate. Vrea sa i se recunoasca meritul felationist, asa cum un maistru din fabrica dupa ani de truda vrea sef de sectie.
Elena e tare. Si o sa fie presedinta PDL, confirmand vechiul proverb romanesc "Nu intoarce vantul pomul, cum intoarce curva omul"

Pe lumea asta...

Atunci cand un om devine parinte cel mai mult pe lumea asta isi iubeste copilul. Subit toate celelalte scad din intensitate sau dispar cu desavarsire, principalul scop al tuturor actiunilor parintelui devenind noul nascut. Acesta la randul lui, instinctiv nu poate supravietui fara parintele lui, fiind la inceput dependent de el.
E perioada in care parintele isi iubeste cel mai mult pe lumea asta copilul, iar copilul parintele.

Urmeaza adolescenta in care explozia hormonala face din autoritatea parinteasca un fel obstacol in calea fericirii tanarului vlastar. Gasirea de noi preocupari si distractii cu tineri de aceiasi varsta, fiorul primei iubiri, lucruri naturale de altfel, fac ca imaginea parintelui sa nu mai fie o prioritate, dar in continuare parintele isi iubeste cel mai mult pe lumea asta copilul.

Copilul devenit tanar adult se casatoreste. Toata dragostea din lume se transfera pe persoana cu care a ales sa isi petreaca restul vietii. Parintele se transforma in personaj secundar in filmul vietii copilului, intr-un fel de suport de logistica in noua viata, e cel la care o data la doua-trei saptamani duminica merge la masa si cel ce trebuie sa raspunda inevitabil prezent la orice apel lansat. In continuare pe lumea asta parintele isi iubeste cel mai mult copilul.

In cazurile fericite vine si vremea cand copilul face copil. Parintele se transforma in bunic si pierde rolul de personaj secundar in favoarea celui de figurant, cu aparitii episodice si atunci cu scurte treceri prin cadru. La fel si in continuare parintele cel mai mult isi iubeste pe lumea asta copilul. Iar copilul pe copilul lui...

Tudor Gheorghe

De mic nu prea mi-a placut Tudor Gheorghe. Canta grav si solemn, iar cuvintele si mesajul erau prea puternice pentru sufletul meu naiv si speriat. Zicea bine el de tara mea frumoasa, in acord cu ce ne invatau profesorii cei comunisti la scoala, ca avem munte, mare, codrii si oameni cum in alta parte nu gasesti.

Oficial de la 1 Octombrie Romania din cantecele lui Tudor Gheorghe e cea mai saraca din Uniunea Europeana. 46 la suta din oamenii din tara in care vrea sa traisca si sa moara cantaretul sunt la limita saraciei. Pana luna trecuta aveam mandria penultimului ca bulgarii cei cu ceafa lata sunt mai lesinati ca noi. Dar de luna asta doar 40 la suta din ei supravietuiesc doar ei stiu cum...

In tara lui Gheorghe stejarii cresc inalti sa ii taie Verestoy Attila, sa ii faca cherestea si sa-si umfle conturile. Tot acolo femeile poarta la al lor san copii ce pentru lupta cresc. Lupta pentru supravietuire. Flacaii cu piepturile tari moartea in fata o privesc. Adica cum? D-asta traim noi in tara asta? Sa privim moartea in fata sau sa traim bine?
Acolo unde vezi mii de mormane, acolo este tara mea. Si cantautorul iar se inseala, zice ceva de niste ostiri, dar e destul de evident la o simpla privire in jur ca de gunoaie sunt mormanele alea. Cat despre ostiri tare ma indoiesc de veridicitatea istoriei in care casapeam noi turcii cum apareau la Dunare. Si parca nici de vre-o colonie romaneasca in Oceanul Indian nu prea am auzit.

Tudor Gheorghe e mare nationalist, dar parca de America ii zice. Acolo vor oamenii sa traiasca, acolo sunt stejarii inalti, au doua oceane si multi inalti. Oamenii nu vor sa traiasca in cea mai saraca tara din zona. Lucru pe care l-au inteles si cei 4 milioane de romani care au ramas insensibili la melodia asta...

BINIDITAT

E clar pentru toata lumea ca am din nastere o slabiciune pentru moldoveni. Poate pentru ca undeva in ADN-ul personal jumatea aia de lant care provine dintr-o vale de langa malul Prutului e mai pizdoasa, poate pentru tochitura moldoveneasca sau pur si simplu pentru fetele alea aprige si iubarete ce vin din partea de nord est a tarii.

Acum am un motiv in plus: SKIZZO SKILLZ feat KARIE / BINIDITAT

1st of

Azi e intai septembrie, iar daca eram taran imi frecam mainile ca incepea sezonul recoltei si imi umpleam hambarele. Dar nu sunt taran, sunt mai urban asa si pe deasupra mai am si o motocicleta. Deci e jale. S-a terminat vara.

Nu stiu exact daca e doar o iluzie dar parca timpul se calculeaza din vara in vara, iar restul anului umple perioada dintre doua veri. Si cu cat trec anii fara sa ne dam seama patratelele de pe abdomen pe care le scoatem cu mandrie la soare, se transforma intr-o forma mai rotunda asa in prima faza, ca apoi sa devina jumatate de sfera tridimensionala pe care o transportam in concediu pe plaja. Pui in septembrie pulovarul si cand il dai jos in iunie te trezesti cu tricepsul atarnand a piele flasca.

Cand eram eu mic septembrie era luna in care incepea scoala. Cand am terminat scoala am crezut ca am terminat pe veci cu schizma asta, fara sa realizez timpul ce tocmai a venit. Incep copiii mei scoala, iar daca atunci puteam sa chiulesc acum nu pot, asa ca incepand de luna asta trebuie sa ma scol si sa duc copiii la 6 dimineata fara sa conteze daca m-am culcat la 4.

Cand eram adolescent ma plimbam in septembrie cu gagica in parc si mi se facea stomacul cat o nuca cand mana in mana dadeam cu piciorul frunze ruginii discutand despre efemeritatea prezentei noastre pe pamant. Azi ma gandesc cu groaza la cate frunze am de strans in curte si cu panica la faptul ca au scumpit astia gazele fix de azi in mortii lor...